732 matches
-
încercuit de Napoleon în octombrie el a fost unul dintre bravii membri ai escadronului de cavalerie, sub comanda arhiducelui Ferdinand de Austria-Este, care și-a croit drum printre liniile inamice. În același an a fost numit comandant al Ordinului Maria Terezia și în 1809 a primit Lâna de Aur. Atunci când în 1808, în perspectiva unui nou război împotriva Franței, Austria a decis să trimită un emisar special în Rusia, Schwarzenberg, care era "persona grata" la curtea de la Sankt Petersburg, a fost
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
trebui căutate mai degrabă în arhivele politice de la Viena, decât în manualele strategiei militare. În orice caz victoria, obținută totuși, a fost atât de completă pe cât își dorea Austria, iar răsplatele sale au fost multe: Marile Cruci ale Ordinului Maria Terezia, o proprietate, poziția de președinte al Hofkriegsrat-ului și, o onoare deosebită, dreptul de a adăuga stema Austriei pe blazonul Casei sale. Dar, curând după aceea, pierzându-și sora Carolina, de care era profund atașat, s-a îmbolnăvit. Un accident vascular
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
(n. 18 ianuarie 1862, Carapciu, Bucovina - d. 21 iunie 1935, Viena) a fost un general ("Generalmajor") austriac, care a comandat jandarmeria austriacă din Bucovina și Galiția, decorat cu Ordinul Maria Terezia în grad de cavaler. De asemenea, el s-a remarcat și ca scriitor. Fischer, fiul unui mic arendaș de origine evreiască din Carapciu, a fost interesat încă din copilărie de viața militară. După ce a terminat clasa a șasea de liceu
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
virus, iar soția sa a murit în urma acelei infecții. Generalul Fischer a fost eliberat în 1920 și trimis în Austria. Generalul Fischer a fost numit, cu înregistrarea în a 193-a promovare de la 25 octombrie 1927, Cavaler al Ordinului Maria Terezia. Fischer a primit această înalta decorație pentru organizarea și conducerea răscoalei din Bucovina, atunci încă la rang de locotenent-colonel (1914). Cu scurt timp înainte, el a fost paralizat parțial de un accident vascular cerebral. Prin lucrările sale istorico-geografice Eduard Fischer
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
(1740-1748) a izbucnit odată cu moartea împăratului romano-german Carol al VI-lea, care instituise în timpul vieții sale Pragmatica Sancțiune, recunoscută inițial de toate puterile europene. Împotriva Mariei Terezia, fiica împăratului defunct, s-au ridicat următorii principi, care au emis pretenții asupra Țărilor Ereditare Austriece : Carol Albert de Bavaria, căsătorit cu Maria Amalia, fiica cea mică a împăratului Iosif I, fratele mai mare al defunctului Carol al VI-lea
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
succedase liniei spaniole a Casei de Habsburg, respectiv Frederick Augustus al Saxoniei, căsătorit cu Maria Josepha, fiica cea mare a împăratului Iosif I. Regele Frederic al II-lea al Prusiei s-a folosit de ocazie pentru a condiționa recunoașterea Mariei Terezia ca succesoare, cu anexarea Sileziei de către Prusia. Bavaria și Spania s-au aliat împotriva Austriei în anul 1741 prin Tratatul de la Nymphenburg (München), la care au aderat ulterior Prusia, Saxonia, Franța, Suedia, Regatul Napolitan, Palatinatul și Kölnul. Cu Austria s-
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
lângă capul Finisterre, Spania, și Belle-Ile, Franța, în 1747. Până în 1748 toți participanții la război erau gata să facă pace, încheiată la Aix la Chapele. În 1740, după moartea tatălui său, Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei a moștenit titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei și ducesă de Parma. Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, era cunoscută ca împărăteasă ca urmare
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
polonez (1733-1738), interesele celor două țări erau diferite atunci când împăratul romano-german, Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman, a murit la 20 octombrie 1740. Împăratul Carol al VI-lea a lăsat titlurile și posesiunile la dispoziția fiicei sale, Maria Terezia a Austriei, deși legea salică împiedica succesiunea pe linie feminină. Dar încă din timpul vieții, împăratul Carol al VI-lea a obținut consințământul a multor state germane prin Pragmatica Sancțiune din 1713 pentru a permite fiicei sale să obțină tronul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
așa numiții „minoriți”, cea mai veche ramură a franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” și pe alte terenuri învecinate obținute prin schimb, meșter și totodată proiectant fiind Francisc Kirtner. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei. Din cauza unei erori de construcție, turnul bisericii s-a prăbușit la 22 septembrie 1779, făcând și o victimă umană. Turnul și fațada au fost ridicate din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
clasa a III-a a fost pe locul cinci dintre cele mai înalte distincții militare ale Imperiului Austro-Ungar. Ordinul de clasa I a fost clasat în ierarhia medaliilor austro-ungare direct după cel mai prețios, Marea Cruce a Ordinului Militar Maria Terezia. Corespunzător decorația a fost o distincție foarte rară.
