845 matches
-
știe că îi sunt superiori, atât lui, cât și întregii umanități, tocmai "pentru că dețin puterea", adică râul. Descinderea această interioară ne duce cu gândul și la misticii din secolul al XVI-lea. Căutarea cunoașterii prin lipsirea de vedere, drumul spre tenebre al lui Fernando-Sábato îmbracă aspecte ale experienței mistice. Sfântă Teresa din Avila și Sân Juan de la Cruz nu căutau sectă orbilor, dar se retrăgeau în peșteri adânci, în nopți întunecoase. Coborârea spre măruntaiele pământului simboliză retragerea către interiorul ființei, catre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aceștia, prezentată de Fernando în capitolul III și apoi reluată de Sabato. O caracteristică importantă a acestor două personaje este fobia lor pentru șobolani, lilieci, șerpi, broaște și alte animale cu sânge rece, preocuparea lor pentru rău și cercetarea lumii tenebrelor, a nevăzătorilor și a Sectei Râului. 8 Ernesto Sábato, Apologías y Rechazos, p. 14. 9 Ibid., p. 15. 10 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas..., p. 24. 11 Idem. 12 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 13. 13 Ernesto Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lume a cărei profunzime mă atrage și îmi este familiară. Cunosc, într-un fel, această profunzime; este a mea. Ea este, totodată, ceea ce mi s-a ascuns încă din vremurile cele mai îndepărtate... Ceva dulce, secret și dureros prelungește în tenebrele animalicului intimitatea scânteii care veghează în noi." Georges Bataille, Teoria religiei Este surprinzător că alți filosofi nu s-au gândit la asta mai devreme. În loc să tot macine și să comenteze la nesfârșit aceleași vechi sisteme filosofice, în loc să se închidă în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
statut filosofic animalului. Este fundamentală pentru că extinde câmpul gândirii. După ce a fost, mult timp, ancorată în Grecia antică, iată că gândirea este acum situată în preistorie, iată că i se atribuie noi resurse, iată că i se lărgesc hotarele până în tenebrele (de fapt, până în zorii) umanității. Pentru Bataille, într-adevăr, evenimentul fundamental pentru om, evenimentul fondator, nu a fost nașterea filosofiei în Grecia antică, ci mai degrabă nașterea artei, în urmă cu aproximativ 17.000 de ani, într-o cavernă din
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Trăsura înaintează, cotește, evită un copil, se oprește în fața unui magazin și conducătorul ei a rămas tot timpul cu privirile pierdute în înălțimi, în timp ce mâinile trag hățurile într-o parte și alta cu gestul orbului care înaintează în propriile lui tenebre. Este în fixitatea acestei priviri în oglindă ceva ireal și trist, ceva ce seamănă într-adevăr cu umbletul orbilor care tatonează febril trotoarul cu bastonul, în timp ce ochii albi privesc indefinisabil în vag. Bolnavul din trăsură e de altfel îmbrăcat corect
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
urmărește dezvoltarea acestui simbol central a cărui semnificație este misterul și care poartă numele de "divinitate". Simbolul central se concentrează în cele din urmă în simbolul final: "Dumnezeul unic". Această concentrare permite următoarea definire: dat fiind că gîndirea umană "penetrează tenebrele" ceea ce nu este explicat și spaima accidentală spiritul uman este simbolic "lumina". Dar spiritul uman nu este niciodată total obiectiv, ideal, absolut. Idealul ar fi un spirit ferit de greșeli și care să poată pătrunde însuși misterul vieții, în el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își află
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
două simbolisme se unesc într-unul singur sau cel puțin sînt susceptible să se înlocuiască reciproc. Astfel, divinitățile lunare devin în cele din urmă divinități subterane (ale Infernului). Politeismul se caracterizează prin faptul că divinitățile luminii, ca și cele ale tenebrelor, dau naștere unei întregi genealogii de copii, care ilustrează diversitatea calităților supraconștiente sau a perversiunilor subconștiente ale sufletului uman. Simbolismul "filiației" indică limpede și detaliat faptul psihic conform căruia, în planul motivațiibr intime, calea consecinței este cea pe care "se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabilitatea individuală, sub forma ei esențială, dacă nu emoție în fața legalității misterioase a