1,117 matches
-
radiografiei pe care am încercat s-o construiesc în jurul poeticii blakeene se poate verifica prin apelul ferm la textele epico-lirice semnate de artist. De aceea mă voi concentra, în ultimă secțiune a cărții, asupra evoluției viziunii cvadruple pe care o teoretizează Blake, așa cum transpare această din cărți precum: America, Europe și The Song of Los (în cazul viziunii simple), The Four Zoas (în cazul celei duble), Milton (în cazul celei triple) și Jerusalem (în cazul celei cvadruple). Partea a IV-a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de [P1]. În același fel, [P4] este legat nu numai de [P3], prin adăugare, ci și de [P1] (în sensul: există o noutate pentru catalog, dar cititorul nu trebuie să se neliniștească, gazeta va apărea tot bilunar). Încercarea de a teoretiza intuițiile interpretative întînește numeroase probleme. O simplă informație (trecerea la o apariție semestrială) este miza operațiunilor enunțiative care funcționează pe baza reprezentării pe care editorul o are asupra publicului și a informațiilor pe care le împărtășește. Un ultim exemplu împrumutat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
la care au recurs (constrânși de un motiv sau altul Comarnescu, Noica și chiar Ralea. Revenind la raporturile statornicite între natur și om, trebuie s spunem c sintagma nu se refer la omul abstract, la om în general, ci, chiar teoretizând, Ralea sau Comarnescu, sau oricine altcineva, toți au în vedere personalitatea uman, identificabil prin nume, oper, mentalitți și comportamente, fiind vorba, deci, de oameni vii. C nu exist doi oameni, dou personalitți identice, este normal, pentru c așa cum spunea Bergson
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
fost arta. Acest lucru nu a reprezentat o noutate. Exista o întreagă tradiție nobilă care considera Frumosul drept "splendoarea Adevărului"; chiar și în vremuri nu prea îndepărtate, romantismul văzuse în artă o cale de acces privilegiată către Absolut; Schopenhauer o teoretizase drept catharsis al Voinței; Nietzsche, ca singura activitate metafizică pe care viața ne-o mai îngăduie încă pentru a nu pieri din pricina adevărului; avangardele artistice de la începutul secolului XX au subliniat în mod vizibil funcția călăuzitoare a artei, propunând-o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la număr, dar una dintre ele este mai cu seamă importantă. Către sfârșitul părții publicate a operei, în contextul tratării problemei istoricității Daseinului, Heidegger trimite la a doua dintre Unzeitgemäße Betrachtungen (Considerații inactuale) reevocând practica triplă a istoriei care este teoretizată aici: de tip monumental, anticvarial și critic. Aici, în sfârșit, Nietzsche este menționat într-un punct și pentru o chestiune decisivă. Dar în termeni care par ca oscilanți și ambivalenți: Heidegger alternează aprobarea cu respingerea, aprecierea pozitivă cu reticența. Prin intermediul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care duce către epuizarea istoriei, înțeleasă ca evoluție liniară a progresului și mărețului său destin. Pentru a confirma acest proces își fac apariția reflecții și convingeri crepusculare care sporesc sentimentul că s-a ajuns într-un stadiu final ireversibil. Este teoretizată în mod expres ideea unui "sfârșit al istoriei" și a unei posthistoire. "Sfârșitul tuturor lucrurilor", pe care iluministul Kant îl vedea ca sens final al istoriei care ar culmina cu progresul constant al umanității spre mai bine, a devenit, în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1980), moartea subiectului (Dincolo de subiect, 1981), cultura postmodernă (Sfârșitul modernității, 1985) el a focalizat în mod progresiv o perspectivă filozofică definită ca "gândire slabă" (Gândirea slabă, 1983). În cadrul unui astfel de program, receptând în mod propriu critica și depășirea metafizicii teoretizată de Nietzsche și Heidegger, Vattimo a afirmat exigența renunțării la categoriile tari ale tradiției filozofice occidentale și a schițat o "ontologie slabă" care urmărește să recunoască și să accepte devenirea în facticitatea sa, fără să-i atribuie un sens care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
filozofiei moderne ca "gnoseologism", cu alte cuvinte ca organizare speculativă în care, din moment ce transcendența ființei în raport cu gândirea este presupusă în mod naturalist, ființa nu apare imediat manifestă, luându-și așadar ca punct de plecare alternativ cunoașterea, al cărei primat este teoretizat în "gnoseologie". Având în vedere caracterul eterogen și excendent al ființei față de cunoaștere, filozofiile cu organizare gnoseologică nu pot întemeia experiența sau faptul de a se manifesta al ființei în actul cunoașterii, ci trebuie să o presupună ca fiind dată
