732 matches
-
catolice, iar sașii erau, fără excepție, evanghelici lutherani, între sași și țipțeri nu au existat în Aldorf nici un fel de conflicte, așa cum au avut loc în alte localități ardelene. În localitate exista și un număr de țigani. Deoarece împărăteasa Maria Terezia a Austriei a interzis utilizarea denumirii de "țigani", în documentele parohiale această etnie apare cu denumirea de "țărani noi" (în ). În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80 țigani. Mai târziu, după evacuarea locuitorilor germani, numărul lor a crescut foarte
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
anul turnării: "1771". Celelalte două clopote au fost achiziționate după Primul Război Mondial, în anii 1920, cu bani colectați de "vădenii" stabiliți în Statele Unite ale Americii. În turnul bisericii mai existase încă un clopot, care fusese donat de împărăteasa Maria Terezia, în 1778, dar armata austro-ungară, în 1916, l-a luat pentru a fi topit. Biserica actuală a fost construită în locul unei alte biserici ridicate pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care, la rândul ei, înlocuise o biserică din lemn și
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
Numele satului Veneția de Jos este legat de Râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineții, sau ar avea origine slavă, desemnând un teren mlăștinos. Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare. Fiind zonă de graniță, administrația imperială a decis ca locul să fie dens populat. Veneția de Jos a fost atestată documentar încă din anul 1235. În anul 1733
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
călugărului bosniac Visarion Sarai, trimis în Transilvania de mitropolitul ortodox sârb de la Carloviț. Pe motiv că nu a intervenit împotriva acestuia, episcopul Micu a fost citat la Viena, de unde nu i s-a mai permis întoarcerea în Transilvania. Împărăteasa Maria Terezia a fost de acord să-i plătească pensia episcopală lunară la Roma, unde episcopul Micu a trăit timp de 24 de ani, până la sfârșitul vieții. După decesul episcopului Petru Pavel Aron, în sinodul electoral s-a clasat pe locul al
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
care i-a trimis-o arhiepiscopului de Strigoniu Francisc Barkóczy la 1 octombrie 1764, în care îi recomandă să intervină, ca dintre cei trei candidați să fie numit cel mai vrednic, și indirect se recomandă pe sine. Însă împărăteasa Maria Terezia l-a preferat pe scaunul episcopal al Blajului pe Atanasie Rednic, care obținuse abia 9 voturi. A murit la 22 septembrie 1768. A fost înmormântat în biserica Madonna del Pascolo din Roma. Nepotul său, Samuil Micu, i-a pus pe
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
în văzduhul de cuiburi // Liniștită și rece // N-o văzură și n-o auziră // Asemeni unei săgeți zbura capul / Nemuritoarei / închizând în urmă peștera / ce se va numi zi // ca o durere / ca un fluture cu aripile întinse / ca două terezii / ale ace¬luiași cântar al durerii / ca o pereche de scorpioni încleștați // - S-a făcut întuneric / - își murmurară Ele / una alteia - / jurământul tău a ajuns în inima mea // O cange dublă / ne poartă prin univers / traversându-ne trupurile / sau poate
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
, instituție de învățământ superior întemeiată la Viena în anul 1746 din inițiativa împărătesei Maria Terezia, al cărei nume îl poartă. Pe lângă , Maria Terezia a mai fondat Academia Militară Tereziană și Academia Limbilor Orientale. Prin contractul din 24 februarie 1746 reședința imperială de vară a fost vândută Ordinului iezuit, care și-a asumat obligația de a
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]
-
, instituție de învățământ superior întemeiată la Viena în anul 1746 din inițiativa împărătesei Maria Terezia, al cărei nume îl poartă. Pe lângă , Maria Terezia a mai fondat Academia Militară Tereziană și Academia Limbilor Orientale. Prin contractul din 24 februarie 1746 reședința imperială de vară a fost vândută Ordinului iezuit, care și-a asumat obligația de a deschide în clădire o instituție de învățământ superior
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]
-
mai fondat Academia Militară Tereziană și Academia Limbilor Orientale. Prin contractul din 24 februarie 1746 reședința imperială de vară a fost vândută Ordinului iezuit, care și-a asumat obligația de a deschide în clădire o instituție de învățământ superior. Maria Terezia s-a angajat să finanțeze proiectul. Desființarea ordinului iezuit în anul 1773 a însemnat o grea lovitură pentru Academia Tereziană, care a trebuit chiar să-și închidă temporar porțile în timpul domniei lui Iosif al II-lea, fiul Mariei Terezia. În
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]
-
Maria Terezia s-a angajat să finanțeze proiectul. Desființarea ordinului iezuit în anul 1773 a însemnat o grea lovitură pentru Academia Tereziană, care a trebuit chiar să-și închidă temporar porțile în timpul domniei lui Iosif al II-lea, fiul Mariei Terezia. În anul 1791 împăratul romano-german Leopold al II-lea, fratele lui Iosif al II-lea, a redeschis Academia Tereziană. Din 1849 au fost primiți la studiu și tineri fără origine nobilă. În Academia Tereziană au fost formați studenți din întreg
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]
-
alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
