2,240 matches
-
mă Înnebunea și fiecare secundă Îmi confirma adevărul ei. L-am căutat jumătate de oră, am Întrebat de el peste tot și În mod evident nu știam decât un lucru. Că el nu se mai afla acolo. Că eu eram terminată. Aceste două lucruri se legau foarte strâns și Îmi era imposibil să schimb asta. Douăzeci de minute mai târziu, mergeam Încet pe aleea care ducea spre casă, plângând. Nu reușeam să găsesc nici cel mai mic motiv să vreau să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu mai am voie să beau un pahar? — Numai să nu exagerezi, a spus Margaret. îmi promiți? Mamei nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde greșisem. — Când o să fie plină de oameni, o să fie grozav, m-a asigurat Brigit, după care și-a mușcat pumnul și a scos un vaiet înăbușit. —Brigit, suntem terminate, nu-i așa? am întrebat-o în clipa în care mi-am dat seama de dimensiunile nebuniei mele. Cum de mă putusem gândi că aș fi demnă să dau o petrecere la care să invit oameni care lucrau la Calvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase? De unde știuseră? Eram terminată. Paralizată de groază m-am gândit o fracțiune de secundă să trântesc ușa și să neg că știu ceva de vreo petrecere, dar Joey îmi surprinsese deja privirea. Sări la înaintare, fetițo, da, da! m-a întâmpinat el. Ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea o pălărie de blană, ceva în stil Doctor Jivago. Arăta stupefiant! — Fiindcă drumul ăsta nenorocit e plin de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul rece. Toți sunt niște idioți! îNCETEAZĂ! a spus mama lovind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pălărie de blană, ceva în stil Doctor Jivago. Arăta stupefiant! — Fiindcă drumul ăsta nenorocit e plin de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul rece. Toți sunt niște idioți! îNCETEAZĂ! a spus mama lovind-o pe Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
da și nevasta pentru Axeman. Ce-i cu tine? Ce naiba e cu tine, omule, dacă nu suporți puțină durere pentru cea mai grozavă trupă din lume? După tot ce-au făcut pentru tine? Mă dezamăgești, omule, să știi! Gaz părea terminat. Nu pot s-o fac. îmi pare rău, omule, îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu pot s-o fac. —Dă-o dracului, a șuierat Joey ridicându-se și dând un șut în canapea. După care și-a plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că relația voastră a luat sfârșit? — La momentul ăla, deja nu mai era o relație în adevăratul sens al cuvântului. Mie mi s-a strâns inima. Luke nu părea să vrea să se mai împace cu mine. —Era ca și terminată, a continuat Luke. Inima mi s-a strâns și mai tare. Luke vorbea despre mine numai la timpul trecut. Nu știu de ce și-a pierdut timpul cu mine, pentru că nimic din ceea ce făceam nu reușea s-o facă fericită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vrut să spun: că nu vreau să ajung aici! Eram devastată. Complet devastată. Nici măcar Luke nu mă făcuse să sufăr în halul ăla. Am încercat să-mi compun o mască degajată, ca Anna să nu-mi ghicească suferința. Dar eram terminată. —îmi pare rău, mi-a spus ea nenorocită. Nu vreau să te fac să suferi, dar când am auzit că ai fost la un pas de moarte, m-am speriat îngrozitor... —E în regulă, am zis eu scurt. —Of, Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
loc“ probabil c-aș fi făcut o criză de isterie. M-am gândit la kilometrii de păr care rămăseseră pe podeaua salonului, părul în care Luke își afunda mâinile, și am început să plâng și mai tare. —Viața mea e terminată, am îngăimat cu greutate. —E clar că o vreme nu trebuie să mai ieși din casă, a zis Helen. La auzul cuvintelor ei, am simțit că mă cutremur. Să ies din casă! A doua zi trebuia să ies cu Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu nedumerită. Ce fel de națiune de bețivi era aia dacă toate barurile se deschideau la zece și jumătate, când ziua era deja pe terminate? De ce n-avea și Dublinul un cartier cu felinare roșii? De ce nu eram eu olandeză? Am luat-o pe niște drumuri lăturalnice și, mai mult din noroc, decât datorită vreunui plan, m-am trezit pe o stradă lungă care apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăștia sau i-a făcut să intre la apă. Eu am examinat sus-numiții chiloți, am descoperit că, de fapt, erau o pereche Tanga și că totul era așa cum trebuia să fie. — Sunt în regulă, am asigurat-o pe mama. —Sunt terminați, a insistat ea. Sunt în regulă, am repetat eu. Dar nu mai pot fi purtați, a zis mama uitându-se la mine de parc-aș fi fost nebună. Sunt în perfectă stare, am spus eu. —Uită-te! mi-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așez și eu la rând. Deci, o doamnă fină, elegantă, decisă să protesteze. Nu mă însoțiți? Se adresase tânărului logodnic, care n-a răspuns cu nici o vorbuliță. Avea dreptate femeia, trebuia intervenit, altfel riscam să nu apucăm, lăzile erau pe terminate. Tânărul logodnic zâmbea batjocoritor. M-a găsit tocmai pe mine mai reprezentant, șuieră el nervos spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vechi prieten, profesorul Vancea. Colegul meu, doctorul Florin Dinu. Doctorul Florin Dinu dădu din cap, profesorul Vancea se așeză. — Da, da, fă-te comod, poți asista la treaba noastră. După aia sunt liber, putem vorbi. Nu durează mult, suntem pe terminate. Florine, nu-i așa? Florin aprobă prin înclinarea bilei. Apăru asistenta durdulie, glas și guriță de înger. — V-a plăcut cafeaua, dom’ doctor? Dulce și tare, cum vă place dumneavoastră... Nu se mai găsește nicăieri, nicăieri, să știți. Nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tu habar n-ai. — N-ai decât să crezi ce vrei, dar eu nu mai dau înapoi acum. O să merg înainte, fie zloată, fie ploaie, fie potop. Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată. Și-atunci, ce importanță mai are? Iar dacă te înșeli - și știu sigur că te înșeli - atunci am să te invit din nou la cină, ca să bei pentru succesul meu. O bătaie în ușă Sâmbăta și duminica, Tom dormea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
