8,991 matches
-
foarte bogați. Dar mai știu și săraci care sînt ticăloși. În mod evident, starea financiară a cuiva nu are nimic de-a face cu caracterul său. Bogăția are o conotație pozitivă și în Biblie dat fiind că toți eroii Vechiului Testament erau oameni bogați. 2. Persoana care ți-a indus această convingere era bogată? Nici pomeneală! Nu mi-aș schimba locul cu cineva care crede asta pentru nimic în lume. Nu mi-aș dori slujba, casa, mașina sau prietenii lui. Nu
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
că tocmai acest sentiment de recunoștință i-a făcut să doneze bani pentru cei săraci. Este interesant de reținut că simțeau recunoștință încă de pe vremea cînd nu aveau aproape nimic. O ZECIME DIN VENITUL TĂU În timpurile descrise în Vechiului Testament, exista în Israel obiceiul de a dona o zecime din venituri. Chiar și în agricultură se practica acest obicei, o zecime din recoltă îngropîndu-se pentru a nu seca prea mult din puterile pămîntului. În plus, o altă zecime era ținută
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
săracu'! Ionel s-a supărat rău și nimeni nu-i mai călca pragul decît la marile sărbători. Cum o goangă dacă este singură n-are haz, cei doi bătrîni au mai făcut una și mai și, adică și-au întocmit testamentele unul în favoarea celuilalt. Exact la o lună s-a întîmplat nenorocirea, adică baba a murit din cauza ciupercilor. De unde ai cules ciupercile? întreabă anchetatorul. Din pădure la Poieni. Cu cine mai erai? Cu baba. Zicea că le cunoaște. Tu cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ricoșeu într-un mod impardonabil, chiar rușinos. Comportamentul românilor, cu mici excepții, evident, este cam același, indiferent de gradul de cultură, de educație, de religie. Avem un înscris nenorocit în gena noastră și educația estompează, dar nu anihilează acest blestemat testament. Blestematul nostru cromozom ne condamnă să avem trăsături de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare și... enumerați domniile voastre restul. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
clișeu și nu reclamă decît mîhnirea inactivității, din ce în ce mai accentuată. Principele e scris la începutul acestei perioade, într-un fel de frenezie (furor), de inspirație genială, fulgerătoare. Atunci Machiavelli își scria, avar cu propriile idei, ca sub dicteul unei spaime ascunse, testamentul experiențelor culturale și politice, esența frămîntărilor spirituale ale unei ființe care și-a ratat vocația de principe. Vom examina cu prudență ipoteza proiecției sinelui în figura ideală, ajutați chiar de textele lui Machiavelli. Își recupera vocația la nivelul trăirii scriind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de acasă, ci pe cea de la birou. Eram informat că inginerul Darren Ruba din Phila delphia a trecut la cele veșnice la vîrsta de 87 de ani, În ziua de 13 septembrie 2012, și, neavînd moștenitori cunoscuți, a solicitat prin testament să fie găsită totuși o rudă oricît de depărtată 123 Arhivele insulei Ellis ar fi ea pentru a i se Înmîna cele opt milioane de dolari care i se cuveneau. Acea rudă aproape pierdută, dar, iată, recuperată acum, eram eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întreprinde demersurile de reidentificare a mea. Semnele sînt pozitive. Se pare că, inclusiv conform criteriilor lor de investigare, detectare, evaluare și reconfirmare, ființez „in corpore et in persona“, ceea ce Înseamnă că, pentru a grăbi intrarea În posesia sumei lăsate prin testament pe numele meu atașat inseparabil, În urma cercetărilor, corpului și persoanei, eu, și nu altul, sînt invitat să depun, În cutare cont al casei de avocatură londoneze, suma de 6 800 de lire sterline. Testamentul a fost dovedit ca valid, legal
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intrarea În posesia sumei lăsate prin testament pe numele meu atașat inseparabil, În urma cercetărilor, corpului și persoanei, eu, și nu altul, sînt invitat să depun, În cutare cont al casei de avocatură londoneze, suma de 6 800 de lire sterline. Testamentul a fost dovedit ca valid, legal, auten tic și inatacabil. Eforturile casei de juriști m-au avut În vedere neechivoc numai pe mine, domniile lor au toată Încrederea că eu Înțeleg toate diligențele cît se poate de corect. M-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ale Scripturii elemente clarificatoare sau măcar indicii pentru constituirea unui portret veridic, apropiat de realitate, al personajului respectiv? Din capul locului trebuie să afirm că nici imaginea „tradițională”, nici, cu atât mai puțin, cea „hyperdulică” nu cadrează cu informațiile Noului Testament. Totuși, așa cum voi arăta pe parcursul primei părți, există câteva aluzii și indicii - slabe, e drept, dar vizibile - care pot legitima, dar în nici un caz garanta scenariul „tradițional”. În a doua parte a textului mă voi opri asupra unui aspect și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
A doua strategie de reabilitare și, implicit, de impunere a Mariei Magdalena ca eroină fondatoare a mișcării feministe este reinterpretarea datelor conținute în corpusul canonic. Amintesc aici câteva titluri provocatoare de dată recentă: R. Atwood, Mary Magdalene in the New Testament Gospels and Early Tradition, 1993; E. De Boer: Mary Magdalene: Beyond the Myth, 1997; J. Schaberg, The Resurrection of Mary Magdalene: Legends, Apocrypha, and the Christian Testament, 2002, și A.G. Brock, Mary Magdalene, the first Apostle: The Struggle for Authority
