672 matches
-
de ce nu? Eram În posesia modalității de a trece dincolo de ușa cu senzori, În mare cunoșteam drumul, prezența Evelinei m-ar fi incomodat, dorința de a găsi statutul nu-mi dădea pace; În atare condiții, o descindere solitară În catacombele tenebroase aproape că se impunea, În disprețul pericolelor potențiale care mă pândeau. Supralicitez: unicul pericol Îl reprezenta posibilitatea neplăcută de a da nas În nas cu Zoran și cu individul cu nume de regizor de cinema - Bardem, Bergman... Dezagrementul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din filme de serie B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a apăsat butonul soneriei prin care Își chema Îngrijitorii și a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după examene, o simțeam. Dormeam atunci zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cea a Melaniei Lupu! Azimioară întrebă circumspect: ― Îți spui probabil că am un tic nervos! râse Cristescu. Cum dau de numele bătrânei îmi vine o idee ori îmi imaginez că în perimetrul respectiv s-a pus la cale un complot tenebros. Coincidența însă nu-i de ignorat. Îngustează unghiul raționamentului și ai să vezi că sună al naibii de interesant. Una din prezumtivele gazde ale cârnului locuiește la o distanță de câțiva metri de Melania Lupu. Începu să râdă încetișor: Nu zău, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în cele din urmă cooperarea cu privire la tablouri. Mi-am imaginat că mobilul "sinuciderii" ca și al ciudatelor dispariții nu poate fi decât material. Era unica rațiune, unicul argument care putea aduce în aceeași barcă temperamente și caractere atât de distincte. Tenebrosul Popa nutrea un dispreț sincer și profund pentru vecinii săi. Panaitescu, așa cum încerc să mi-l închipui, îi ignora, în inima Valericăi Scurtu nu încăpeau decât refulări și ură. Doru Matei dădea impresia că se amuză în timp ce doamna Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
modul neașteptat și iresponsabil de a proceda al unui electorat care, orbit față de interesele superioare ale patriei de o pervertire stranie și funestă, dăduse peste cap viața politică națională într-un chip nemaivăzut până atunci, împingând-o către o fundătură tenebroasă a cărei ieșire nici cel mai abil nu reușea s-o vadă. Pe de altă parte, trebuia să se cântărească și să se măsoare cu grijă fiecare cuvânt care se scria, să se țină seama de susceptibilități, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt timp fusese suficient pentru a dezvălui grupului stupefiat reunit acolo adâncurile tenebroase ale misiunii sale. Spuse că avea să facă tot ce-i stătea în putință pentru a abate de la acel loc și de la acele persoane atenția mai mult decât neliniștitoare a superiorilor săi, dar nu garanta că va reuși s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de el, asta nu înseamnă că nu-i mai interesa pe unde umbla și unde se putea afla în caz de imperioasă necesitate. Dacă comisarul se hotărâse să se piardă în acest oraș, dacă s-ar ascunde în vreun canal tenebros așa cum o fac, de regulă, fugarii și cei care se sustrag justiției, ar fi într-adevăr culmea să reușească să dea peste el, în special dacă ar fi ajuns să stabilească o rețea de complicități printre mediile subversive, operațiune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate trăda un prieten drag pentru treizeci de arginți nenorociți. Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ascultat cu adevărat sau n-ar fi interesat-o o poveste lungă și încâlcită din trecutul meu. Am zâmbit în sinea mea; nu era cazul să-și facă probleme din pricina asta. — De ce ți l-ai făcut, deci? — Mă credeam foarte tenebroasă și comică. — Tu? am spus. Niciodată. Se întoarse și-mi aruncă o privire grăitoare. Am presupus că discuția luase sfârșit. În următoarele câteva minute am rămas tăcut, dându-mi timp să-mi revin complet și privind-o pe Scout într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna Bellairs În toată povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul Rennit - nu tenebrosul Jones și scepticul său patron, ci acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Închipui pe doamna Bellairs sau pe vreunul dintre invitații ei amestecați Într-o crimă. Dacă n-ar fi fost Hilfe, Rowe ar fi plecat, găsind o scuză. Orice-ar fi spus Hilfe, oamenii aceștia nu păreau să ducă o existență tenebroasă. — Vă Întîlniți aici În fiecare săptămînă? Întrebă el, la