896 matches
-
mai complexe personaje ale genului: Hulk (combinație între miturile lui Frankenstein, al lui Mr. Hyde și al științei, eroul-monstru, "strigătul existențial al umanității" și al durerii de a fi viu), Wolverine (cel care face din propria furie cea mai de temut armă, prin care ne purifică, neezitând să ucidă "pentru păcatele noastre"), Punisher (răspunsul la condițiile sociale, personaj pe linia lui Rambo sau Dirty Harry, cu miză concretă transpusă însă în reacții puerile și repetitive, ucigând cât mai mulți criminali cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în Departamentul de Poliție din Los Angeles și au continuat să lupte în afara ringului - de data asta în războiul purtat împotriva infracționalității. Blanchard i-a dat de cap uluitorului jaf al băncii Boulevard-Citizens din 1939 și l-a capturat pe temutul ucigaș Tomas Dos Santos. Bleichert s-a distins în revoltele costumelor zoot din ’43. Iar acum sunt amândoi polițiști la Divizia Centrală: domnul Foc, în vârstă de 32 de ani, este sergent în prestigiosul Departament de Arestări, iar domnul Gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domina partea de apus. Dincolo de șanțul de apărare curgeau, puternice și calme, apele de culoarea fierului ale unui fluviu foarte lat. Pe celălalt mal, departe, se întindeau păduri nesfârșite. „O viziune imperială“, spusese tatăl său. Tatăl său era tânărul, dar temutul dux Germanicus și comanda cel mai puternic grup de soldați care, din Britannia până la Euphrates, supravegheau granițele imperiului, o adevărată mașină de cuceriri în care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să ți le ia așa... Erau acolo, în primul rând, tribunii temutelor legiuni a Treisprezecea, a Douăzeci și doua, a Unsprezecea. — Am îngenuncheat mii de germani. Crezi că n-o să putem băga spaima în șase sute de senatori bătrâni? Se auzi, mai puternic decât celelalte, glasul unui tribunus: — Împăratul e ales de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu și-ar fi închipuit că ar fi fost cu putință. „E o întâlnire cu Roma cum n-a mai fost vreuna până acum“, își mărturiseau unii altora. Pentru prima oară imperiul era personificat de un tânăr luptător victorios și temut, care, totuși, pe lângă moștenirea nemiloasă a lui Augustus, o avea și pe aceea mitică a lui Marcus Antonius, singurul roman care plănuise să unească puterea Romei cu culturile Orientului. Poate din cauza legendei țesute în jurul numelui lui Germanicus, poate din cauza capacității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o susțină pe Plancina chiar și în fața senatorilor înmărmuriți. „Nu s-a văzut vreodată“, spuneau romanii, „o rudă apropiată a victimei care să-i apere cu atâta fervoare pe ucigași“. S-au găsit argumente subtile și, în cele din urmă, temuta Plancina fu absolvită, ba chiar îi fu salvată și averea. Drusus comentă plin de ură: — A fost o înțelegere între cele două ucigașe, peste cadavrul lui Calpurnius Piso. Povestea Juliei În reședința istorică de pe clivus Vaticanus, în faimoasele grădini de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numai Tiberius și victimele lui le cunoșteau. Numele lui era Nevius Sertorius Macro; se născuse în munții din Alba Fucens, puternica fortăreață, așa-numita arx, inima strategică a Apeninus-ului central, aflată la nouăzeci de mile de Roma, unde staționau două temute legiuni, A Patra și Martia, însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră Perseus, regele Macedoniei, după șase ani în care nu văzuse lumina soarelui, și Sifax din Numidia. Sertorius Macro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o evadare sălbatică, cauza stupidă a distrugerii lor. Callistus nu se întoarse. Soarele apuse, marea deveni întunecată, aerul era aproape rece. Își făcu în schimb apariția, coborând greoi scările, prefectul Macro. Gajus Caesar deschise larg ochii, își dădu seama că temutul praefectus îl văzuse mai întâi, pe când el stătea acolo, pierdut. De această dată, când trecu prin fața lui, Macro își înfrână graba brutală într-un calm ostentativ. Îl privi și zise: Când mă întorc, aș vrea să găsești puțin timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în liniștea adâncă a aulei, declară: — Candidatul vostru nu are vârsta potrivită pentru o asemenea putere. Știu că sunt singurul care are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în liniște, iritați, pentru că, deși cu multă greutate, ajunseseră la o înțelegere. — Tinerețea lui Gajus Caesar, dinaintea noastră, a bătrânilor senatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
optimates că tânărul Împărat ceruse informații despre actele proceselor instituite de Augustus împotriva Juliei și a prietenilor acesteia, precum și de Tiberius împotriva familiei lui Germanicus și a partizanilor săi. Procesele acelea fuseseră o chestiune sinistră, secretă; se publicaseră doar sentințele temutei Arhive, și nici acelea întotdeauna. — Dar am găsit puține documente, și ele în dezordine, se bâlbâia funcționarul. Vestea îi făcu pe cei care o auziră să se oprească la mijlocul scărilor; cu o speranță plină de neliniște, se întrebară unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ploaie de insulte. Din scaunul său, Valerius Asiaticus, nemișcat la începutul adunării, cu faldurile togii perfect aranjate, observa. El nu se lăsase antrenat în nici una dintre intrigile acelea murdare. Mintea lui era îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul Senatus al Romei nu avea să mai fie niciodată ce fusese până atunci, vreme de secole. Împăratul privea chipurile răvășite, atât de înspăimântate încât erau de nerecunoscut, care se îngrămădeau în jurul lui. Preț de o clipă zări surâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din somn li se limpeziră, văzură că li se oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați-i potrivit legilor Romei. Se îndepărtă. Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre tată și fiu, pe care bătrânul senator îl credea încă în Sicilia. Porunciră să fie torturați și biciuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te consolează decât s-o bârfești pe noua lui prietenă. De fapt, ele așa s-au și împrietenit la început. Leigh și Emmy s-au cunoscut la Astronomy 101, un curs la care s-au înscris amândouă pentru a îndeplini temuta cerință de a avea și o știință exactă ca sa îndeplinească baremul. Niciuna nu și-a dat seama decât foarte târziu că Astro era de fapt o combinație complicată de chimie, calcule și fizică — în niciun caz șansa de a învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
umăr sau lipsa injecției antitetanos trebuie să fi fost cauza. Brațul meu stâng era țeapăn până-n vârful degetelor, dar amintirea nu a înregistrat durerea. Ce bine că hârtia mea ștampilată mă legitima, căci, așa cum am auzit mai târziu, unul dintre temuții câini de lanț, când vedea un soldat tânăr zăcând sau stând pe vine pe stradă, se ducea îndată la el și-i verifica unicul act, ordinul de drum. Ambele stațiuni erau transformate în spitale de campanie. Dar jandarmul de front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și ar fi produs o impresie personală. Acum ședeam față-n față cu el. El fuma Rothhändle, eu îmi răsuceam din provizia mea țigări cam subțiri. Priveam unul pe lângă altul. În Düsseldorf, unde era cunoscut ca un singuratic irascibil și temut ca unul care lovea pe neașteptate, își vizitase iubita care nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă, pe peron, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dar apoi, după o scurtă ezitare și cu lacrimile rostogolindu-i-se încă pe obraji: „Dar șefa novicilor e severă, vă spun eu, tot timpul severă...“ Așadar, am rugat să mi se permită, ba nu, am solicitat o discuție cu temuta gardiană de pușcărie. Fără nici o ezitare, a venit până la noi prin curtea interioară, vrând să fie numită de Anna și de mine sora Alfons Maria, astfel încât ni s-a întipărit în minte ca instanță o bisexuală, un arhanghel căruia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru condiții mai bune de muncă și pentru salarii tarifare. Și astăzi încă mai călătorește, în calitate de delegat în consiliul seniorilor din sindicatul ei. Persoană energică și, la ocazii festive, rezistentă la băutură, iubită de copiii noștri, dar și un pic temută, în plus social-democrată catolică, prietenă bună cu o călugăriță, sora Scholastika - numită și Scholli -, ea stă pe poziții ferme. Până la o vârstă înaintată, găsește pretutindeni prilejul să-și pună în practică umorul ei brutal, dar și să se mânie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unu din ăia nouășpe candrii dă la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal care pentr-o ștampilă primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai va fi inspector, iar peste cîțiva ani va concura cu Dudley Smith pentru postul de șef al detectivilor. Smith se ținuse Întotdeauna la distanță și Îl tratase cu un respect circumspect, Învăluit În dispreț - iar Dudley era cel mai temut om din LAPD. Oare știa că rivalul lui nu se teme decît de un singur lucru: răzbunarea pusă la cale de un polițist bătăuș, care nu avea suficientă minte ca să aibă și imaginație? Barul se umplea: angajați ai Procuraturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
compus și aranjat conform noțiunii lor de pitoresc - mult mai puține peisaje cu copaci, la un pictor cum este Hobbema, decât peisaje urbane cu arbori În loc de case. La vremea respectivă, natura era mai degrabă desconsiderată și privită cu neîncredere decât temută și anatemizată: trebuia Îmbunătățită, făcută să placă. În multe privințe, pictorii n-au Început să vadă natura ca un tot unitar până În momentul În care aparatul de fotografiat a surprins-o pentru ei; și deja, În acest context, Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ar putea deveni cadrul major pentru prosperitate și stabilitate într-o Europă privită ca întreg se confruntă cu riscul pierderii coeziunii din cauza lărgirii granițelor sale, deschizând astfel drumul spre vechile și neliniștitoarele coaliții concurente, pentru care Europa era cândva recunoscută, temută și disprețuită. În ciuda tuturor acestor motive, Europa este zona unde imaginea internațională a Rusiei, angajamentul internațional al Statelor Unite și viitorul instituțiilor multilaterale importante din Occident se vor defini cu claritate. VI.4.5. Condiția stabilității: stabilizarea instituțiilor O scurtă prezentare
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
tegumentară, urticaria generalizată, angio-edemul, conjunctive injectate, paloare și cianoză. La nivel cardio-vascular apare tahicardie, hipotensiune, șoc. Sunt cele mai comune și, uneori, singurele manifestări ce apar în cadrul șocului anafilactic. La nivel respirator apare rinită, bronhospasm, edem și cel mai de temut simptom: spasmul laringian, urmat de stridor și uneori stop respirator! Ca simptome la nivel gastro-intestinal, apar grețuri, vărsături, crampe abdominale, diaree. Mai pot apărea și alte simptome: anxietate, gust metalic, “sete acută de aer”, tuse, parestezii, artralgii, convulsii, tulburări de
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]