691 matches
-
soția lui, Marina Știrbey-Brâncoveanu, rămâne fără niciun venit, trăind din vânzarea obiectelor de valoare. Casa din București și moșia de la Dărmănești îi fuseseră confiscate. Mariana a vizitat-o în mansarda sărăcăcioasă în care locuia împreună cu băieții ei, pe strada Popa Tatu din București. Cel mic, Mihai, alintat "le vieux monsieur", avea o pasiune teribilă pentru muzica clasică... O lume în crepuscul, o aristocrație care se străduia să reziste în fața valului de mitocănie adus de regimul comunist. După eliberare, Costi Brâncoveanu va
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bine stabilită printre colegii mei de-a lungul anilor de școală. Căci, deși în fiecare zi veneam la școală pe jos de-acasă, din Sfinții Voievozi ― pentru că pe atunci nu era linie directă de tramvai sau autobuz pe strada Popa Tatu ― totuși n-am întîrziat o singură dată. Eram întîiul sau al doilea, " Măcar la atâta lucru să fiu fruntea!" mă parigoriseam eu. Cu toate acestea, uneori am avut și întîrzieri în catalog, însă întîrzieri voit făcute, cu un scop bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ale tale... atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
80. Și ei își spălau reciproc creierele. Asta da sfințenie! Duminica, la primărie, se da anafora pe cartelă. Binecuvântarea clasei muncitoare o rostea tovarășul prim, secretarul citea omagiul conducătorului iubit, directorul ținea un spici despre neprihănita inimă a statuilor, părintele Tatu binecuvânta sfânta virilitate, erecțiile lui Vladimir Ilici Lenin ridicau mausoleul în fiecare an cu un metru deasupra pământului. Să reformulăm un pic creștinismul, tovarăși! spunea președintele de consiliu. Mici nuanțări, pe ici, pe acolo (în fond și el este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
happy end și s-a zis cu vina de a fi om singur. O singură dată, și acceptarea te proiectează chiriașul propriului destin. Petre, anticarul ce nu-și cunoaște cărțile este mai fericit decât poetul singurului poem despre sine. Părintele Tatu știa carte cât toți profesorii la un loc. (Uneori, ca să înțelegi un om trebuie să ai aceeași vârstă cu el. Sub ruinele mânăstirii, adevărul se rostea a doua oară, avea 33 de ani.) În grădina Copoului, Petru și Genia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rămâne dâră pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
albe ale Făgărașului. Muntele, o scară sprijinită de grinzile cerului. Până la Dumnezeu, cel mai scurt drum crește în palmă, împreunează trei degete. Adam și Eva leagă nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trezești, riști să rămâi doar cu mirosul, pentru miros, zău, nu se merită aprins focul. Ce îmi recomanzi? Dimineața, pe stomacul gol, o ceașcă de lapte călduț de la bunica, seara același tratament, mâine poate niște mere coapte din livada popii Tatu, poimâine o lingură cu vin și ceva firimituri de pâine cât să-mi țină de toate iluziile? Pentru ce, pentru ce să mut molozul de ici acolo? Doar de dragul de a spune "am avut un trecut și... uite ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a uitat să mai vină, mamă-sa despre o moarte ce-a uitat să mai plece; mătușa Casandra blestema cerul: i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea consolă electrică în loc de cruce... părintele Tatu, călare pe iapa lui badea Gheorghe, cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață și răcoare. Hai, di, gloabelor, di, să o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
anotimpurile. Mirosul resuscitează memoria. Portocala de Crăciun, una împărțită la cinci, a cincea parte încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
șuierat ea. Țineți capul în jos. —Cum? Cineeeeeeeeeeee? Mama s-a întors către tata. —E Philomena. Și Ted Hutchinson. Ce fac aici? Dacă ne văd? — Cine sunt ăștia? am izbucnit eu și Helen. Sunt niște oameni pe care mamu și tatu voștri îi știu, ne-a lămurit tata. De unde îi știți? De la clubul de golf, a zis mama. Doamne, apără și păzește! Sunt de-a dreptul îngrozită. —Căm, nu așa ne-am întâlnit, a pocit iar tata vocalele. A foșl așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Iar inima ta ușoară La mine-n gând zboară Iar sufletul tău de durere Îți plânge în tăcere. De durere inima-ți vibrează, Căci și sufletul îți oftează, Dar să știi că foarte tare Eu ți-aș da o sărutare. Tatu Ioana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Glasul naturii Acum natura-ncepe Cu minunatul glas Din ale sale