643 matches
-
continuat să se dezvolte; astfel, în domeniul cercetării experimentale s-a ajuns la utilizarea celor mai sofisticate tehnici ale statisticii matematice (35); în domeniul didacticii au fost create teorii și concepte cu largă circulație în deceniile din urmă: instruirea programată, taxonomia și operaționalizarea obiectivelor, proiectarea pedagogică, învățarea deplină etc. 15 CERCETĂRILE PSIHOLOGICE ȘI INOVAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV "Axarea școlii pe copil" la începutul acestui secol provocată, în parte, de rezultatele cercetărilor psihologice, a stimulat, în deceniile următoare, interesul pentru psihologia primelor perioade
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astăzi Conservații regionale în cadrul Direcției Regionale pentru Acțiune Culturală DRAC), întreprinderea a apărut de-a dreptul interminabilă, în măsura în care actul cunoașterii este inevitabil depășit de propriul obiect: viața construcției, producerea de noi obiecte mobiliare, piața operelor de artă relansează la nesfârșit taxonomia. Dar ea punea în lumină, sub un cu totul alt unghi decât cel al urbanismului, ridicarea la generalitate a patrimoniului cultural francez. Abordarea teritorială înregistra existența unui patrimoniu puțin cunoscut, de extracție anonimă, înscris într-o cultură materială locală, și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de unitate sintactică. Prelucrînd taxonomiile de rol propuse de Souriau și Propp, Greimas a ajuns la un MODEL ACTANȚIAL constînd, la origine, din șase actanți: SUBIECT (LEU la Souriau, EROU la Propp), OBIECT (SOARE la Souriau, PERSONAJ CĂUTAT la Propp), REMITENT (BALANȚĂ la Souriau, TRIMIȚĂTOR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fundamentală la nivelul fiecărui plan între ceea ce el numește punct de vedere intern și exterior (poziția perceptivă sau conceptuală se află înlăuntrul sau în afara diegezei? informația transmisă rezultă dintr-o vedere internă sau din una exterioară?). Doležel ajunge la o taxonomie cu șase termeni bazată pe o distincție între NARAȚIUNEA LA PERSOANA ÎNTÎI (ich-form) și NARAȚIUNEA LA PERSOANA A TREIA (er-form) și pe o altă distincție, între trei moduri narative: obiectiv (naratorul vede situațiile și evenimentele, mai degrabă de la periferie decît
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
utilitar-aplicative și specifice unor ramuri de sport; * formarea capacității și a obișnuinței de practicare sistematică a exercițiilor fizice, inclusiv în timpul liber; * contribuția la dezvoltarea unor calități și trăsături morale, de voință și intelectuale, a simțului estetic și responsabilității sociale. În ceea ce privește taxonomia obiectivelor, în domeniul nostru specialiștii au încercat mai multe clasificări (I. Șiclovan M. Epuran,, B. Bloom etc. citați de Cârstea, 1993, p. 33), unele preluate din științele educației (Crețu, 1999). Deosebim astfel criterii cum ar fi: după laturile procesului de
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
ceea ce în limbaj curent este recunoscut ca "acte antisociale", "devianță", "infracționalitate", "criminalitate". Diferențierea dintre variatele pattern-uri comportamentale deviante ține seama mai ales de indicii teoretici, întrucât în realitatea cotidiană sunt implicați numeroși factori adiacenți care diversifică și mai mult taxonomiile. Pornind de la aceste observații, Voinea M. (1999, p. 10) face o diferențiere între comportamentele deviante în funcție de gradul lor de implicare la nivel social. Astfel considerăm, pe de o parte, categoria comportamentelor antisociale de natură instituțională și formală, care include toate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
M, 2002, p. 233) care se abate de la poziția standard și încalcă normele recunoscute ca definitorii pentru o anumită societate, incluzând "asimetrii" comportamentale de la sistemul normativ-legislativ. Pornind de la criterile de definire a devianței, putem să elaborăm o formă, o uzuală taxonomie a comportamentelor și conduitelor deviante: a) Natura devianței: * Devianța pozitivă care are o finalitate optimă și utilă pentru societate: nonconformismul, abaterea de la ceea ce-i comun poate avea ca rezultat creativitatea, inventivitatea. * Devianța negativă care este îndreptată împotriva unui grup social
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și realizării unui act delincvent (analiza beneficiului și a sancțiunii posibile). 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor După cum reiese din "teoriile comportamentului deviant" analizate mai sus, precum și a factorilor prezentați, este lesne de înțeles că demersul de elaborare a unei taxonomii a delincvenței trebuie să țină seama de trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice efectuate de specialiști în caracterizarea infractorilor au fost diferite în funcție de criteriul utilizat, cum este corelația între structurile bioconstituționale și caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă tipologizare a infractorilor a fost
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
