695 matches
-
venea să vomit. Probabil că luasem prea multe medicamente sau le amestecasem cu ceva. Spre deosebire de Alfie, șoferul era total dezinteresat de problemele mele și nu-și dorea să afle cum am putut ajunge în asemenea hal. Era mai preocupat de tapițeria mașinii și ar fi refuzat să mă ducă dacă Lisa nu i-ar fi oferit de două ori mai mult. Am ajuns la Battersea la zece jumătate. Mark a deschis portiera mașinii și m-a ajutat să cobor. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spre cei cinci și șopti: — Să nu vă pese de ce facem noi, să salutați după moda turcească. Încă un pas și ușile se dădură de perete, lăsând liberă ochilor domnitorului priveliștea divanului marelui vizir. Pe sofale joase, printre perne și tapițerii, stăteau turcește tot felul de demnitari otomani, care mai de care mai impenetrabil și mai tăcut. Unii aveau în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență rară, cu intarsii de sidef și de metal prețios, aveau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aplecându-se mai mult decât era cazul. De obicei era o singură fată, dar uneori erau și câte două. Plantagenet scotea la iveală toate armoniile: Între arcuirea unei fese și aceea a unei aripi de mașină, Între corset și pliseurile tapițeriei, Între jartiere și cureaua de ventilator. Fusese ideea bunicului meu. Amintindu-și de comoara ascunsă a tatălui său, „Sermin, fata din Templul Plăcerii“, Îi venise ideea să aducă la zi un ideal mai vechi. Zilele haremului trecuseră. Să Înceapă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aștepta mașina mamei, Cadillacul „Florida Special“. Mașina de culoarea lămâii era tot ce ne rămăsese de la Milton. Deja Începuse să preia atributele unei relicve. Scaunul șoferului se lăsase de la greutatea corpului său. Fundul despicat al lui Milton rămăsese imprimat În tapițeria de piele. Tessie trebuia să umple adâncitura cu perne ca să vadă peste volan. Capitolul Unsprezece le aruncase pe bancheta din spate. În mașina aceea nepotrivită, cu aerul condiționat oprit și cu trapa de deasupra capului Închisă, am pornit spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu s-au domolit nici după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar sub mine se afla un birou uriaș Înțesat de tot felul de chestii și un scaun cu tapițerie roșie. Aici, la acest birou și pe acest scaun cu țapițerie roșie, era locul unde stătea Norman, sau mai exact unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
baie. Nu era nimeni în apartament, ușile date de perete deschideau spre camere și holuri perspective sinistre. Paturile nu erau strânse în dormitoare și era ceva indecent în încîlcirea de cearceafuri gălbui și pături pe sub care se vedeau fâșii din tapițeria înflorată a canapelelor .Pe uriașa fereastră, cât tot peretele, din camera de la stradă, se vedea cerul de vară, înțesat de zdrențele de flacără ale norilor, care căpătau formele, șablonizate în dezordinea lor, din picturile renascentiste. Dacă ai fi deschis unul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o perdea albă, prinsă de o galerie galbenă cu două brâuri cafenii pe margini, și draperii cu dungi verzi și garoafe galbene pe fond palid. Un fotoliu cam uscățiv, cu tapițerie buretoasă, roșie cu desene turcești, se sprijinea de peretele cu fereastra. Pe el se aflau doi puișori verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și un prosop plușat, galben. Cel mai interesant era însă peretele din stânga mea. Lipită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jucau în spatele blocului și, mai ales să descuie portiera și să se tolănească pe bancheta din față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant volanul, să tragă în piept mirosul acela intim, senzual, pe care-l degajau cauciucăria și tapițeria mașinii. Când trântea portiera, zgomotul lumii înceta și arhitectul se simțea fericit în acel spațiu tandru și confortabil, în care totul era făcut ca să-l servească. Nici în patul conjugal nu se simțea mai bine. Elena venea și ea uneori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o puse pe canapeaua tare, jerpelită, cu tapițeria din mușama. Generalul se așeză pe ea cu intenția de a mai spune multe, însă, de îndată ce atinse canapeaua, se prăbuși într-o rână, se întoarse cu fața la perete și se cufundă în somn, ca un om lipsit de prihană. Marfa Borisovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate merge mai departe. Fulcinius ar vrea să rămână și el pe loc, însă Polybius îl împinge de la spate. Întoarce ochii, rugător, către femeie. — Nu mă lăsa singur! Iulia îi face un mic semn de încurajare. — Du-te! Ajuns în fața tapițeriei care dă spre iatacul principelui, Fulci nius se înțepenește bine pe picioare. Curajul îl părăsește. Spe riat, îl apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
familia Scriboniei, îi frânge viitorul politic. Își freacă cu mișcări circulare tâmplele dureroase. Ce este mai bine: să-l lase unde e în Iudeea, sau să-l cheme la Roma? Nu știe... În câteva rânduri, cubicularul Parthenicus îndepărtează ușu rel tapițeria și riscă priviri curioase înăuntru. Mânuind agitat pana, principele scrie de zor împroșcând cu stropi de cerneală împrejur. Se minunează în sinea sa, dar nu cutează să-l tulbure. De ce nu a chemat un asistent să-i dicteze? De obicei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