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câteva titluri provocatoare de dată recentă: R. Atwood, Mary Magdalene in the New Testament Gospels and Early Tradition, 1993; E. De Boer: Mary Magdalene: Beyond the Myth, 1997; J. Schaberg, The Resurrection of Mary Magdalene: Legends, Apocrypha, and the Christian Testament, 2002, și A.G. Brock, Mary Magdalene, the first Apostle: The Struggle for Authority, 2003. Cartea lui De Boer s-a bucurat de mare succes în ultimii ani ai secolului abia încheiat. Într-o primă parte, autoarea analizează atent informațiile pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie explicat accentul pus de autorul evangheliei pe validitatea mărturiei „ucenicului iubit”; 7. trebuie explicată spaima în fața perspectivei morții ucenicului; 8. trebuie explicată rivalitatea dintre „ucenicul iubit” și Petru. De Boer primește provocarea și încearcă să găsească în textul Noului Testament toate elementele necesare pentru identificarea „ucenicului” cu Maria Magdalena. Voi rezuma argumentele sale, orientându-l pe cititorul interesat către lectura integrală a studiului. 1. Iubirea lui Isus față de ucenica Sa poate fi verificată prin două episoade: Noli me tangere și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Evanghelii a lui Ioan s-ar afla o evanghelie orală a Mariei Magdalena. Jusino folosește monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates of an Individual Church in New Testament Times, apărută la New York în 1979. După R. Brown, autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze în constituirea evangheliei: o pre-evanghelie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul lui Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi 28, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul lui Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi 28, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi 28, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Paradidomi, compus din para(„pe lângă”, „alături”, „împotrivă”) și didomi („a da”), are următoarele sensuri principale 32: 1. „a da, a livra ceva cuiva”. În Ioan 29,30: „și-a dat sufletul” (paredoken to pneuma); cu același sens îl întâlnim în Testamentul lui Avraam: Sarah „și-a dat sufletul” (paredoke ten psychen). Se mai pot „livra”: sclavi stăpânilor, femei soților, copii părinților; 2. „a transmite”. În Mt. 11,27: „Totul mi-a fost transmis de către Tatăl Meu”; Rom. 6,17: „Ați ascultat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o maturizare a discursului despre Iuda, proces asupra căruia voi reveni mai încolo. În rest, și Luca are peste tot verbul paradidomi, nu prodidomi, ca toți ceilalți evengheliști. Ca urmare a tuturor acestor explicații și în consens cu specialiștii Noului Testament, propun echivalarea lui paradidomi cu „a preda”, chiar dacă acest echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fraților săi: Ce folos dacă-l vom ucide pe fratele nostru și-i vom ascunde sângele? Haideți să-l vindem acestor ismaeliți și mâinile noastre să nu se atingă de el, fiindcă este fratele nostru și carne din carnea noastră”. „Testamentul lui Gad”, din Testamentul celor doisprezece patriarhi, spune că Iuda și Gad s-au tocmit cu ismaeliții pe treizeci de galbeni, ei doi oprindu-și zece și împărțindu-i pe ceilalți douăzeci cu restul fraților. O legendă târzie, creată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dacă-l vom ucide pe fratele nostru și-i vom ascunde sângele? Haideți să-l vindem acestor ismaeliți și mâinile noastre să nu se atingă de el, fiindcă este fratele nostru și carne din carnea noastră”. „Testamentul lui Gad”, din Testamentul celor doisprezece patriarhi, spune că Iuda și Gad s-au tocmit cu ismaeliții pe treizeci de galbeni, ei doi oprindu-și zece și împărțindu-i pe ceilalți douăzeci cu restul fraților. O legendă târzie, creată de un anume frate Faber
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se împlinească Scripturile. Îmi îngădui să închei subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde”, iar nu paradidonai, „a preda”. Pentru el, așadar, fapta lui Iuda se definește ca trădare, fără nici o ambiguitate. Totuși, spune Origen, Iuda n-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului Testament: „păcat veșnic”. Cine hulește Duhul Sfânt se face vinovat de „păcat veșnic”. Hulitorul acesta se instalează pe vecie în starea de păcat; altfel spus, viața lui, atât în veacul acesta, cât și în cel următor, va sta exclusiv sub semnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rostul, bucurându-se de un interes crescând și binemeritat. Editarea textelor are în Occident o tradiție de peste trei sute de ani, dacă ne fixăm primul reper în 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Isus și învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin în Întrupare. Textele cuprinse în viitorul Nou Testament au fost scrise fie de apostoli, fie de ucenici. Așa cum spune unul dintre cei mai competenți specialiști în istoria manuscriselor neotestamentare, Bart D. Ehrman, profesor la University of North Carolina: „Dacă Isus Cristos ar fi vrut să ne transmită o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]