atât de negru, încât te fac să te întrebi cine e la cârma lumii. Vorbeai de nebunia omenească, Nathan. Atelierul care făcea lespezile de marmură se afla imediat la poalele unui rambleu de cale ferată. Chiar când piatra era pe terminate, a deraiat un tren care s-a răsturnat în curtea atelierului și a făcut fărâme lespedea, iar pentru că ruda nu a avut bani să comande alta, Poe și-a petrecut următorul sfert de veac într-un mormât anonim. De unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui avea să ia sfârșit - dacă nu literal, măcar în sensul în care prăbușirea interioară avea să fie insuportabilă. Asta îmi spusese la cina de pe 1 iunie: „Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată“. Gândul că Gordon ar fi putut fi un individ răzbunător și duplicitar era același cu gândul la propria moarte. Primul ducea în mod automat către cel de-al doilea și, în cele din urmă, cele două erau unul și-același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
terapie, dacă credea că îi sunt de folos, dar mi-a spus că nu, prefera să stea de vorbă cu mine. Omul acrit și singuratic care se furișase înapoi în Brooklyn cu mai puțin de un an în urmă, omul terminat care se convinsese pe sine că nu mai are pentru ce să trăiască - tontul de mine, Nathan cel Neînțelept, care credea că nu are nimic mai bun de făcut decât să aștepte să moară, preschimbat acum în consilier și confident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe timpul unui zbor așa de lung până la Boston alături de veninoasa aia, așa că las capul în jos și mă uit în pământ. Funcționează. Roagă o recrută destul de nouă să lucreze alături de ea, ca s-o poată instrui. Fata pare atât de terminată, că îmi e milă de ea. Și totuși sunt destul de bucuroasă că nu sunt eu în locul ei. O luăm înapoi spre microbuz, care ne va duce la avion. E parcat lângă alt Airbus, care va pleca în curând spre New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar era rolul unei nebune bătrâne. Șovăia dacă să-l accepte, când toate problemele s-au rezolvat dintr-odată. A murit într-o seară la Hollywood, în timpul unei petreceri la vila lui Frank Sinatra, din cauza unui atac de cord“). Odată terminată cartea, cea mai puternică e deci obsesia unei figuri din afara vieții așezate a marelui sat, în care toți locuitorii parcă se înrudeau, iar la majorat tinerii primeau ca un dar sinistru din partea primarului un loc de veci - e normal ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nimeni altul decât atotputernicul comandant al armatei ruse de la Dunăre. PAGINĂ NOUĂ 18 Marioritza mângâia încet penele șoimului Além, stând între perne, în atelierul pictorului. Așezase o lumânare într-un unghi favorabil și, din când în când, privea portretul aproape terminat al prințului. Trăia unul din acele momente în care se simțea bântuită, trasă în toate direcțiile, împinsă, cu brutalitate, în trecut sau azvârlită înapoi, în prezent. Dar adevărata liniște, liniștea pe care o dorea, nu o găsea nicăieri. Toate amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
separat și secret, fortărețele Ismail și Chilia vor fi demolate. Curtea Imperială a Rusiei nu va ridica, în viitor, fortificații în această parte de loc, iar demolarea va începe îndată după schimbul instrumentelor de ratificări pentru a fi continuată și terminată. FINAL PASAJ RETRAS Dar nu! Nu fusese chiar atât de simplu. Fiecare rând ascundea, de fapt, efortul de a lua cât mai mult, de o parte, ca și efortul de a ceda cât mai puțin, de cealaltă parte, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o grinduță, ba un stâlpișor, ba o chinguleană, ba mai știu eu ce alt adaos... Alde Huțanu Își făcuse al doilea prepeleac, la vreo douăzeci de pași de primul - cel vechi, zicea el, „e tare mănunțăl” (măsurà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
revenise acasă, așa că Nick fusese obligat să-i facă baie, s-o îmbrace, să-i facă de mâncare și să alerge ca s-o mângâie pe cap când fetița se trezea noaptea plângând pentru că visase urât. — Cred că erai complet terminată, i-a spus Nick lui Susan la scurt timp după ce femeia ieșise din spital. Pentru că eu așa mă simt. Să stai cu un copil e epuizant, dar și incredibil de minunat. Nu-mi vine să cred câte-am pierdut! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noroc, dar cred în mod sincer că ar fi fost mai rău dacă m-aș fi întors cu cinci cadavre. Guvernatorul îl dezaprobă, clătinând încet din cap, și se lăsă pe spate în fotoliul său, ca și cum ar fi considerat conversația terminată. — Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]