comite acte infracționale. În cazul subiectului delincvent trăsături amintite sunt mult mai frecvente și mult mai uzuale. Elementul modal al diferențierii este cel al trecerii sau nu la actul infracțional. De la aceste caracteristici ale personalității infractorului se poate elabora o taxonomie a tipurilor de infractori, acest fapt putând fi realizat din perspectiva diferitelor discipline (Voinea, 1999, pp. 50-53). Sub aspect juridic, indicii cei mai frecvenți de clasificare sunt cei referitori la vârsta infractorului: minori și majori, reiterarea actelor delincvențiale: recidivist vs
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
voința" (art. 197, Cod Penal), raportul sexual cu o minoră, incestul produc indignare.Aceste fapte sunt săvârșite de persoane lipsite de simț moral și grija față de victimă, de către persoane brutale. În ceea ce privesc infracțiunile cu caracter sexual, există o largă taxonomie: cei care au contact sexual cu minori; cei care săvârșesc fapta față de persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra (inconștiență cauzată ce motive medicale, sau induse: băuturi alcoolice, substanțe psihotrope, hipnoza etc); cei care comit fapta față de rudele apropiate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fost reținut pentru un timp într-un spațiu punitiv (la penitenciar). În cazul recidivului nu putem susține tendințele native spre acte antisociale ci, mai degrabă, este vorba de o serie de deprinderi dobândite, energii canalizate spre o direcție criminală. Conform taxonomiei legal-juridice avem două tipuri de recidiviști: ♪ recidivisti postcondamnatorii cei care după ce au săvârșit pentru prima dată o infracțiune ajung să comită alte fapte infracționale; ♪ recidivisti post executorii după ce au executat pedepse pentru prime infracțiuni, comit din nou alte infracțiuni. 9
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și superficial în contactul afectiv. Comiterea infracțiunii devine posibilă datorită intrării individului într-un mediu care oferă situații conflictuale de la care el nu știe sau nu poate să se sustragă. Continuarea analizei asupra tipului de infracțiune și încercarea elaborării unei taxonomii cât mai detaliate și pertinente, ne duce cu gândul la tipologiile deținuților în mediile privative de libertate. Administrația penitenciarului primește în custodie două categorii de deținuți (Mitrofan, 2000, p. 393): a) cei care se consideră vinovați; b) cei care neagă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
un loc „poezire”. Concepându-și proiectul sistematic, N. se dovedește perfect conștient de una dintre legile esențiale ale creației, disproporția inevitabilă dintre stocul limitat de modele genetice și infinitatea virtuală a variantelor concrete. Prin urmare, accentul nu cade niciodată pe taxonomie, ci pe detectarea așa-numitei „casete a modelului”. Criticul operează constant la trei niveluri: modelele generatoare, obiectul modelării, auxiliarele tehnice. Jocurile semnificative sunt cele de la primul nivel, dar fără priza la concret a celorlalte două studiul ar fi oferit numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
două laturi în Rădăcini, text care „recuperând esența celor două etape anterioare, închide, de fapt, Opera”. În Profiluri epice contemporane (1987) cronicarul actualității literare propune un tablou al prozei din anii ’60-’80, clasată după criteriul generațiilor, promoțiilor și școlilor. Taxonomia e discutabilă - ca oricare alta -, ca și încadrările, ca și absența unor nume: A. E. Baconsky, Teodor Mazilu, Octavian Paler, Titus Popovici ș.a. Cartea rezistă însă printr-o seamă de „profiluri”, între care Nicolae Breban, Augustin Buzura, Paul Georgescu, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
în treizeci și două personajele feminine sunt în prim plan și în alte patruzeci și două rolul acestora este atât de important, încât nu am avea acțiunea în absența lor. Din cele douăzeci și șase de povestiri rămase în această taxonomie, mai mult de jumătate nu sunt propriu-zis povestiri, ci mai curând anecdote sau întâmplări cu tâlc. Din aproximativ optzeci și cinci de nuvele care au cu adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
actului discursiv" prin intermediul căreia se caută răspuns la întrebarea lui Harold Lasswell "cine, ce, cui, de ce și cu ce efect?") sunt elementele metodologice ale lucrării. Alina Mărgărițoiu, analizând multitudinea criteriilor de organizare și definire a gestului, ne propune o nouă taxonomie, dedusă din perspectiva relației profesor-elev. Desigur, totul pornește de la definiții și accepțiuni ale gestului. Autoarea distinge între accepțiunea biologică (caracterul înnăscut al gestului), accepțiunea etologică (caracterul universal al gestului), accepțiunea psihologică (caracterul personalizat al gestului), accepțiunea socială (caracterul dobândit al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
afectat de acțiunile, deciziile, politicile sau practicile organizației, având În același timp și capacitatea de a influența sau afecta, la rândul lui, acțiunile organizației. David Wheeler și Maria Sillanpaa (1997:167 apud Carrol și Buchholtz, 2000 :67-69) au propus o taxonomie a constituenților folosind categorii de constituenți primari și secundari, sociali și non-sociali. Constituenții sociali primari sunt acționarii și investitorii financiari, angajații și managerii, clienții, comunitatea locală, furnizorii și partenerii de afaceri, În timp ce constituenții sociali secundari includ guvernul și instituțiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
