1,090 matches
-
în concepția lui Derrida, discursul se reflectă și se investighează pe sine ca discurs și doar intertextualitatea mai poate crea sensul, prin intermediul relațiilor dintre texte. Intertextul sau colajul sunt experimente care au deja vechime în teoria și practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dominată de producție, progres și consum. De altfel, suntem avertizați de către majoritatea criticilor importanți ai lui Baudrillard că ar fi o mare eroare să lecturăm, de pildă, Le système des Objets în termenii postmodernismului lucrarea rămâne o sursă importantă pentru teoretizarea mai târzie a unei interesante relații inversate dintre subiect și obiect 342, dar, în sine, descrie lumea modernă subsumată sistemului de consum în masă, ce a condus la o largă proliferare a bunurilor și serviciilor. Așa cum majoritatea filosofilor postmoderni și-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dat de prezența obsesiv-constantă în interiorul discursului publicitar a "celui mai frumos obiect de consum" corpul, asociat cu aproape orice lucru la care se face reclamă, într-un "erotism funcțional" la care Baudrillard va reveni și în lucrările anterioare, continuându-i teoretizarea. Astfel, publicitatea devine ea însăși obiect de consum, semnele publicitare fiind considerate "legende", în sensul în care prima activitate pe care o solicită este aceea a lecturii, și apoi a interpretării. Publicitatea reprezintă atât un obiect despre obiecte, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceperii ierarhiei bunurilor și a valorilor este unul posibil, se pare că totuși el nu aparține prezentului, ci unui viitor încă îndepărtat. Aceste reflecții sunt concordante cu ideile baudrillardiene despre consum, dispuse diferit în etapele scriiturii sale. Dacă putem introduce teoretizările despre consum din scrierile sale timpurii ca acoperind faza a doua a consumului descrisă de Lipovetsky, abordările din textele sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de obicei pe Baudrillard sub semnul unui nihilism apocaliptic, care nu oferă nici o speranță pentru ceea ce s-ar numi "reinventarea" realului. 5.2. Succesiunea simulacrelor 5.2.1. Sfârșitul mitului originii Conceptul de hiperrealitate nu poate fi înțeles în lipsa unei teoretizări a simulacrelor, mai ales că de cele mai multe ori a fost asimilat ultimului stadiu al acestora, acolo unde își găsește întreaga semnificație de imagine fără referință, produsă în absența originalului. În "L'ordre des simulacres", Baudrillard prezintă procesul complex prin care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind una majoră. 6.3. Seducție și retorică Întrebarea care ne preocupă în acest moment este: poate reprezenta seducția un procedeu retoric, alături de cele recunoscute în mod general? Pentru a găsi răspunsul la această interogație, am investigat o serie de teoretizări pe care un număr important de autori le-au realizat în acest sens. În general, analiza termenului de seducție s-a dovedit mereu pusă în relaționări complexe cu alte concepte de maximă generalitate și importanță, precum argumentare, persuadare, convingere, minciună
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
declarat omor simbolic din câmpul ideilor, îi corespunde, ca strategie de deturnare a clasicului punct de vedere, acțiunea termenului de seducție, care, așa cum s-a observat, are un spectru larg, de la cel strict discursiv, la cel social, politic sau mediatic. Teoretizarea seducției ca pe o variantă radicală a respingerii sistemului și a categoriilor vine în sprijinul teoriilor care susțineau existența, la Baudrillard, a unei rupturi radicale cu modernismul. Construcția propriului discurs în jurul temelor simulacrului, hiperrealității, seducției, subiectului fractal, i-a dat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei examinări critice a sistemului actual de gândire și a ideii de centru în sine. În acest context, jocul devine singura "regulă", iar deplasarea către problematica limbajului, vizibilă în foarte multe domenii, conduce la o serie de consecințe importante și teoretizări noi: "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care, în lipsa unui centru și a unei origini, totul devine discurs (...), altfel spus, sistem în care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu este niciodată absolut prezent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
