6,151 matches
-
cântec de ea, să o văd cum ma pierde; acest cântec de ea, pe hrisovul de huma, din mine s-o plec și s-o fac să rămână... Camelia Radulian ... Citește mai mult Intampla-te, Doamne, pe-un foșnet de tei,adoarme-mi tăcut, nu știu cum, nu știu unde,osândele mele târzii și rotundeca apele ochilor ei.Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun,dar drumul spre ea e o hartă deșarta,iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatrazvarlita pe-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ca iedera, pe locul neumblat. Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în salcii de candoare și m-am făcut poteca sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit că un cuțit în scoarță unor brazi, sub luna plină ți-am picurat apoi, ți-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos, ca rană îi mai simți cu degete de cretă, pește vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Și tu adormi, să poți să te mai minți ca-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-atâta dor e-n ziduri, că te miricum mai e loc în aer să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând frumos, ca rană îi mai simțicu degete de cretă, pește vânt,scriind scrisori cu dangăt de pământSi tu adormi, să poți să te mai mințică-n colbul vieții, răscoliți de nori,părinții întorc timpul, rând pe rând,și apa
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie de tei marea cu pescăruși livada cu vișini textura celor mai exhibiționiste vocale /hituri redifuzate (prea)estivale/ aorta lezată ca la o cursă aerul acela de pasăre măiastră fobia mea de iubiri e o cursă Referință Bibliografică: No name / Angi Cristea : Confluențe
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
a hotărât să meargă înainte, fie ce-o fi. Pentru fetiță. Urma să aibă doua zile libere si își propuse să clarifice situația, să afle adevărata poveste. Ajunsă în casă, mai înainte de toate, făcu baie și bău un ceai de tei, după care punând ceasul să sune la 11.00, se culcă. La ora douăsprezece și un sfert, Emanuela era în fața spitalului. Se gândi de unde să înceapă, spitalul fiind foarte mare. Oprind o înfirmieră, o rugă să-i indice în care
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
și lăcrimez Într-o iubire veche. În calea mea cad flori de nuc, Viața curge înainte. Iubirea arde că pe rug, Nu mai e loc de jurăminte... COLIND DE VARĂ M-am rătăcit într-un Colind Îmbălsămat, cu flori de tei, Copaci ascult din frunze fredonând, Iar vântul se mai pierde pe ălei; Steluțe albe,-ngălbenind colindul, Din teiul verde îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
că pe rug, Nu mai e loc de jurăminte... COLIND DE VARĂ M-am rătăcit într-un Colind Îmbălsămat, cu flori de tei, Copaci ascult din frunze fredonând, Iar vântul se mai pierde pe ălei; Steluțe albe,-ngălbenind colindul, Din teiul verde îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios al verii mele Un fir de iarbă verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios al verii mele Un fir de iarbă verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori de tei, am revenit. Asemeni unui zbor de fulgi geroși, Sunt florile de tei, ce-au colindat dintâi, Copacii și-au deshis un evantai frumos- E un colind al Teiului, din sfintele-i făclii... RUGA Fă, o, Domnul meu Iisuse, o minune
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios al verii mele Un fir de iarbă verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori de tei, am revenit. Asemeni unui zbor de fulgi geroși, Sunt florile de tei, ce-au colindat dintâi, Copacii și-au deshis un evantai frumos- E un colind al Teiului, din sfintele-i făclii... RUGA Fă, o, Domnul meu Iisuse, o minune Și leagă Cerul de Pământ, Si crede-ne, că ne rugăm la
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori de tei, am revenit. Asemeni unui zbor de fulgi geroși, Sunt florile de tei, ce-au colindat dintâi, Copacii și-au deshis un evantai frumos- E un colind al Teiului, din sfintele-i făclii... RUGA Fă, o, Domnul meu Iisuse, o minune Și leagă Cerul de Pământ, Si crede-ne, că ne rugăm la Tine, Si vezi-ne, ce mult am contenit... Și ce puțin rămânem ici, în gânduri, Și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Pâlpâie lampa tăcerii cu fitilul rău scurtat au venit iarăși hingherii însă câinii n-au lătrat Cu fitilul rău scurtat gata sunt să explodez ca să fiu din nou bărbat înflorește-un tei ce crezi Gata sunt să explodez au venit iarăși hingherii ca să latre chiar în miez pâlpâie lampa tăcerii Cu fitilul rău scurtat între șoaptă și lătrat Costel Zăgan, Cezeisme II Referință Bibliografică: CĂLĂUL NOPȚII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CĂLĂUL NOPŢII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377182_a_378511]
-
firesc să scrii poezii din viața desfășurată dincolo de calitatea de scriitor sau poet. Talentul și empatia Ligyei Diaconescu o ajută să scrie versuri sensibile într-un lirism conturat în care realitatea s-a infuzat: „ M-am regăsit prin florile de tei, Am râs și printre hohote, am plâns” ( Calea mea/ Drum). Zâmbetul se împletește cu lacrima într-o trăire și exprimare duioasă. Născută la Bicaz în 14 iulie 1960, pleacă des din țară dar iubește România. Îi face plăcere să spună