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
Începând cu Evul Mediu, principala activitate din localitate era producerea argintului și aurului. Aici a fost utilizat, pentru prima oara într-o mină, praful de pușcă (1627). O școală de mină a fost fondată aici în 1735, pe care Maria Terezia (1717 - 1780) a transformat-o în "Academie", prima de felul acesta. Ca urmare a creării în 1919 a statului Cehoslovacia, aceasta "Academie" a fost mutată la Șopron, în Ungaria. În anul 1782, era al treilea mare oraș al regatului Ungariei
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
jos, discutând cu oamenii. A adunat toate legile emise de el într-un "bullarium" de 20 de volume groase. A suprimat, din calendar, 36 de sărbători, până atunci de poruncă, limitând, în acest fel, orice abuz. Împărăteasa de la Viena, Maria Terezia îl numea "înțeleptul, prin excelență". I-a fost protector și episcopului român Inocențiu Micu-Klein, care a fost obligat să stea exilat la Roma, din cauza dușmanilor națiunii române. A fost stimat de toată lumea. Chiar și la Londra, i-a fost ridicat
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
artilerie, conducând personal a patra divizie. După alte acțiuni importante în luptele de la Berlaimont și Maubeuge a fost onorat pe 1 mai 1794 cu titlul de locotenent-colonel și la 7 iulie 1794 cu Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Maria Terezia. În 1795 a plănuit ca șef al statului major al generalui Wurmser atacul reușit de la Mannheim și l-a însoțit un an mai târziu, acum deja colonel (24 februarie 1796), în Italia, unde a proiectat bătălia pierdută la Castiglione. Pe
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
mai multe ordine: Ordinul Sfântului Andrei Primul Chemat dintre Apostoli, Ordinul Sfântul Gheorghe cel Victorios - clasa I, Ordinul Sfântul Vladimir - clasa I, Ordinul Alexandr Nevski, Ordinul Sfânta Ana - clasa I, Marea Cruce a Ordinulului Sfântului Ioan al Ierusalimului, Ordinul Maria Terezia - clasa I (Austria), Ordinul Vulturului Negru, Ordinul Vulturului Roșu și Pour le Merite (Prusia), Ordinul Venerabililor Sfinți Maurice și Lazarus (Sardinia), Ordinul Sfântului Gubert și Ordinul Leoaicei de Aur (Bavaria), Ordinul Carmelitelor Sfintei Fecioare (Franța), Ordinul Vulturului Alb și Ordinul
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
1759 prefectul iezuit Francisc Polentari. Osemintele lor se află sub pardoseala bisericii, locurile respective fiind marcate cu câte o lespede, prefectul iezuit în mijlocul bisericii, respectiv mareșalul în partea de est. Odată cu întemeierea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea în 1777, împărăteasa Maria Terezia a transferat biserica pentru catolicii români. Cerând episcopul greco-catolic Ignațiu Darabant cedarea complexului pentru un seminar (lucru care s-a și întâmplat în 30 ianuarie 1792, prin împăratul Leopold al II-lea, porunca fiind emanată de Locotenența Regală din Budapesta
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
Mathey, iar constructorul a fost Silvestro Carlone (vezi, de asemenea, secțiunea Arhitectură și decor). În anul 1685 a fost amenajată grădina adiacentă, iar în anul 1697 a fost construită o terasă și dependințe, în imediata apropiere a palatului. Împărăteasa Maria Terezia a achiziționat palatul de la familia Šternberk în 1763 pentru a înființa aici un institut pentru femei nobile și a rămas de mai multe ori aici. În 1776 palatul a fost cumpărat de Jan Václav Alsterle de Astfeldu și Vydří, iar
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
