705 matches
-
subterana de la San Giuda, ataca nici mai mult nici mai puțin decât camerele cârmuirii? Era exasperat. Ieși sub imperiul furiei, ajungând În piață aproape fără să Își dea seama. Își simțea din nou capul În flăcări, În timp ce se Îndrepta spre taverna lui Baldo. Și de astă dată, sub pretextul secretului, evitase escorta. Astfel se putea mișca nestingherit. Dar, În realitate, nu din această pricină voia el să fie singur. Trupul Antiliei continua să Îi danseze În fața ochilor. Voia să o interogheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prins În lupta lui nocturnă cu Îngerul. Continua să se zvârcolească dizgrațios, asemenea unui trecător căzut Într-o băltoacă de apă Întunecată, unde Îi va fi fost dat să se Înece. Cerul al Treilea nu era complet, atunci când ajunse În tavernă. Locul lui Teofilo era neocupat. Pe masă se afla un ulcior mare cu vin, la care cei de față apelaseră deja. Dante Își umplu și el cupa, după ce Îi salutase pe toți, unul câte unul, chemându-i pe nume. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o slăbiciune a minții, insuflată de fuga precipitată a spiritelor vitale? Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se ridice În picioare și să Își declare autoritatea de prior. Urma să cheme gărzile, să Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare. De la el pornise totul. Glasurile din jur Îl zăpăceau. De pildă, messer Durante, Antilia noastră, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vrut să Închipuie cine știe ce alegorie nemaivăzută. Ai spus că era printre planurile lui? O lumină pâlpâia confuz În depărtare. Dante recunoscu cele două felinare care marcau intrarea În casa monnei Lagia, ridicată tot peste rămășițele unei vile romane, ca și taverna lui Baldo. Toate casele depravate păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii dintr-un hoit. Dar, În locul acela, transformările erau mai puțin evidente. Construcția Își menținuse forma inițială: o serie de camere Încăpătoare la parter se aliniau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar acesta e cel mai divin dintre toate. Se priviră preț de câteva momente fără să vorbească. De ce ar fi trebuit să fie surprins că Îl găsea acolo? L-ar fi putut urmări atunci când el și cu Veniero ieșiseră din tavernă. Și, oricum, nu era ceva straniu să Îl găsească Într-un bordel. Totuși, Dante avea senzația că era acolo pentru un scop precis. Avea o expresie Încordată, diferită de cea la care te puteai aștepta din partea unui client mulțumit. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masca de aramă de pe fața Antiliei era doar un truc iscusit pentru a-i ascunde trăsăturile nobile, Înainte se izbucnirea revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și să denunțe urzeala ghibelinilor? Să revină cu soldații, să Înconjoare Paradisul, să o arunce pe Antilia În lanțuri, să Îi smulgă cu focul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celor care trec, pentru vămuire. Și mi-au semnalat intrarea a două persoane suspecte, amestecate printre pelerinii care fac popas În drum spre Roma. — Despre cine-i vorba? — S-au prezentat ca doi negustori din Padova și au tras la taverna lui Ceccherino, aceea care... Dante știa prea bine ce se spunea despre Ceccherino și despre mușteriii săi. De altfel, În Franța nu se numea oare viciul florentin, după cum aflase de Îndată ce ajunsese la Paris? — Doar nu te vei Îngrijora fiindcă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea care va Închide sau va deschide porțile Florenței, iar toți cei drepți vor fi rechemați În patrie. Nu, nu acesta e motivul care mă aduce la dumneata. Atunci, care este? — Îți cer să arestezi o femeie: Antilia, dansatoarea de la taverna de pe drumul spre Roma. Înainte să răspundă, Dante lăsă să se scurgă câteva momente. Voia să studieze expresia celuilalt, ca să Înțeleagă ce avea de gând. Însă inchizitorul rămăsese impasibil. — De ce? Întrebă atunci. — Ca să fie Împiedicată să facă rău, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dincolo de pragul tenebrelor. Dar dacă, dimpotrivă, asasinul era altcineva? Dacă el Încerca, În felul său pervers, să completeze opera pe care Ambrogio o lăsase neterminată? 18 În aceeași zi, la apus Pentru a cincea oară, Dante trecu pragul scund al tavernei și se Îndreptă spre masa În jurul căreia se adunau membrii celui de Al Treilea Cer. Din mers, examină sala aruncând o privire rapidă: toți membrii Studium-ului ședeau la locurile lor, șușotind Între ei. Exista o tensiune, În aer și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mare. Nu, mă tem că Cerul al Treilea s-ar fi Întunecat oricum, chiar fără intervenția lui Satan. Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la fel cu ceea ce este jos. Nu așa se spusese? Putea fi acela firul Ariadnei pe care Îl căutase zadarnic? În momentul acela, văzu totul În mod limpede: pentagonul, Venus, cunoștințele sale despre stele. Trebuia să se Întoarcă imediat la tavernă și să pună să fie arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul a murit Înaintea celuilalt. Asta voiai să spui, atunci când ai afirmat că spițerul a fost ucis al doilea numai pentru că moartea alesese calea cealaltă. Dar eu am fost orb, până când În seara asta mintea mi s-a luminat, la taverna celui de Al Treilea Cer, când ai comparat curenții marini cu vânturile năvalnice și ai spus că ceea ce este jos e la fel cu ceea ce se află sus. Acesta era Înțelesul desenului făcut de meșterul Ambrogio, nu-i așa? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și nu ca niște pustnici, izolați de lume, în peșteri din munți. În general, se reuneau într-o pădure de bambuși de lângă vila din Honan a poetului Chi Kang (223-262). După câte o după-amiază de „conversație pură”, mergeau până la o tavernă din apropiere pentru a petrece o noapte de băut, care dura până când se îmbătau toți și deveneau una cu tao. Și ei, asemenea altor taoiști de-a lungul timpului, erau renumiți ca fiind bețivi notorii, având „capacitatea unei mări” pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
civil de la Moravuri fuseseră trimiși să verifice bordelurile din sud specializate în negrese tinere. Secțiile din Newton Street și 77th Street, cu efective aproape în întregime de culoare, vor trimite noaptea echipaje dotate cu stații radio, care să patruleze pe lângă taverne și locurile unde se adună tinerii negri, să-l caute pe Nash și să-i avertizeze pe puștani să fie cu ochii-n patru. Nu puteam face nimic altceva decât să patrulăm prin zonă, în speranța că Nash încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îți amintești în ce bar l-ai întâlnit? Lorna înălță capul. Am văzut că lacrimile i se uscaseră pe obraji. Cred că era pe Aviation Boulevard, lângă uzinele alea de avioane. Am icnit. Zona aia din Gardena era ticsită de taverne, saloane de pocher și bordeluri care lucrau cu acceptul tacit al poliției. Când ai văzut-o ultima oară pe Betty? întrebă Harry. Lorna se îndreptă spre scaunul ei, încercând să-și stăpânească emoțiile - o reacție destul de temerară pentru o puștoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adus încoace. Apoi Lee coborî și împinse ușa de la La Verne’s Hideaway. Panicat, am apăsat frânele și mașina mi-a derapat pe alee. Gândul la Madeleine și la acuzația de tăinuire de probe mă făcu să intru rapid în tavernă după colegul meu. Lee stătea în fața separeurilor pline de bărbătoaice și limbiste și profera injurii. M-am uitat în jur după Madeleine și barmanița cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Divizia Metropolitană. Mi-am petrecut cea mai mare parte a zilei mele libere în biroul căpitanului Jack, unde am fost interogat. Mi-au pus sute de întrebări despre Lee - de la motivele ieșirii lui nervoase de la vizionarea filmului porno și de la taverna La Verne’s Hideaway până la obsesia lui în legătură cu cazul Short, raportul despre Nash și concubinajul lui cu Kay. Le-am răspuns într-o doară și am mințit prin omisiune - n-am suflat o vorbă despre faptul că Lee se droghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-a omenirei neputință, Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința făr-de margini?... Lăsați vorba-vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumi-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
neputință, Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința făr-de margini?... Lăsați vorba-vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumi-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a acestei relicve geo-politice erau devotate escrocării statului spaniol, spălării de bani și contrabandei cu parfumuri și produse farmaceutice fără taxe. Stînca era mult mai mare decît mă așteptasem, Înălțîndu-se ca un policar, simbolul local al Încornoraților, În nasul Spaniei. Tavernele lascive aveau un farmec viril, asortîndu-se prin asta cu șalupele din port, ale căror motoare puternice se răceau după cea mai recentă cursă de viteză dinspre Maroc. Pe cînd ele se Îndreptau spre locul de ancorare, eu mă gîndeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul, strigînd: Am cu ce face alții"... ― Nu cunoșteam întîmplarea. ― Era povestită prin taverne cu ani în urmă. ― Galilei, chiar nu vrei să te întorci la bucuriile care fac plăcută viața? ― Nu cred că mai pot. Lumea e plină de surprize urâte. ― Erai un om vesel. Un răsfățat. ― Mă întreb uneori, ce anume m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dovadă de bărbăție, încât nici măcar nu bănui ciudata competiție ce se desfășura sub acoperișul lui. Când cele două soții ale sale se rotunjiră bine, le porunci într-o seară să-l însoțească amândouă, cu puțin înainte de apusul soarelui, până în preajma tavernei unde obișnuia să-și întâlnească prietenii, lângă Poarta Steagurilor. Ținându-se de mână, ele făcură câțiva pași în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai flecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]