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în esența tehnicii moderne. Cu toate acestea, nimic mai înșelător decât să înțelegem gândirea severiniană ca un fel de heideggerianism de tip italian. Severino argumentează în termeni cu totul diferiți de Heidegger și ajunge la o concluzie opusă: în timp ce Heidegger teoretizează declinarea istorico-epocală a ființei, Severino susține că ființa nu poate fi contaminată de timp. Gândirea lui Heidegger este una finitistă, cea a lui Severino, una absolutistă. În afară de Essenza del nichilismo (Esența nihilismului), textele în care se dezvoltă aceste motive sunt
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pronunțăm despre cultură în general, e nevoie să fi studiat o cultură anume, în particular. El se opunea abordării speculative și respingea orice teorie care pretindea că poate explica totul. Cu alte cuvinte, cei care ajung în situația de a teoretiza despre cultură, trebuie să fie în măsură să descrie și să explice particularitățile limbii, normelor, sancțiunilor și valorilor culturii pe care o invocă. Cunoașterea elementelor culturii și a relațiilor dintre acestea ne deschide calea pentru înțelegerea manifestărilor și expresiilor unei
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
care apare descris mai pe larg în cartea noastră Éléments de linguistique textuelle (Mardaga, 1990). Ipoteza existenței unui număr restrâns de tipuri secvențiale de bază tipuri monogerate, narativ, descriptiv, argumentativ și explicativ, precum și tipul poligerat, dialogal are drept scop să teoretizeze, într-o manieră unificatoare, eterogenitatea compozițională a discursurilor. De asemenea, această ipoteză mai are drept finalitate, în spiritul citatului din J. Sumpf, ce apare ca moto, să ia în considerare o clasificare intuitivă și apropiată de judecățile spontane ale subiecților
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
elementele lingvistice ce formează expresii (de la litere/sunete la componentele morfo-sintactice) și operând astfel de la frază la frază (modulul B1), delimitându-se, de asemenea și de coerență (modulul A1) și de pertinență contextuală, coeziunea semantică este un fenomen de co-textualitate teoretizat prin noțiunea de izotopie. B.1. Din punct de vedere al conexității textuale, pe care parțial o descrie ceea ce uneori numim "gramatica textului", trebuie din nou luate în considerare diferite planuri, cele care corespund texturii microlingvistice, obiectul tradițional al stilisticii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această descriere intratextuală a monologului lui Kaliayev confirmă foarte bine natura narativă a acestuia, însă nu este suficientă. Naratologia post-structuralistă ne-a permis să înțelegem și să teoretizăm necesitatea interpretării povestirii în cadrul interactiv în care apare. Replica (2) a lui Foka ("Și?") arată că Kaliayev, naratorul-recitator, a evaluat greșit capacitățile interlocutorului său. Termenii contractului inițial nu sunt decât parțial îndepliniți, iar pentru a înțelege ceea ce se petrece, trebuie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau non-umane (descrierea propriu-zisă). În planul lingvisticii textuale, respingerea unei orientări normative va avea drept consecință renunțarea la orice demers în acest sens, ceea ce nu va face decât să împiedice o reflecție generală asupra funcționării specifice a procedurilor descriptive 17. Teoretizând secvențialitatea descriptivă și lăsând la o parte, cel puțin pentru moment, fenomenele de eterogenitate textuală (raporturile sale cu narațiunea, argumentația, explicația etc.), ne rămâne doar să încercăm să găsim, dincolo de diferențele pur referențiale și tematice, o procedură descriptivă mult mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și nu în esența a ceea ce apare"494. Vorbim astfel despre reprezentare în sensul de construcție, fenomenologia reprezentării implicând faptul că aceasta nu este dată, ci creată, formată la nivel mental, în urma activării proceselor cognitive. Investigația imaginii ca reprezentare este teoretizată de Serge Moscovici 495, care a reinventat conceptul de reprezentare colectivă a sociologului francez Émile Durkheim. În timp ce demersul lui Durkheim avea ca scop diferențierea felului în care se structurează și evoluează reprezentările colective asupra realității sociale de felul în care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
romane fondate pe ideea de căutare (regăsire) "mistică" a sinelui sau a celuilalt (Natura, ființa iubită...), întemeindu-se pe credință și pe o ordine "poetică" a Lumii ale cărei simboluri pot fi interpretate doar de către cei cu har. Este ceea ce teoretizează un romantic german, Franz von Baader: Întreaga natură este un poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
