3,525 matches
-
vioaie, sociabilă, rezistentă la condiții dificile, care se exprimă cu ușurință, veselă, bun organizator, optimistă, capabilă să conducă și afectuoasă. De obicei persoanele sangvinice au trăsăturile feței foarte expresive. Temperamentul melancolic. Cuvintele care definesc cel mai bine această categorie de temperament sunt: loialitate, grijă, moralitate, valori, familial, respect. Este reprezentativ pentru o persoană rezervată, anxioasă, pesimistă, cu o energie nervoasă redusă, apatică de cele mai multe ori, ordonată, loială, sobră, nesociabilă, tristă și fără rezistență la efort susținut.
Vezi ce tip de temperament ai by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64527_a_65852]
-
Lipsește concentrarea gîndului în fraze precise, în schimb dăm peste un abuz de bucle sintactice a căror lungime dă impresia de edulcorare. Orice discurs filosofic este o ceremonie lexicală, adică un dans de termeni mînuiți după o cadență dictată de temperament, numai că la Husserl dăm peste o procesiune verbală de încetineală ternă. Ai nevoie de o ambiție de masoret fanatic ca să-ți împiedici mintea de a se gîndi la altceva după 10 pagini de lectură. Iată de ce e o prejudecată
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
tinerilor scriitori români din Bucovina anilor ’30, în general, era cea a lui Mircea Streinul. Pentru că, deși mai tânăr și fără ambițiile academice ale lui Traian Chelariu - probabil, cel mai solid pregătit dintre „iconari” -, Streinul a avut, cum se spune, temperament de lider: activ, fervent chiar, el a sfârșit prin a-și pune amprenta asupra grupului și a felului în care acesta este receptat. Până și G. Călinescu, deși în cronici nu este deloc entuziast cu privire la literatura lui Mircea Streinul, în
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
criticii l-au asemă nat cu Rimbaud. Destul ca să audă, ori de câte ori trecea pe străzile urbei natale, șoptindu-se în urmă-i cu admira- ție: „uite-l pe micul Rimbaud al nostru”. Într-adevăr, poezia sa la acea dată trăda un temperament impetuos, rimbaudian, de o vitalitate neobișnuită, cum și o sensibilitate de adâncime, simțită în fiecare vers. Pe altă parte, o stare interioară tensionată, de o puritate adolescetină, individualiza poemele, le conferea muzicalitate și transparență, emoție și prospețime. Calitățile acestea, esențiale
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
unul dintre pasajele cele mai polemice: „Postura pe care a adoptat-o în secolul XXI nu a fost atât cea a unui istoric, cât mai degrabă a unui «intelectual public», un adversar strălucit al autoiluzionării, garnisit cu jargon intelectual, cu temperamentul aprins al unui polemist natural, un comentator critic independent și neînfricat al problemelor lumii. Părea original și radical mai ales din postura de apărător destul de ortodox al «lumii libere» împotriva «totalitarismului» în timpul Războiului Rece, în special în anii ’80. Dar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
Sergiu Nicolaescu a declarat că este "o mare durere" pentru el pierderea prietenului său "Eu l-am cunoscut personal după Revoluție. A fost un om foarte activ, cu multă energie, un temperament vulcanic. Este un mare poet român, pentru că el va rămâne pentru veșnicie în istoria țării. E o mare lovitură și o mare pierdere", spus senatorul despre moartea lui Adrian Păunescu, cel care a făcut din un simbol cultural al anilor
Sergiu Nicolaescu regretă moartea lui Adrian Păunescu () [Corola-journal/Journalistic/49565_a_50890]
-
s-au concentrat pe cărțile publicate în timpul exilului new-yorkez”. Un Norman Manea organic și de sine stătător, dincolo de călătoriile geografice și imaginare, e, de acum înainte, și contribuția lui Claudiu Turcuș. Înainte de a defini „identitatea” literară a scriitorului, Claudiu Turcuș - temperament impetuos cu destul discernământ critic încât să nu-și iasă totuși din matcă - deconstruiește câteva prejudecăți legate de imaginea prozatorului. Prima e tocmai aceea că Manea n-a fost un autor prizat de critică, rămânând oarecum în galeria a doua
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