funcționării motivante a propriului psihic al fiecăruia? Spaima față de misterul universului cosmic se orientează spre univesul intrapsihic și devine spaimă culpabilă față de propriile abisuri și de propriile tenebre ale vieții psihice a fiecăruia. Din fondul vieții mitice se desprinde, în a doua fază a politeismului, explicația comprehensivă care depășește imaginația simbolizantă: astronomia. Evoluînd, această știință va încerca să descopere legea impersonală. Dar ce este practic această lege obiectiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică lumii aparente și suferinței acesteia, greșelilor și tenebrelor ei. El ia asupra lui toată suferința, toată spaima existentă în lume, suportă și poartă în el întreaga ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar vrea să-l lovească nu-i poate însă tulbura esențial împăcarea, bucuria
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar vrea să-l lovească nu-i poate însă tulbura esențial împăcarea, bucuria lui sublimă. El rămîne încrederea vie, dragostea care îmbrățișează esența și apariția, misterele și oamenii, întreaga viață, învinge tenebrele și spaima, demonul acestora, și este lumina mitică care alungă aceste tenebre. Fiind un om real, el este eroul mitic devenit exemplu real, "trimisul" și "fiul" simbolic al lui Dumnezeu, cel care, prin sacrificarea tuturor dorințelor pămîntești, învinge orice angoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-l lovească nu-i poate însă tulbura esențial împăcarea, bucuria lui sublimă. El rămîne încrederea vie, dragostea care îmbrățișează esența și apariția, misterele și oamenii, întreaga viață, învinge tenebrele și spaima, demonul acestora, și este lumina mitică care alungă aceste tenebre. Fiind un om real, el este eroul mitic devenit exemplu real, "trimisul" și "fiul" simbolic al lui Dumnezeu, cel care, prin sacrificarea tuturor dorințelor pămîntești, învinge orice angoasă pămîntească, care, prin sacrificarea întregii sale vieți concrete, reconciliază aparența rătăcită cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivantă. Eroul mitic, care nu mai este doar o ficțiune simbolică, eroul cu adevărat exemplar, ne face să întrevedem calea salvării și posibilitatea de a merge pe acest drum. Învingător definitiv al vieții și morții (sufletului), al vanităților umane, al tenebrelor și al spaimei, el ne face să presimțim faptul că victoria, ca și slăbiciunea inițială reprezentată de mitul lui Adam, constituie o virtualitate supraconștientă imanentă vieții. Ajungînd la analizarea simbolului "Dumnezeului unic", sensul și obiectivul analizei simbolului divinității depășește de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de cel al majorității. Îndoiala nu a încetat niciodată să se opună credinței oarbe atît în sînul bisericilor cît și în afara doctrinelor lor; dar ceea ce nu a încetat să existe pe lîngă aceasta este speranța într-un viitor eliberat de tenebrele dogmatismului Căci epocile decisive ale căutării unei eliberări s-au păstrat în memoria istoriei sub denumiri care constituie mărturii ale existenței speranței într-o clarificare: Renașterea, Reforma, secolul Luminilor. Speranța aceasta care exista înainte de apariția dogmatismului și există și astăzi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-o clarificare: Renașterea, Reforma, secolul Luminilor. Speranța aceasta care exista înainte de apariția dogmatismului și există și astăzi nu-și găsește în nici o altă parte o expresie atît de frapantă ca în Noul Testament: "Fie ca lumina (supraconștiinței) să lucească în tenebre[le] (subconștientului)". Aceeași semnificație este prefigurată în inscripția de pe frontonul templului lui Apollo, divinitate a armoniei și a sănătății psihice: "Cunoaște-te pe tine însuți". Ce înseamnă cunoașterea de sine dacă nu a-ți cunoaște chiar și motivele secrete ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Sirius, considerată de hermetiști centrul universului, este echivalentă cu nucleul atomului, în care un pozitron e însoțit de un neutron. Cum se știe, hermetismul se revendică de la Hermes Trismegistus, cel "de trei ori ma-re". Un personaj mitologic, pierdut în tenebrele templelor egiptene, al cărui nume grecesc, Hermes, corespunde zeului egiptean Toth, cel cu cap de Isis. De la el ne-au rămas, grație lui Marsilio Ficino și Cosimo de Medici, 18 papirusuri (dintre cele 36.000 menționate de Menetho) care, potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu apare numai în scrierile gnostice, ci iată și în Vechiul Testament: "Duhul Domnului s-a pogorît asupra mea încă de la începuturi... Am fost zămislită din veșnicie, încă de la începuturi, chiar înainte ca pămîntul să fi existat. Cînd încă nu existau tenebre, eu am fost înfățișată... Cînd Domnul a creat cerurile, eu eram de față" (Proverbe 8.22; 24.27), sau "Am venit pe lume din gura Atotputernicului și am învăluit pămîntul, ca un nor. Am domnit în sferele cerești, iar tronul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