lui Rudolf al II-lea au fost furate de suedezi în anul 1648, în timpul Bătăliei de la Praga (1648), care a reprezentat actul final al Războiului de Treizeci de Ani. Ultima reconstrucție majoră a castelului a fost realizată de către împărăteasa Maria Terezia în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După abdicarea sa din 1848 și urcarea pe tron a nepotului său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a stabilit reședința în Castelul din Praga. În 1918, castelul
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
(n. 20 februarie 1872, Arad, d. 8 martie 1961, Arad) a fost un arhitect arădean. S-a născut la Arad, în data de 20 februarie 1872, în familia reformată a dulgherului Lajos și al soției acestuia Terezia. A urmat cursurile Școlii Elementare și ale Gimnaziului Maghiar din Arad, apoi ale liceului în Budapesta și între 1 octombrie 1890 și 16 martie 1895 a urmat studiile de arhitectură ale Politehnicii din Zürich. În perioada 1 octombrie 1895 - 1
Lajos Szántay () [Corola-website/Science/323410_a_324739]
-
sosit în Becicherec, preoții Ioan din Poiana Sibiului și Ioan din Galeș, împreună „cu mai mulți români”, aducând un memoriu al credincioșilor din părțile Făgărașului, Sibiului, Sebeșului și Orăștiei, pe care Oprea Miclăuș și urmau să-l prezinte împărătesei Maria Terezia la Viena. În adevăr, după traducerea memoriului în limba germană, la Timișoara, cei doi s-au îndreptat spre capitala împărăției habsburgice. Din interogatoriul ce li s-a luat atunci, reiese că Oprea Miclăuș era acum pentru a treia oară la
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
Miclăuș era acum pentru a treia oară la Viena, în aceeași calitate de trimis al credincioșilor ortodocși din Transilvania, pe când tânărul preot Moise Măcinic era pentru prima oară. Cu câteva zile înainte, au fost primiți în audiență de împărăteasa Maria Terezia și cancelarul Kaunitz. Dar în loc să li se dea răspuns la plângerea pe care o înaintaseră Curții, cei doi trimiși ai ai credincioșilor din „Mărginimea” Sibiului au fost arestați pentru tulburarea liniștii publice și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Au fost
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ștefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Fiica lui Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia s-a născut în dimineața zilei de 13 mai 1717 la Palatul Hofburg din Viena, la scurt timp
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Fiica lui Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia s-a născut în dimineața zilei de 13 mai 1717 la Palatul Hofburg din Viena, la scurt timp după decesul fratelui ei mai mare, arhiducele Leopold, și a fost botezată în aceeași zi. Nașele ei au fost: mătușa Prințesa Wilhelmina
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
viziteze Viena și s-o întâlnească pe arhiducesă în 1723 însă Leopold a murit de variolă. Fratele mai mic al lui Leopold Clement, Francisc Stephan, a fost invitat la Viena. Deși Francisc Stephan a fost candidatul favorit la mâna Mariei Terezia, împăratul a luat în calcul și alte posibilități. Diferențele religioase l-au împiedicat să aranjeze căsătoria dintre fiica sa și prințul luteran Frederic al Prusiei. În 1725 împăratul a logodit-o cu Carol al Spaniei iar pe cea de-a
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Farnese, deoarece căsătoria dintre moștenitorii tronurilor Spaniei și Austriei ar fi dezechilibrat balanța puterilor din Europa. Francisc Ștefan a rămas la curtea imperială până în 1729, când a urcat pe tronul Lorenei, însă nu i s-a promis formal mâna Mariei Terezia până la 31 ianuarie 1736, în timpul războiului polonez de succesiune.Ludovic al XV-lea al Franței a cerut ca logodnicul Mariei Tereza să cedeze drepturile asupra ducatului de Lorena socrului său, Stanisław Leszczyński, care fusese detronat ca rege al Poloniei. Francisc
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]