proclamată, mai vechea partinitate a literaturii. Pare să fie vorba de extreme care se înlocuiesc, într-un fel, așa cum patriotismul înlocuiește, folosind o stilistică asemănătoare, filosovietismul anterior. Paul Georgescu are o extrem de interesantă poziție echilibrată: „Există critici și scriitori cu temperament de gladiator: nu mă interesează sportul. Ca scriitor îmi am trasat de mult drumul meu pe care nu-l voi părăsi; ca, însă, cititor îmi pot îngădui să apreciez un roman pe care eu nu l-aș scrie, desigur, așa
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4595_a_5920]
-
tot la hîrtie se întorcea. E atît aplomb în natura lui cverulentă, de satir pus mereu pe harță, că nu-ți trebuie mult să intuiești că farmecul nu-i vine din cizelarea culturală sau din flerul artistic, ci dintr-un temperament care răbufnește sub forma unor șarje de neașteptată atracție literară. Ediția de față de la Editura Vremea (2011) aduce trei modificări față de cea din 2000: 1) sunt două volume în loc de unul; 2) însemnările respectă ordinea cronologică a punerii lor pe hîrtie
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
singură atitudine, nu e monocord, trecînd pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil. La antipodul barzilor ce-și trasează granițe stricte de inspirație, se livrează unei perspective sans rivages: „Mîinile ni se acordă în aer cu sunetul grav/ ce acoperă lumea” (Acum). Nesățios de toate cele ce sînt ori
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
separă două poziții adverse și deocamdată ireconciliabile: tabăra absolutiștilor și cea a relativiștilor. Cea dintîi remarcă e că adepții lor nu-și pot argumenta logic opțiunea, preferința pentru una din poziții fiind dictată de o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați să aibă vederi absolutiste, cum alții au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
cu atît mai mult cu cît intransigența beligeranților nu îngăduie efortul de a-l înțelege pe celălalt, potrivit maximei că a-ți pricepe inamicul înseamnă pe jumătate a pactiza cu el, caz în care înclinația spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
-i drept, aceste omisiuni trebuie reținute drept curiozități și nu pot fi puse pe seama lipsei de onestitate a esteticianului. Căci, per total, Internaționala mea e mărturia extrem de credibilă și de nuanțată a unuia dintre puținii noștri intelectuali veritabili de stânga. Temperamentul discret și prudent, dar în același timp sincer, ferm și lipsit de emfază - dublat, desigur, de o civilitate profesională desăvârșită - l-au făcut pe Ion Ianoși să parcurgă, fără mari accidente biografice, momentele cele mai dificile ale istoriei postbelice. Militant
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic și istoric literar, învie o
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
problemele acestea nu sunt chichițe teoretice bune de tratat didactic în virtutea unei vane apucături analitice, ci nodurile vitale pe care se sprijină viziunea modernă asupra lumii. La Dragomir nu avem de-a face cu o preocupare sterilă pornită dintr-un temperament curios și infatuat, care nu poate sta în fața unei teme decît acoperind-o cu o perdea de divagații prețioase, ci cu dorința vie a unei inteligențe care vrea să înțeleagă ce s-a întîmplat cu ideile omenirii. De fapt, contemplînd
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
foarte puternice îi dau aerul unui arheolog care nu sapă decît călăuzit de fler și numai atunci cînd simte că a găsit un loc prielnic. De aceea, Dragomir gîndește fără program, fără planuri și fără o țintă anume. Gîndește din temperament, nu din orgoliu. Gîndește cînd îi vine, fără a se canoni și fără a-și reproșa dacă încercarea nu i-a reușit. Scrie ca pentru a-și pune ordine în intuiții, fără a năzui să ridice un edificiu din ele
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
