1,549 matches
-
seama că n-a auzit mai nimic din conversația noastră din cauza zidului imaginar pe care-l ridicase muzica Între noi. — Să-l dau mai Încet? — Nu-i nevoie. E mai bine așa. Fata rîse ironic. Își puse amîndouă mîinile pe tejghea se trase puțin Înapoi și ridicîndu-și mult piciorul dezgolit, și-l petrecu peste celălalt. Coapsa ei groasă și scînteietoare umplu complet spațiul dintre bar și scaun. Lăsîndu-și greutatea În mîna cu care ținea paharul, se Întoarse spre mine mult, reducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu vîrful degetului. Barmanul, tăcut ca și pînă acum, Îmi aruncă ușor chitanța, ce se lăsă pe tejghea ca un fulg uriaș de zăpadă, și Îmi dădu restul. Am trecut pe lîngă cei doi bărbați de la masă, la fel de absorbiți În discuția lor ca și mai Înainte, dar În clipa În care am fost la ușă m-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obiectiv, și pe Înțelesul altora, asemenea rezultate vagi. Dacă scriam că un mincinos a recunoscut că mințise, asta nu Însemna mare lucru. Trecînd din nou În revistă cele Întîmplate, realizam că singurul lucru palpabil era coapsa albă și despuiată de sub tejghea... senzația pe care mi-a lăsat-o În palma de care se lipise, parcă... CÎt despre celelalte parțiale fetei, chiar de trebuia să le reconstitui pe bucățele, nu-mi era greu dacă urma să le caut dincolo de perdeaua lămîiatică. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă simt stînjenit, era acum animat, plin pînă la refuz de umbre negre. N-am făcut decît să schimb data din raport În loc de 14 am scris 15. Cei dinăuntru nu vedeau afară prea bine și de fapt toată lumea era cu fața la tejghea, fiecare preocupat de ale lui. Nimic din atitudinea lor nu mă făcea să-i bănuiesc că ar privi În afară, pe furiș. Eram convins că paznicul din parcare avea el o metodă secretă de a-i contacta. Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lîngă fereastră și de-acolo, din fund pînă la ușă, se găseau numai patru mese aliniate Într-un singur rînd, cu cîte patru scaune fiecare. Femeia de pe scaun era singura angajată, fiind și casieriță, și chelneriță În același timp. În spatele tejghelei se vedea o fereastră asemănătoare cu intrarea Într-un porumbar, prin care veneau comenzile. Fereastra era de mărimea unei coli de ziar; peretele avea altă culoare. Am văzut o mînă Întinsă ce servea comanda, dar nu i-am distins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
clienților pe trupul soției lui și pe el agonizînd dincolo de perete. Poate exista și vreun orificiu În perete prin care el Îi observa atent pe clienți. Alt lei nu văd de ce-ar sta ea cocoțată pe scaunul acela din fata tejghelei ca o pasăre, cu picioarele exagerat petrecute unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
complet, oare nu va deveni strada un peisaj la fel de pustiu ca și mai Înainte? Trebuie s-o opresc imediat! Ca s-o fac să iasă din starea de absență totală, i-am pus nota pe care mi-o dăduse pe tejghea. Surprinsă, Încetă să-și mai ronțăie unghia și-și ascunse În pumn vîrful degetului ei zdrențuit. I-am Întins o bancnotă de o mie de yeni fără să scot nici un cuvînt și ea mi-a dat restul, la fel de tăcută. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte-un glas domol, ca de departe. Popa făcu semn primarelui, cu capul, spre ușă. Ieșiră amândoi, în vârful picioarelor. În crâșmă, Petrache sta după tejghea, tot spăriat, cu părul vâlvoi. Popa și primarele se așezară pe câte-un scaun. Petrache turnă vin în trei pahare și părintele Ștefan își așeză cu grijă cârja între picioare. Apoi tuși încet și zise: —Petrache!... a murit! s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am intrat. Nimeni. În tot hanul, tăcere. Am bătut în podele cu stratul puștii și am așteptat un sfert de ceas; pe urmă, iar am bătut și am așteptat. Nimeni. Și în hanul pustiu pătrundea întunericul serii de toamnă. Pe tejghea stăteau, bine rânduite, măsurile, ulcelele și paharele; un scaun era în dosul tejghelei; în rafturi, câteva sticle - și atât. Am căutat în ulcele apă, vin sau rachiu. N-am găsit. Prin întuneric, am pășit în altă odaie. Laviți, scaune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puștii și am așteptat un sfert de ceas; pe urmă, iar am bătut și am așteptat. Nimeni. Și în hanul pustiu pătrundea întunericul serii de toamnă. Pe tejghea stăteau, bine rânduite, măsurile, ulcelele și paharele; un scaun era în dosul tejghelei; în rafturi, câteva sticle - și atât. Am căutat în ulcele apă, vin sau rachiu. N-am găsit. Prin întuneric, am pășit în altă odaie. Laviți, scaune, o masă de brad. Dar nimeni înlăuntru. În a treia încăpere, păreții erau îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-aș fi în stare să-l fac eu însumi. Eu: Dar asta e exact ce s-a întâmplat în filmul ăla, Ordinary Decent Criminal. N-ați fi putut să vă folosiți imaginația și să-l răstigniți pe altceva? Pe tejgheaua de la bar, de exemplu. Pentru a vă pune amprenta, ca să zic așa. Nimănui nu-i place o imitație. Mă privea ciudat și, după cum ziceam, Anna, bine că nu cred în teamă pentru că, dacă aș fi crezut, aș fi făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și nădejdea în plecarea în exil. — Trăiam deja, spunea ea, primele călduri ale verii, însă hoinarii se răriseră prin grădinile Granadei, iar florile nu mai aveau strălucire. Cele mai frumoase case din oraș se goliseră, prăvăliile din suk rămăseseră fără tejghele, vacarmul de pe străzi se stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai treceau decât pe lângă cerșetori, căci toți musulmanii grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă obosesc și mai abitir. * Am împins ușile batante și am pătruns clătinându-mă în lumina tremurătoare a holului lambrisat cu lemn de tec. Oameni în uniforme stăteau nemișcați, ca niște santinele la posturile lor. Mi-am aruncat cheia pe tejgheaua recepției, înclinând cu gravitate din cap. Eram suficient de făcut ca să nu mai fiu în stare să-mi dau seama dacă ei își puteau da seama că sunt mangă. I-o fi deranjând? Cu siguranță că eram prea beat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păcatele. Preț de câteva clipe am avut parte, la rându-mi, de toată fața ei, cu dezvăluirea deplină a ochilor, care erau mai duri ca ai mei, oho, mult mai duri. Se aplecă spre mine, ținându-și pumnii mici pe tejghea și spuse: — Leroy! Muzica amuți în același moment. Chipuri vagi se întoarseră spre mine. Cu mâinile în șolduri, părând mai bătrâne acum, în nemișcarea lor, și sânii ținuți în frâu de respirația deja calmă, întunecata balerină își coborî spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fața uscată, lipsită de culoare. — Ca de obicei? m-a întrebat el. — Mda, i-am răspuns. Hei, și... Fat Paul. Dă-ne scotch și tot tacâmul. — Unul mare? — Naa, e de-ajuns și unul dublu. Fat Paul puse băutura pe tejghea. Apoi își strânse mâna și se apleca, spre mine. Dădu gânditor din cap. Avem o stripteuză nouă, îmi vându el pontul. Veronica. Iisuse. O frumusețe. — O să fiu pe fază. — Țipa aia, Selina. I-o mai tragi din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa că m-am alăturat celor șase singuratici tăcuți și am început să mă înfrupt dintr-un Sidecar. Opt și douăzeci: nici o grabă. în sănătatea ta, Martina, mi-am spus eu în gând, și am netezit o hârtie de douăzeci pe tejgheaua umedă. O mai ții minte pe Martina, Martina Twain? Să nu-mi spui că ai uitat-o. Ce ți-e și cu memoria asta, amice! Surioară, cum e cu aducerile amintite? Ți-ai amintit de ea, în mod sigur. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puterile hipnotice asupra mea. Apoi își expedie paharul cu apă, izbindu-l cu încheieturile îndesate ale pumnului, pe barul lucios din oțel, imprimându-i o mișcare de surfing, stil western. Paharul se opri clătinându-se la câțiva centimetri de capătul tejghelei. — Spunk...? am spus eu. Dar Spunk tocmai plecase. Mi-am comandat calm o altă băutură și m-am răsucit pe scaun. Dacă sperase să mă enerveze alegându-și un asemenea loc de întâlnire, atunci Spunk nu avusese noroc. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
recreație, o cocină umedă de la etajul unu. Era ca un fel de cafe-bar din anii șaizeci, lăsat în paragină, fără ferestre, cu un tub de neon al cărui tremur te ducea la infarct. La fiecare câteva minute mă duceam la tejghea și îi mai aduceam lui Alec o cafea sau o ciocolată. Mânca și bea repede, atât cât putea, și fără plăcere. — Ascultă. Se spune „Lumina se stinge la nouă“. Se spune „O ceașcă de ceai sau «Cafea»“ - cafea în ghilimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cafea și ciocolată. De zece ani se tăvălea Alec pe la periferia societății. I-au trebuit zece ani să descopere că periferia există cu adevărat, că periferia mușcă - dinții ei mici și meschini mușcă. I-am plătit răsfățatului cu șorț de la tejghea. Da, lumea de aici își are propria ei masculinitate. O poți mirosi, lipsa de feminitate, acreala, hormonii neamestecați. Slavă Domnului, vizita mea aici se apropia de sfârșit. Curând voi fi iar afară cu banii și cu femeile mele. În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cinci ori pe zi, dar camerele erau în perfectă stare și bine aerisite. Am sorbit din pahar și am așteptat. — Era aglomerație mare în după-amiaza aia. Cât se poate de comic. Toți neguțătorii ăștia albi de sclave care gâfâiau în fața tejghelei. M-a apucat râsul și am strigat: „Grăbește-te, Didier, că ne apucă noaptea aici!“ În capul cozii era Selina cu un tip. — Ce fel de tip? — Unu’ înalt, cu păr blond. Mie mi s-a părut a fi american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe ai lui Ossie. Fată cu principii înalte, și-a finanțat aventura muncind ca un câine în buticul Hellei. Or buticul Hellei nu vinde doar haine: e și sex-shop. Selina se jură pe toți sfinții că a stat doar la tejghea, vânzând scule de masturbat și chiloței cu șliț și femei de cauciuc - a vândut vibratoare și a împachetat sule artificiale, nimic mai mult. Respinge cu maximă indignare ideea că ar fi avut vreun amestec în dușurile cu companie din spatele magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
râzând - gura lui nu e făcută pentru a râde - dar asta e ce am auzit. A făcut o pauză. A rămas pe gânduri. A lăsat bilele să se rostogolească pe postavul de un verde tare și a trecut prin deschiderea tejghelei la casa de marcat. A sunat un clopoțel. Rundul unul. Nu. Rundul cincisprezece. A luat două fișicuri de monede. Le-a băgat în ciorap și a tras de scrotul negru. — Parcă au aceeași greutate, spuse el cu vădit interes, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coborât. Strada se oprise, toată lumea se uita la mine. Am pus o monedă în ceasul de parcare și am pătruns direct prin ușile deschise de la Princess Diana, am comandat un scotch dublu și m-am lăsat cu toată greutatea pe tejghea, apucându-mă să-mi plâng de milă rănilor pe care le-aș fi putut avea. Doamne, Dumnezeule. Să mă ia naiba dacă nu era cât pe ce să mă omor cu mâna mea. Crăciunul în Londra. Crăciunul e momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]