memorii, articole, interviuri), precum și a îmbinării diverselor stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) procură alte elemente care să susțină rizomatica scriitură baudrillardiană, precum și curiozitatea de a cerceta diverse teme și domenii: "alegerea formelor neortodoxe de scriitură, întrețeserea dintre teoretizare și jurnale de călătorie, aforisme și însemnări din jurnal, confesiuni și modelări cibernetice abstracte prezintă o provocare adusă formelor convenționale de cercetare, metodologie și scriitură"569. De aici trebuie extrasă drept cheie a înțelegerii operei sale postularea fundamentală a polemos-ului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordării. Baudrillard rămâne vulnerabil în multe dintre justificările aduse teoriilor sale, dar partea pozitivă pe care o aduce se găsește în alt topos, și anume acela al provocării pe care o lansează prin modul său de a concepe teoria și teoretizarea lucrurilor. De altfel, respingerea corespondenței dintre realitate și descrierile sale teoretice i-a adus concepției lui Baudrillard calificativul de "anti-program", iar Barry Sandywell consideră chiar că acesta ia forma unei ""puneri între paranteze" epistemologice radicale, care în mod sigur dobândește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Polivalența postmodernismului se dezvăluie încă de la primele încercări de încartiruire teoretică, însăși problema periodizării deschizând multiple căi de interpretare (ca perioadă, stil, metodă, epocă etc.), una dintre cele mai importante probleme pe care o pune în discuție fiind aceea a teoretizării contemporaneității și a tratării trecutului în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar un exemplu al complicatelor perspective și presupoziții implicate de aceste delimitări. Accentul diferit pus pe prefixul "post-" trimite la orientări diferite ale interpretării, astfel încât un istoric al receptării acestuia ne-a evidențiat un set important de direcții ale analizei. Teoretizările întreprinse în acest sens de Bell, Lyotard, Virilio, Culler etc. au reprezentat surse valoroase de orientare discursivă și sistematizare. Prin urmare, alegerea dintre postMODERNism și POSTmodernISM indică încă o parte consistentă a evaluării acestuia, "cearta" dintre moderni și postmoderni fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cel al scriiturii înseși, care este în sine un exemplu de abordare postmodernă a limbajului, referinței, semnificației etc. Pentru lucrările timpurii ale lui Baudrillard, semnificative sunt subiecte precum societatea de consum, lumea obiectelor, schimbul simbolic, cotidianul etc., iar apropierile dintre teoretizarea lor și cele oferite de Marx, Debord, Lipovetsky, Lefebvre sunt sugestive. Pentru lucrările mai târzii, decupajul prezentat s-a centrat în special pe conceptele și temele care țin de filosofia postmodernă (hiperrealitate, simulare, seducție, strategie fatală etc.) și pe discutarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
jocurilor verbale (care este o obiecție ce nu a fost adresată doar filosofilor postmoderni), postmodernismul a ridicat un număr semnificativ de întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să se solidifice într-un corpus din ce în ce mai închegat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de idei și concepte. La fel ca Andreas Huyssen, cred că indiferent de ce parte a discuției ne situăm, cunoașterea premiselor postmodernismului devine o necesitate, din moment ce în sectoare importante ale culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și propunerilor de teoretizare și-au instituit deja existența și continuă să și-o ateste progresiv. Iar caracterul contradictoriu al acestui fenomen a mai produs un paradox: în pofida eforturilor deconstructive și a radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare de fundament continuă să reapară
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în marginea temelor de factură postmodernă, interpretând în mod critic sau chiar îmbrățișând acest curent. 95 Cf. Mihaela Constantinescu, op. cit., p. 25. 96 Anthony Giddens, Consecințele modernității, trad. de Sanda Berce, Editura Univers, București, 2000, p. 153. 97 De menționat teoretizarea a două tipuri de modernități: o modernitate a civilizației burgheze, caracterizată de idealurile de progres, utilitate și raționalitate, precum și o modernitate estetică, care în literatură îl are drept exponent pe Baudelaire. 98 Ibidem, p. 9. 99 Jean Baudrillard, "Modernité", în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această luare de poziție destul de exagerată, având în vedere că Baudrillard a folosit chiar în lucrările ulterioare termenul de postmodernism, dezvoltându-l constant, poziția lor fiind aceea de a explica distanțarea lui Baudrillard din unele interviuri mai ales față de unele teoretizări cu care acesta nu se identifica, dar în nici un caz cu postmodernismul în genere. 174 Steven Best, Douglas Kellner, The Postmodern Turn, p. 26. 175 Mircea Martin, "O sinteză epocală, postfață la ediția din 1995", în Matei Călinescu, Cinci fețe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 246. 383 Ibidem, p. 235. 384 Roger Silverstone, Televiziunea în viața cotidiană, trad. de Claudia Morar, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 149. Comparând teoriile asupra consumului oferite de Baudrillard și Bourdieu, Silverstone se dovedește a fi mai apropiat de teoretizarea lui Bourdieu, pentru care consumul este definit ca un limbaj ce creează posibilitatea comunicării, decât de perspectiva baudrillardiană, care prezintă un fenomen al consumului excesiv și de necontrolat. 385 Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, Galilée, Paris, 1981, p. 116. 386