stepe Să cânte-ncet pe nas. Prin ierburile crude Puternic se aude Sub cerul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el, modest, aportul, cum Îi plăcea să spună celor care Îl Întrebau dacă un popă ortodox de-al nostru nu ar fi fost În stare să facă lumea să plângă cum se cuvine la luarea iertăciunilor. La acest capitol, preotul Tatu era cel mai tare dar și cel mai scump, căci nu accepta să meargă la pomană decât În cel mai bun restaurant al orașului. Pentru că și acolo mai plângea Încă lumea, În loc să se bucure amintindu-și te miri ce despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât În cel mai bun restaurant al orașului. Pentru că și acolo mai plângea Încă lumea, În loc să se bucure amintindu-și te miri ce despre cel dispărut, chiar și cei mai puțin avuți și-l doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Coperta: RĂZVAN LUSCOV Harta Bucureștiului pusă la dispoziție de MIHAI OROVEANU DANIEL BĂNULESCU CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI (c) Editura Nemira, 2001 Comercializarea în afara granițelor țării fără acordul editurii este interzisă. Difuzare: S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, București Telefax: 314.21.22, 314.21.26 Clubul cărții: C.P. 26-38, București e-mail: editura@nemira.ro www.nemira.ro ISBN 973-569-485-9 Capitolul 1 SOSIREA LA BUCUREȘTI Într-una dintre fioroasele, dar și tandrele zile ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nopții lunge. Ah, vin-cu mine, vin-în a mea țară, Casteluri am, grădini adânc - frumoase, Sub pasul tău coroana-mi seculară Mi-o pun - mă plec, sunt sclavul tău, frumoasă. Am pietre scumpe în a mea comoară, 365Mai multe decât tatu-ți are aur, Ș-aur mai mult, de cum argint el are, Ș-a tale-s toate, scumpă, mândră floare! " Ea îl privea cu ochiul plin de milă, I-ar fi sorbit cuvântul de pe gură. 370În fața lui ea nu-și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fac Anton șî Anuca... pe unde-or ci oari?! Măcar Anuca, de-ar ci fost aicea... Am nevoi di dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni, facă-se voia Ta .. iartă-mă Doamni... Tatu‟ nostru, cari ești în Ceruri...! Simțea cum din ce în ce, i se împotmolește mintea, iar glasul îi tremură... Trecuse de miezul nopții. Ploaia încetase. În ochii lui se iviră doua lacrimi ce au rămas aninate de gene, o vreme
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
icoana din colțul dinspre răsărit, apoi închise ochii și iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în când pe mijlocul drumului, fără trafic. — America de Sud este paradisul celor care iubesc Natura. Africa a fost asta acum treizeci de ani, dar o distrug, terminând cu animalele, cu pădurile, cu pășunile ei. Poate că elefantul e mai spectaculos decât tatuul, și leul mai de temut decât jaguarul; dar în lumea care mă interesează, în lumea celor mici, a insectelor, a florilor și a misterelor nerezolvate, Amazonia este incomparabil mai bogată. Se pot citi cărți și vedea filme în culori despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmă când (la Bârlad n.n.) un copil, un școlar colinda satele, aduna folclor și se dovedea de pe atunci vajnicul luptător ce avea să fie. „Acel copil era Pamfil Șeicaru?” scria „Curentulʺ din 12 ianuarie 1931, despre cuvântul rostit de invi tatu l de la Bârlad. „Crescut în această ideologie, Pamfil Șeicaru este azi o fală în cugetări luptătoareʺ - încheia G. Tutoveanu și închina pentru stegarul „Curentuluiʺ, directorul nostru d. Pamfil Șeicaru. În cuvântarea de răspuns, Pamfil Șeicaru mulț umea celor care vorbiseră
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pot, ființa socio-politică pe care mi-am descoperit-o inside, mă strădui să păstrez echidistanța. Centrismul dă echilibru. Și-i mulțumesc Magdei U. pentru citat. Ce om politic agreați? Nici unul. Poate o combinație între Dăianu și... nu'ș cine. Madammm Tatu, ca să umfle ratingul, ar fi întrebat altfel: "Cu ce politicieni ai face-o?" Întrebări-fulger. Răspundeți scurt. Pe cine l-ați fi ales președinte al țării? Pe Paul Goma. Dar președinte al Uniunii Scriitorilor? Pe Paul Goma. Și redactor-șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe traumatizante, madammm Tatu. Și pentru celălalt, și pentru tine. Cîinele m-a simțit, în fine. Iese din buncărul vechi, de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n blană. Adormitule! O să mă fure hoții, cu tot cu tine. Cred că ai o zi proastă. Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]