orgolioasă."3 În rest, atât cât ne-am putut da seama, exegeza camilpetresciană postbelică s-a cantonat în a afirma că un autor ale cărui deziderate sunt luciditatea, intuiția, nota de autentic și conștiința, nu are a da seama în fața tenebrelor inconștientului. Din multe puncte de vedere, afirmația ne apare îndoielnică. Un studiu recent consacră caracterul relativ al patosului lucidității, care rămâne valabil numai intre limitele operelor de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
niciodată superior durerii sale, ca Ladima. E predispus Ladima e predestinat unor boli sentimentale mai mari, mai puțin rușinoase, cu efecte mai mici. Poate că, având un caracter feminizat, deci normal, deosebit, așadar, de cel al lui Ladima, chinuit de tenebrele îndoielilor, conștient de inutilitatea existenței sale, dezgustat de noianul prin care pășește către nimicire, către ce are viața mai frumos și etern, moartea. În ce privește pe George Demetru Ladima, numai o fișă psihanalitică ar fi suficientă pentru rezolvarea problemelor sufletești pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-l copleșesc în fața Elei. Ar trebui să ne reamintim că Ștefan nu se căsătorește din dragoste, ci mai mult din orgoliu, personajul narator neomițând să specifice că Ela era cea mai frumoasă colegă din facultate. Psihanalitic, el ascunde undeva, în tenebrele psihicului, avatarul Regelui capabil să dețină deopotrivă puterea (e cel care începe războiul, forțând granița în fruntea plutonului său), cunoașterea (ambiționează să scrie o teză de doctorat cu noi contribuții în domeniul gnozei) și frumosul. Demonstrația noastră s-ar dovedi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scene sordide, umile sau indecente, poate sta alături de maeștri-gravori de talia unor Lasne, Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric, din tumultul său sufletesc, sub al căror dicteu își plămădise crezul artistic și legenda. Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți, artiști în epocă sau cronicari ulteriori, cărora li
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea, din tenebrele nopții descrise de poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avvinte da canapi d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle. În luce di cieli: Căra giovinezza; è tardi. / Mă posso amare tutto della terra / în luce di cieli în tenebra di vento; (...). Nel giusto tempo umano: Giace nel vento di profonda luce, / l'amata del tempo delle colombe. Città straniera: Fra lunghi viali / nere foglie ammucchiate / în un presagio di vento. Ride la gazza, nera sugli aranci: E tu, vento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Italia, Florența, 1979, p. 31. 406 Rivaleggia con Petrarca nella creazione di un'atmosfera satura di amore, M. G. Riccobono, op. cît., p. 291. 407 Căra giovinezza; è tardi. / Mă posso amare tutto della terra / în luce di cieli în tenebra di vento; / e, șu ogni parvenza, la donna / che mi venne non è gran tempo, / al cui riso mi specchio, / che amore chiamava, sua verde salute. (În luce di cieli). 408 Un nucleo tematico invariante di base che verrà rimodulato
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pene, zeul cu cap de cîine) care, după ce a coborît în Infern ca să-i elibereze, stropește osemintele celor morți cu propriul sînge ca să-i readucă la viață. Lumea lor a cincea se naște la Teotihuacán, cetatea zeilor. Adunați în lumea tenebrelor, ei fac un foc uriaș și se întreabă: Cine va lumina pămîntul?". Pînă la urmă se aruncă în flăcări Nanahuatzin (un zeu minor plin de buboane) și Tecciztécatl (un zeu bogat împodobit cu bijuterii). Primul devine soare, cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]