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deși, actualmente, apar mult mai multe proze horror decât opere subsumate terorii)6. Ulterior, îi voi avea în vedere, diacronic, pe reprezentanții cei mai semnificativi ai literaturii de profil din tradiția universală (unii dintre ei s-au remarcat și prin teoretizarea acestui pattern beletristic): Horace Walpole, Ann Radcliffe, Matthew Gregory Lewis, Charles Robert Maturin, William Beckford, E.T.A. Hoffmann, Mary Shelley, Nikolai Gogol, Prosper Mérimée, Joseph Sheridan Le Fanu, Robert Louis Stevenson, Edgar Allan Poe, Théophile Gautier, Fitz-James O'Brien, Villiers de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inspirație o constituie frescele din bisericile ortodoxe vizitate alături de Costică Orășanu. Descoperirea picturii bizantine constituie un moment decisiv în formația artistei, atât pentru edificarea viziunii sale decorative, cât și pentru o recuperare a unei tradiții care stimula, cum am văzut, teoretizarea unui revival bizantin în artele decorative, sub impactul Art Nouveau-lui. Influența artei bizantine este "recuperabilă" din pictura ei, atât la nivel formal, cât și la nivel tematic, argumente în acest sens fiind prezente în decorațiunile exterioare și interioare ale casei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o filtrare a lor prealabilă și 2.) a formării unei arte românești cu propriile mărci identitare și popularizarea ei în Occident. Deși nu are aceeași anvergură teoretică și capacitate de a sistematiza, demersul lui Alexandru Bogdan-Pitești prezintă certe afinități cu teoretizările lovinesciene ulterioare privitoare la sincronismul cultural. Celebrul mecena vrea să facă din Ileana o revistă de circulație internațională, socotită pe bună dreptate "cea mai artistică publicație ce a apărut vreodată la noi în țară". Deplin conștient, Alexandru Bogdan-Pitești asumă prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
context, s-a născut o abordare echilibrată între învățământul fascinat de teorii și abstractizări, în care profesorul reprezintă autoritatea supremă și educația practică și activă, care oferă elevilor libertate deplină de acțiune. Teoria și practica pedagogică, fundamentate pe echilibrul dintre teoretizare și creativitate, promovate în România interbelică, au cunoscut o nefirească distorsionare în perioada comunistă. În învățământul de după al doilea război mondial, obiectivul principal al instruirii era dobândirea cunoștințelor, buna pregătire a elevilor măsurându-se prin volumul și diversitatea informațiilor cunoscute
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
științei moderne necesita reinstaurarea unei sfere de gîndire rațională autonomă, deplasarea de la Dumnezeu către Natură a centrului de interes al cu-noașterii, sentimentul proaspăt că totul trebuie descoperit și, în sfîrșit, utilizarea mijloacelor intelectuale (matematica) și tehnice pentru observații, experimentări și teoretizări. Nu era de-ajuns ca toate acestea să existe separat sau în mod juxtapus. Era necesară mai cu seamă o fierbere, istorică, socială și culturală, la temperaturi înalte, pentru ca în aceleași spirite să se întîlnească și să se combine curiozități
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
documentele Pentagonului") este cea practicată de "specialiștii în rezolvarea problemelor". Aceștia sunt persoane instruite temeinic în universități și centre de specialitate și aduse în administrație pentru a rezolva problemele de politică externă. Pentru a susține imaginea Americii (dar și de dragul teoretizării realității) "specialiștii în rezolvarea problemelor" au mințit și distorsionat faptele după bunul lor plac. Arendt acuză teoria politică modernă ("teoria jocurilor" și analiza sistemelor) de aceeași căutare forțată a unor "legi" după care funcționează politica, acțiune care are ca rezultat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un nou clivaj politic în dezbaterile politice naționale. Având în vedere că integrarea europeană afectează în mod diferit cetățenii Uniunii, impactul asupra statelor membre ar putea reprezenta o sursă de conflict și de dezbatere la nivel național. Plecând de la aceste teoretizări cu privire la modul în care spațiile publice naționale se pot transforma ca urmare a apartenenței statelor la Uniunea Europeană, întrebarea de interes atât pentru comunitatea academică, cât și pentru elitele politice este următoarea: în ce măsură se poate vorbi de un spațiu public european
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]