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
rog, ce s-a întâmplat?... De ce ești aici? se interesă Lăcătușu în timp ce se îndreptau către lift pentru a merge la nivelul unde se afla computer tomograful. - Știi... în timpul furtunii de astăzi..., în curtea spitalului a fost trăsnit... - Da, da, da! Teiul. Am auzit ceva... și chiar cunosc bine acel tei. Tot timpul îl admiram când treceam pe acolo. Era foarte bătrân... și gros, și cu o coroană perfectă. Iar când era înflorit, seara, Dumnezeule! Păcat că sfârșitul lui a fost marcat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
interesă Lăcătușu în timp ce se îndreptau către lift pentru a merge la nivelul unde se afla computer tomograful. - Știi... în timpul furtunii de astăzi..., în curtea spitalului a fost trăsnit... - Da, da, da! Teiul. Am auzit ceva... și chiar cunosc bine acel tei. Tot timpul îl admiram când treceam pe acolo. Era foarte bătrân... și gros, și cu o coroană perfectă. Iar când era înflorit, seara, Dumnezeule! Păcat că sfârșitul lui a fost marcat de jertfe omenești. Am mai avut o pacientă, tot
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
știe încă. Slavă Domnului că, măcar copilul, nu a pățit nimic! Dar doamna? Am auzit că este medic. Lucrează cu tine? Este colega ta? De fapt, cum se face că ești aici? Cum s-a întâmplat să fie prinsă de tei? Valul de întrebări al prietenului său, îl cam luase prin surprindere pe Dragoș Popescu. Deși îl cunoștea foarte bine fusese, din nou, prins descoperit. Acum, nu se mai afla în postura profesorului doctor. Era prietenul vulnerabil aflat, acum, în fața celui
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIRE ETERNĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sărut briza dulce din zori purpurii Ce zboară pe dealuri în muguri de tei Și-ajunge la poale de munți, iar tu știi Și ieși lângă poartă ofranda să-i iei. * Și gândul mi-l las în raza de soare Ce mătură câmpul abia înverzit S-ajungă unde cerând îndurare Așteaptă un suflet de
IUBIRE ETERNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377246_a_378575]
-
Glodean Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Te-au zămislit din spuma mării Zei, să-ți fie tenul fin, catifelat, culoare roz din trandafir ți-au dat și te-au înmiresmat cu flori de tei. Ca de gazelă trup ți-au modelat să fie suplu și în șold ți-au pus mici unduiri din valul nesupus, la țărm când se întoarce înspumat. Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre, un caier au furat din miez de noapte, fir
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
Anotimp > FLORILE DE PRIMĂVARĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului FLORILE DE PRIMĂVARĂ Primăvara vine, iată, Cu o floare-mbujorată; Lângă drum, altele două Își îmbracă haina nouă; Iar în iarbă, pe sub tei, Se mai furișează trei; Patru galbene, timide, Se tot clatină, rigide; Ar pleca-n plimbare cinci, Dar se plâng că n-au opinci; Se-nsoresc pe coastă șase Puțintel cam somnoroase; Au mai înflorit azi-noapte În livadă, cică, șapte Și-ncă
FLORILE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377298_a_378627]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > AMINTIRI DE CAFEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
Vino în suflet să-mi faci escală Și în gânduri să-mi aduci dulce rânduială; Acum când secara din Șes a dat în pârgă Și mierea din stupi a început să curgă... Drumețule drag, poarta am descuiat, Iar florile de tei s-au scuturat, Iar plâng florile de nu mă uita, Acelea, semănate cu mâna ta... Iar privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar în inimă o durere
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
Acasa > Poezie > Delectare > O MARAMĂ DE TEI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O maramă de tei din căderi de rugini... Vechi scrisori de iubire pe-o bancă de lemn! Prin tăceri clipele-adună spuma din crini, Ochii-nfloresc
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
Acasa > Poezie > Delectare > O MARAMĂ DE TEI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O maramă de tei din căderi de rugini... Vechi scrisori de iubire pe-o bancă de lemn! Prin tăceri clipele-adună spuma din crini, Ochii-nfloresc și tresar la al crucii semn... Vin lumini abătând alte vremuri prin gând, Un băiat liniștit trece mâna prin
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
Într-o poezie cu iz de sulfină... Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, Vreme, să beau un strop de nemurire, zău, În imensa risipire de tăcere ! ................................................... O,.. simt pleoapele căzănd peste chipul tău Referință Bibliografică: O MARAMĂ DE TEI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În brațe cu teiul sădit lângă poartă, Fără speranță că-n noaptea asta ajung. Dorința se-aprinde la orizont, departe, Ca-n vânt pâlpâirea dragonului-steag Când două taberi în luptă desparte; La ultima casă, în torță, două suflete ard. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: LA
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]