ultimului roman rebrenian e plasată în orașul parcurs adesea, din vecinătatea casei-laborator, caracterizat astfel în cap. XIII: „În Pitești, localitate cu mari ambiții urbane, crimele nu sunt în general tocmai rare. De altfel, ar fi semnul unei îngrijorătoare lipse de temperament dacă parchetul n-ar avea de lucru suficient într-un oraș care a dat țării atâtea celebrități în toate domeniile vieții”. Unicul său roman de factură polițistă - „o încercare de roman criminal literarizat”, în propria caracterizare - este încheiat la Valea
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
dintr-un simț al limbii care nu-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
și complexă. E în primul rînd o problemă de atitudine și de receptare: rezolvarea ei presupune trăirea foarte intensă și multilaterală a contemporaneității. Sub acest aspect ea se rezolvă de către fiecare scriitor într-un mod specific, în conformitate cu înclinațiile, preocupările și temperamentul său artistic. Dar aceeași sarcină are și alte aspecte, să zicem practice, organizatorice. Despre ele va fi vorba în cele ce urmează.” Aspectele organizatorice privesc plecarea voluntară a scriitorilor în uzine, faptul că acolo „creează voluntar” în redacțiile gazetelor de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5532_a_6857]
-
baltă când apeși cu spinarea pe ei... Un crap enorm împăiat plutește deasupra noastră într-o vârșă. Un profesor timid, dar foarte perspicace, ne pune în vedere, nouă, bucureștenilor: „Domnii mei, să știți, Brăila este un oraș nervos.” În sensul temperamentului, firește, și al neastâmpărului creator, prielnic experiențelor de tot felul și cunoașterii omenești. * * * Brăila lui Panait Istrati o țin minte cuprinsă în seara revelatoare când, pas cu pas, cartierul faimos reînvia evocat de un brăilean autentic, prietenul meu, criticul Gabriel
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
Enescu”. Maeștri ai pedagogiei instrumentului lor, profesoarele Ileana Busuioc și Gabriela Enășescu etalează experiență și pasiune în lucrul cu cei tineri, de asemenea acea știință a revelării adevărului artistic la nivelul înțelegerii copilului ce va deveni, poate, muzicianul de mâine. Temperament în susținerea logică a adresării se poate distinge în cazul programului prezentat de Maria Diana Petrache, o sensibilă percepție a valorii expresive a sunetului în raport cu sensul muzical, la Iulian Ochescu, spre exemplu, se constituie în promisiuni dintre cele importante. Nu
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
spinoase, a menajării cu osebire a celor resimțiți drept influenți”. Și în cartea Amintiri și portrete literare (2003) regăsim cumpănirea expresiei, echilibrul de atitudine și de ton, frazarea armonioasă sau expresia de o sobrietate deloc căutată, dimpotrivă, izvorâtă din chiar temperamentul criticului. Evident, trebuie să avem în vedere faptul că aceste texte au un statut oarecum hibrid, că ele se hrănesc dintr-o foarte limpede dualitate de atitudine, de ton și de viziune. Pe de o parte, ele sunt, predominant, marcate
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
mai fragilă, pe care o așază asupra lor autorul. Stilul critic pus în mișcare de aceste pagini cu caracter predominant autobiografic este dominat de obiectivitate, dar și de dorința de a surprinde intimitatea unei identități, a unei formule, a unui temperament în datele sale definitorii, chiar dacă mai puțin aparente. Un exemplu îmi pare modul în care e perceput profilul lui Mircea Iorgulescu, detașându-se principala calitate a criticului, spiritul său insurgent, vocația sa polemică, pe care Gabriel Dimisianu o radiografiază cu
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
care Stăniloae se apleacă asupra filozofiei lui Blaga. Indignarea dogmatică pe care o resimte în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
--- Lev Nicolaevici Tolstoi s-a născut la 28 august (9 septembrie) 1828, la Iasnaia Poliana. Personalitate monumentală a vârstei de aur a literaturii ruse, temperament pătimaș, căutând răspunsuri la întrebările care l-au urmărit o viață întreagă, a creat o operă bogată care i-a reflectat trăirile și destinul: romane (Război și pace, Anna Karenina, Învierea), o trilogie autobiografică (Copilăria, Adolescența, Tinerețea), drame psihologice (Puterea
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]