punct de vedere, statul instituie sectorul În primul rând prin normativizarea legală a activităților de producție În acest domeniu. Totuși, mai mult decât constituirea legală Înfăptuită de stat, câmpul se constituie la nivel relațional și cultural, bazându-se pe o taxonomie cognitivă a participanților mai degrabă decât pe una legală a observatorilor sociali. Din acest punct de vedere, câmpul care se conturează este acela al producătorilor de confecții destinate exportului (În special În sistem lohn), dar considerând totalitatea relațiilor cu furnizori
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
tentativa de conturare a unei teorii cuprinzătoare a minciunii se identifică în ultimă instanță cu încercarea de a realiza un tablou cît mai complet și logic ordonat al tipurilor de minciuni și a modului în care ele acționează. Sintetic descrisă, taxonomia semnelor minciunii care se desprinde din metodologia propusă de noi în cele de pînă acum ar presupune luarea în considerare, în calitate de criterii, a tuturor parametrilor și funcțiilor semiozei 28 așa cum rezultă acestea din recapitularea metodologică ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
istorie prin asimilarea unei metodologii inspirate de Karl Popper, cu ajutorul căreia legile sale puteau fi "falsificate". Nici atunci, aceste trei asumpții nu se împăcau neapărat între ele. Teoria sistemelor a fost criticată pentru că nu era falsificabilă, ci doar o simplă taxonomie descriptivă (Reynolds 1973: capitolele 2 și 3). Unele abordări erau într-atît de empiriste, încît își atribuiau accesul direct la lumea reală, idee pe care Karl Popper ar fi criticat-o aspru. Aceste teme vor fi de aceea tratate separat. După
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și legitimării / 15 1.1. Comunicarea politică dimensiuni și particularități / 15 1.2. Cadrul conceptual al analizei limbajului politic / 19 1.3. Limbajul politic macrosemn al relațiilor de putere / 34 1.4. Limbajul politic suport al ideologiei / 39 1.5. Taxonomii ale limbajului politic / 43 1.6. Identitatea limbajului politic / 47 Capitolul 2. Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic / 63 2.1. Particularități ale abordării semiotice / 63 2.2. Sintaxa limbajului politic / 66 2.3. Vocabular politic și mutații semantice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este foarte bine scrisă stilistic și în calitatea ei textual-academică efectivă, de demers care pleacă de la premise teoretice, delimitări conceptuale și ipoteze, la dezvoltarea unei semiotici aplicate, adică de la general de la definirea și caracterizarea limbajului politic în general și de la taxonomia manifestărilor discursive din spațiul politic, la particular la descrierea limbajului politic eminescian și la caracterizarea parametrilor semiozei eminesciene. Aceeași ținută și atitudine academică o regăsim în întinsa bibliografie, adecvată temei și demersului analitic, bine organizată, și în foarte buna și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
desfășurarea celor șase capitole să fie subordonată unui demers care pleacă de la general la particular, de la prezentarea trăsăturilor limbajului politic în general la descrierea limbajului politic eminescian, de la premise teoretice și delimitări conceptuale necesare la dezvoltarea unei semiotici aplicate, de la taxonomia manifestărilor discursive din spațiul politic la definirea specificului limbajului politic eminescian. Instrumentele de analiză sunt cele pe care ni le pun la dispoziție semiotica și celelalte științe ale limbajului: lingvistica, pragmalingvistica, logica, retorica, stilistica și lingvistica computațională. Lucrarea se înscrie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
receptorului, anihilând capacitatea acestuia de reacție, de adoptare a unei atitudini distincte de cea a emitentului. Mijloc de semnificare a evenimentelor din câmpul politicii și de structurare a modalităților de acțiune ale acesteia, ideologia vehiculează noțiuni care sunt rezultatul unor taxonomii. În acest context, existența unor constante la nivelul conținuturilor și al expresiilor trădează adeziunea locutorului la o ideologie sau alta. În Les discours de la politique, Frédéric Bon analizează ideosistemele care organizează percepția în cadrul câmpului politic, structurează discursurile actorilor săi și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
confirmate sau discreditate, asimilate sau respinse, limbajul politic nu este niciodată doar al unui singur locutor. În acest sens, o trăsătură definitorie a manifestărilor discursive de pe scena politică este dialogismul, interacțiunea cu celelalte manifestări discursive din câmpul politicii. 1.5. Taxonomii ale limbajului politic Eclectismul limbajelor înregistrate în sfera comunicării politice este generat de diversitatea funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc, de efectele urmărite la nivelul receptării și, nu în ultimul rând, de competențele discursive ale locutorilor. Literatura de specialitate nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]