11) și (12) ea determină doar planul de text al secvenței. Efectul de dominantă explică destul de bine lacunele tipologiilor textuale, preocupate doar de efectul global. Este mult mai important să se observe prezența propozițiilor eterogene și mai ales să se teoretizeze diferența dintre simpla prezență a micropropozițiilor și secvența completă. La fel ca și în următorul text de prezentare a unui fapt divers: (14) El se îndepărtează în noapte. Se aude un foc de armă. Gary Hemming s-a sinucis. Se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o structură secvențială injonctivă, scopul fiind, ca în oricare tip de rețetă, cel de a FACE SĂ FACĂ. Diferența dintre o rețetă și o descriere de itinerariu este atît de mică încît putem spune că nu este necesar să mai teoretizăm acest ultim caz. Aceasta ne permite chiar demonstrarea existenței unui continuum postulat la începutul capitolului între descriere, pe de o parte și povestire sau rețetă, pe de altă parte. C. Schemă recapitulativă Dacă schema 33, p. 190 pune foarte bine
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Trihotomia sintaxă-semantică-pragmatică Termenii sintactica, semantica, pragmatică au fost introduși de către Charles Morris (în anul 1938) care, ancorându-se în unele dintre temele de rezonanță ale gândirii peirciene, a delimitat cele trei domenii constitutive semioticii, pentru a putea astfel descrie și teoretiza un anumit sistem de semne, respectiv modul de funcționare a acestui sistem. Într-o primă etapă, daca sintaxa părea cel mai abstract studiu al semnelor neglijând denotația și utilitatea semnelor, semantica se dovedea a fi mai concretă incluzând deopotrivă sintaxa
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
din capul locului la eșec. În orice caz, până a ajunge la izvorul unei creativități autentice, de la nivelul căreia să vorbească nestingherit despre sine (Memoriile marchează momentul de grație), scriitorul a nutrit încă de la debut ambiția obiectivării (expresie a bovarismului teoretizat în cărțile de doctrină), experimentând mai întâi postura de autor dramatic, cu intenția temerară de a privi lumea de undeva, din afara propriului eu ("de peste prag"), ca simplu spectator. Prin urmare, titlul sugerează foarte elocvent caracterul teoretic, abstract, al unei drame
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
minimă în economie; Modelul keynesian: Până la începutul anilor 1970, majoritatea politicilor economice adoptate de statele din Europa de Vest au fost inspirate din ideile economistului englez John Maynard Keynes. Considerat cel mai influent economist al secolului XX Keynes a pus bazele neoliberalismului, teoretizând așa-numitul „statprovidență” sau al bunăstării sociale. Principalele aspecte ale curentului economic numit keynesism care a avut o mare influență asupra gândirii și politicii economice în secolul al XX-lea sunt: intervenția limitată a statului în procesele economice pentru a
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
naționalismul deveneau din ce în ce mai puternice, pe măsură ce africanii și asiaticii se eliberau de sub tutela colonizatorilor și începeau să-și construiască țări capabile să reziste pe cont propriu. La începutul anilor '80 am devenit profesoară la Universitatea Georgetown. Specialitatea mea era politica externă, teoretizată de idoli precum Hans Morgenthau, George Kennan și Dean Acheson în termeni aproape exclusiv laici. În opinia lor, indivizii și grupurile puteau fi identificați după națiunile din care făceau parte. Țările aveau guverne. Guvernele luptau pentru protejarea intereselor națiunii. Diplomația
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
un univers comune. 4. Nexus-urile: un limbaj specific pentru mase Roquette propune noțiunea de nexus (în Psychologie politique, PUF, Paris, 1988, apoi în Sur la connaissance des masses. Essai de psychologie politique, Grenoble, PUG, 1994) pentru a descrie și a teoretiza influența anumitor limbaje asupra mulțimilor. ,,Opinii, luări de poziție, propagande, mobilizări, sloganuri, zvonuri, toate demonstrează existența și importanța unor noduri de sensuri iraționale, care au valoare de referențiale pentru o comunitate [...] pentru o epocă dată: ca, de exemplu, "patrie", "libertate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
contexte și se actualizează în raporturi sociale mai mobile și individualizante în alte circumstanțe. Studiul unei reprezentări, în afara tipului de obiect, grupul care îl produce și mizele pe care le implică, mai trebuie să se raporteze la o dinamică socială, teoretizată în jurul unor principii de identitate, opoziție și totalitate (Touraine). Am văzut deja importanța finalității identitare în astfel de fenomene. Principiul opoziției trimite la influența actorilor sau instituțiilor, concurenți sau dominanți care contestă, în mod explicit sau nu, viziunea grupului studiat
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a societății? Cu siguranță nu! Acest gen de mutație este rar, se desfășoară pe perioade foarte lungi de timp și implică o reflecție asupra noțiunilor de credință, valoare sau ideologie. Aceste tipuri de răsturnări sînt dificil de studiat, chiar de teoretizat, chiar atunci cînd ne plasăm în perspectiva teoriei RS. Exploziile revoluționare sau răsturnările politice nu sînt decît traducerea teatralizată a microschimbărilor cumulate care afectează reprezentările, practicile, artele și cultura. Revoluția franceză sau cea americană nu sînt oare exemple clare ale
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]