Întîmplare. — În fiecare miercuri. Firește, Însă, că avem foarte puțin timp, din pricina bombardamentelor. Doamna Newey ține ca soțul ei să se Întoarcă acasă, la Welwyn, Înainte de alarmă. Poate că tocmai din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Învelite Într-o piele moale se transformau pe nesimțite În coline deloc abrupte, care-ți Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei ! Dar pânzele sau cartoanele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la unsprezece, ci la unu. Cei care mănâncă la cantină pot trece întâi pe acolo. — Tot e bine. La douăsprezece și jumătate A.P. fu ajuns, pe scări, de Lucian. — Merg și eu cu tine... Aveau să răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sunt toate, deasupra s-a și așezat ultima. Subțire, cât o broșură. Răsfoiește vechi pagini prăfuite, pătate. Transcrie din când în când într-un gros caiet verde. Pe tavan revin umbrele, conture ciudate, fabuloase imagini de demult, de o grație tenebroasă. Trage cu coada ochiului spre custode. Îi vede picioarele plinuțe și strâmbe până deasupra genunchilor cărnoși. Halatul saltă, la fiecare pas, până spre pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spărgând toate ferestrele din Istambul și înnegrind pereții caselor. Sicriele au fost sigilate și aveau interdicție să le deschidă dar rudele l-au desfăcut...era Fănel! Tanti Nuți de la Scorei, mama Nuță cum îi spuneau nepoții a apărut din depărtatul, tenebrosul și miraculosul Ardeal, cu multe superstiții și povești reale, în care credea și credeau. Scoreiu, sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului unde, apa curge iute, aparent însă nu pare; albia râului este largă, dar sunt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam că sunt singura. Și cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă sau don’șoară sau ce naiba sunteți, sunt și eu un fervent deslegător de integrame. F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și neofitul erou manifestă o putere de vizualizare viscerală a uriașului stăpânitor peste ape („mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui!”). Așadar, chiar personajul principal participă la creionarea unui aspect comic al personajului himeric, relevând, totodată, un tenebros mister al interiorității fizice a acestuia. Ambii aparținând fabulosului, subcategorie supranaturală acceptată convențional în spațiul literar al basmului, Setilă și Flămânzilă coexistă în mod complmentar, se întregesc la nivelul personului aflat în proces de inițiere și formează un neconvențional și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acesta elaborează fiecare detaliu al edificiului teatral-muzical denotă nu doar înzestrare regizorala, ci și viziune fundata pe o solidă cultură a genului. Nu ascund faptul că am fost fascinat în primul rând de orchestrația mozartiana: când transparență și gracilă, cănd tenebroasa și inchietantă, acoperă prin sine însăși întreg spectrul emotivității umane. Pe de altă parte, prestația impecabila a corului - într-o formulă de componentă augmentată a deja binecunoscutului ansamblu "Antifonia", condus de C. Ripa - creează necesarul climat de tranziție între instrumente
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
întâlnește un vechi prieten, pe conu Rache, polițist pasionat de romane- detectiv franțuzești, părtaș la evenimente stranii ce amintesc de aerul fabulos al lumii de altădată. Lumea Crailor reînvie și aici, în irizații de aur și purpură, reanimând totodată personaje tenebroase și întâmplări de nepovestit. Conu Rache relatează, cu o plăcere pusă pe seama bătrâneții, trei capitole din întinsa lui experiență de om al legii ce a privit prea adesea în abisul firii omenești. Primul episod are în centru dispariția neelucidată a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-și afirma neputința smerită în fața hazardului, a logicilor eșuate, a misterului narcotic ce creează dependență, legând pentru totdeauna polițistul detectiv de meseria sa. Fascinația misterului îl leagă pe conu Rache și de ficțiunile ce reușesc să facă lumină în labirintul tenebros al unor evenimente rămase, în realitate, fără soluții, de unde și natura subtil meta/ inter texuală a romanului. A doua poveste este prilejuită de amintirea unui loc viran din spatele unei cârciumi, - spațiu blestemat, unicul martor tăcut al unei întâmplări având drept
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]