arătat mai mult decât încântat de această sugestie. La 17 octombrie 1810 avea loc cursa de cai, pe care prințesa-mireasă a denumit-o . Ca loc de desfășurare a fost aleasă o pajiște nefolosită de la marginea orașului, denumită ulterior "Theresienwiese" (pajiștea Tereziei). La această primă festivitate, băuturile nu au fost servite în locul de desfașurare a cursei, ci în centrul orașului. În anul următor, autoritățile au decis reluarea festivalului, de această dată sub patronajul Asociației de Agricultură Bavareză, care a folosit evenimentul în
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
extractive (inclusiv exploatarea sării) să crească simțitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
să crească simțitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) și Mina
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Durgău-Turda intră implicit sub administrația directă austriacă. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Terezia (inițial după Sf. Terezia de Ávila, ulterior după împărăteasa Maria Terezia), Mina Anton (după Sf. Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) și Mina Ghizela. În anul 1690 au început lucrările
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Anton de Padova), Mina Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prințului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) și Mina Ghizela. În anul 1690 au început lucrările de deschidere a Minei Terezia, în formă de clopot. Au urmat alte 2 ocne de sare în formă de clopot (Anton si Cojocneană), apoi 2 ocne cu profil modern trapezoidal (Rudolf și Ghizela). În anul 1857 galeria de trasare a noii mine Ghizela a interceptat
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
mai vechi care, din cauza pericolului de a se surpa, a fost închisă în data de 19 iunie 1762 (azi: lacul nr. 2 Durgău). Harta Iosefină din anii 1769-1773 arată că la Turda existau atunci 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Terezia, Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Anton și Cojocneană). În anul 1780 existau la Turda 5 ocne ogivale de sare: - "Die obere Grube" ("Ocna de Sus", "Felsö-Akna"): 125 m adâncime, 228 m perimetru bazal. - "St. Josephi" ("Iosif"): 49 m adâncime, 66 m perimetru bazal. - "Maria Theresia" ("Terezia"): 76 m adâncime, 167 m perimetru bazal. - "St. Antoni" ("Anton"): 63 m adâncime, 129 m perimetru bazal. - "Koloscher Grube" ("Ocna Cojocneană"): 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal. "Ocna de Sus" ("Felsö-Akna") a condus, după prăbușirea unui perete și a
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene. Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o scară lucrată filigranat
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Între 2012 - 2014 a fost executat un tunel de legătură între mina Terezia și mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în circuitul turistic și a minei Iosif, nedeschisă până acum accesului public. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
(1740-1748) a izbucnit odată cu moartea împăratului romano-german Carol al VI-lea, care instituise în timpul vieții sale Pragmatica Sancțiune, recunoscută inițial de toate puterile europene. Împotriva Mariei Terezia, fiica împăratului defunct, s-au ridicat următorii principi, care au emis pretenții asupra Țărilor Ereditare Austriece : Carol Albert de Bavaria, căsătorit cu Maria Amalia, fiica cea mică a împăratului Iosif I, fratele mai mare al defunctului Carol al VI-lea
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
succedase liniei spaniole a Casei de Habsburg, respectiv Frederick Augustus al Saxoniei, căsătorit cu Maria Josepha, fiica cea mare a împăratului Iosif I. Regele Frederic al II-lea al Prusiei s-a folosit de ocazie pentru a condiționa recunoașterea Mariei Terezia ca succesoare, cu anexarea Sileziei de către Prusia. Bavaria și Spania s-au aliat împotriva Austriei în anul 1741 prin Tratatul de la Nymphenburg (München), la care au aderat ulterior Prusia, Saxonia, Franța, Suedia, Regatul Napolitan, Palatinatul și Kölnul. Cu Austria s-
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
lângă capul Finisterre, Spania, și Belle-Ile, Franța, în 1747. Până în 1748 toți participanții la război erau gata să facă pace, încheiată la Aix la Chapele. În 1740, după moartea tatălui său, Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei a moștenit titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei și ducesă de Parma. Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, era cunoscută ca împărăteasă ca urmare
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
polonez (1733-1738), interesele celor două țări erau diferite atunci când împăratul romano-german, Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman, a murit la 20 octombrie 1740. Împăratul Carol al VI-lea a lăsat titlurile și posesiunile la dispoziția fiicei sale, Maria Terezia a Austriei, deși legea salică împiedica succesiunea pe linie feminină. Dar încă din timpul vieții, împăratul Carol al VI-lea a obținut consințământul a multor state germane prin Pragmatica Sancțiune din 1713 pentru a permite fiicei sale să obțină tronul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
dată localității Anina, toponimul indicând că majoritatea populației provenea din Stiria (Steiermark). Majoritatea coloniștilor proveneau din mediul rural, erau fii de familii sărace de țărani, care nu avedeau mari șanse de succes în țara lor de baștină. În timpul împărătestei Maria Terezia au primit sprijin financiar și scutiri de impozite pe termen lung. Ajutoarele finaciare erau mai mari pentru perechile căsătorite, pentru a descuraja emigrarea bărbaților necăsătoriți, care nu ar fi găsit destule femei tinere cu care să-și creeze o căsnicie
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]