blică. Este auditoriumul. Mai are de depășit câteva litiere grele, dispuse una lângă alta, care le barează drumul. Înaintează cu prudență printre lectici. Toate au perdelele sau ferestrele închise, ca nu cumva razele soarelui să pătrundă înăuntru și să decoloreze tapițeriile, saltelele și pernele din stofe prețioase. Draperiile unui scaun purtat se ondulează ușor. Este cumva cineva acolo? Vreo slujnică cu amorezul ei, probabil. S-au aciuat departe de ochi indiscreți. Nu are cum s-o ocolească. Se uită însă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
importată din Franța la un preț astronomic (doamnelor și domnilor), cu un motor foarte puternic V-12, cu mecanism de frânare pe patru roți, capabilă să atingă o viteză nepământeană de 130 de km pe oră, de culoare crem cu tapițerie roșie - o Hispano Suiza H6. Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul de propulsie reîntregindu-i speranța că ar putea totuși trece peste forțele confuziei pe care le simte forfecându-i scrotul. Ies din Lahore și pe drumul deschis în fața lor, Pran observă că tapițeria mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cazează la hotelul Bristol, care, deși scump, este locul unde trage profesorul de obicei în acest oraș. La recepție, găsește un mesaj care spune că Star va lua micul dejun cu ei. Jonathan îi lasă pe cei doi să admire tapițeriile Gobelin din holul de la intrare și pretextând că nu se simte bine, cere să cineze în cameră. Încuie ușa și se aruncă pe pat. Ar vrea să doarmă, dar somnul refuză să vină. Aerul din cameră este sufocant. Mobila pompoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chinui. După vreo două Încercări ratate din cauza berii și a spațiului strâmt, până la urmă reușesc să mi se scoale și să-mi dau drumul după ce Împing de câteva ori. Pulpele mi s-au frecat nasol de dresul ei și de tapițeria mașinii. O partidă lungă de futut nici nu intră-n discuție În asemenea circumstanțe. Eram puțin anxios din pricina alcoolului și m-a Încântat doar rezultatul final. Annalise scoate un șervețel din geantă și se șterge Încordată, chiar dacă eu am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
luat de mână, cine știe? Mai târziu, mi-am simțit din nou inima bătând și sângele curgându-mi în vine. Țineam ochii deschiși. Procurorul era lângă mine, în stânga mea, puțin mai în spate. Ne aflam într-o cameră plină de tapițerii în culori luminoase și de buchete de flori. Erau și câteva mobile, un dulap din lemn masiv și un pat. Iar pe acest pat era întinsă Lysia Verhareine. Cu ochii închiși. Cu ochii închiși pentru totdeauna. Mâinile îi erau împreunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cel mai mitic dintre orașele nuvelelor fantastice ale lui Eliade. ÎNTÂLNIREA L-am recunoscut pe șeful cenaclului imediat ce am pășit în sala 16 a Casei Scânteii, străjuita de oglinzi imense de jur împrejurul unei mese ovale cu scaune tip jilț, cu tapițerie din piele grena. Am salutat, iar el mi-a răspuns cu un semn scurt. Era un bărbat de vreo 45 de ani, îmbrăcat într- un frumos cojoc de piele întoarsă cu guler alb de blană, capul gol, par lung ondulat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei Îi plăcea așa ceva. — Măcar știa să păstreze un secret. — Ce vrei să spui cu asta? Anton nu găsise cartea capitonată cu piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și alte fragile creaturi, perdea cu imprimeu peisagistic (munți/dealuri), ladă, vitrină, goblenuri, iconițe, fotografii alb-negru cu suave portrete feminine cărora nimeni nu le mai cunoaște numele, calendare de perete contemporane (cu Monica Bârlădeanu par example), scaune și fotolii cu tapițerii imemoriale și un suprarealist pat de spital. Acestui artefact genuin & delicios, artiștii i-au adăugat: o lampă Art Nouveau, o oglindă cu ramificații stilizate, un darts play station, o colecție halucinantă de bibelouri îmbunătățite (balerine cu cagule, zâne însărcinate sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe-aici, le făcu observație intendenta. Întoarceți-vă în camera comună, vă rog. Cel din față se opri și se uită lung la ea, legânându-se înainte și înapoi. Stând în picioare pe fundalul perdelelor cu falduri și al scaunelor cu tapițerie de lux părea un bătrân de pe altă planetă care s-ar fi trezit deodată teleportat la Ritz. Fran știa fără umbră de îndoială că tatălui ei nu i-ar fi plăcut să stea aici, înconjurat de acest fast lugubru. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
capacitățile ei. Acum tu ești părintele, își spuse ea și inspiră adânc de trei ori. Ce-ar fi să-l ducă la Henrietta? Încercă să și-o închipuie pe Henrietta găzduindu-l pe tatăl ei în căminul ei impecabil, unde tapițeria era din mătase albă ca zăpada, în pofida faptului că avea doi copii în casă. Henrietta avea până și suporturi pentru suporturile de pahare. Nu. Stevie ar fi fost o posibilitate, cu excepția faptului că locuia într-un apartament cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să dau bani ca să schimb tapițeria divanului! — Ai dreptate. Cheltuiește-ți toți banii pe cai. Lasă ființa asta umană să se bălăcească în noroi. — Ar fi mai bine să-i scoți dinții aia din gură până nu-și mușcă limba. Atunci chiar că ai terminat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dacă erau mai strânși la pungă, Își puteau permite să păstreze apartamentul, de care Tom, cu atașamentul domestic al unui motan bătrân, se legase. Vechile stampe de pe pereți, cu scene englezești de vânătoare, Îi aparțineau lui Tom, ca și marea tapițerie primită cadou, un fel de relicvă a zilelor decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]