1,130 matches
-
acestui an - ceea ce pierde filmul sunt tocmai nuanțele psihologice ale cărții și tulburătoarea ei lipsă de finalitate. Nu, personajul lui Zoë Heller nu e o lesbiană la senectute cu comportamente de don Juan vamipirizant, care urzește planuri de seducție și ticăloșie în singurătatea casei ei mohorâte și nici, conform clișeului, nu trece mai departe la următoarea victimă, așa cum se întâmplă în film. Sigur că scenariul e ingenios, iar rezolvarea mai degrabă sexuală a dramei clarifică mult lucrurile, dar esența cărții e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tocmai scăpat de la Închisoare... Nu știi nici un delincvent care să fi fost arestat datorită unor informații secrete furnizate de soțul dumitale? De fapt cursa Îi putea fi Întinsă și de un străin oarecare. Am avut parte de tot soiul de ticăloșii În ultima vreme. Se pare că violența e la modă... Scoți banii de asigurare ai unuia și apoi treci cu mașina peste el și Într-un asemenea caz nu-i tocmai ușor de depistat și de confirmat identitatea celui ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să fac cu fratele ei? Tare mă tenta să-i scormonesc puțin trecutul. Aparent, cel puțin deocamdată, șansele sînt și pro, și contra femeii și fratelui ei, dar chiar dacă n-aș avea nici un motiv să-i includ În raportul meu, ticăloșia lor, În caz că se făcuseră vinovați de așa ceva, n-avea cum să fie demascată prin datele de care dispuneam. Nu se poate să nu se certe pînă la urmă. Ea este clienta mea oficială și nu văd de ce mi-aș bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau altul, complicele clientei mele, fără doar și poate. Un locuitor privilegiat Într-un teritoriu interzis. Nu cred că trebuie dat În urmărire. Oare juca teatru?... Și dacă juca, de ce naiba? Ori Îi plăcea doar să se laude cu propriile ticăloșii?... Dacă așa stăteau lucrurile, atunci Își subestima adversarul. Îmi pare rău, dar dacă o ții tot așa, eu nu-mi pot vedea de treabă, am zis eu punînd prea mult suflet În cuvinte, deși Îmi dădeam perfect de bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un caraghios că așteptam tocmai de la el informațiile necesare... Bineînțeles, el a spus că are de gînd să șantajeze ca să-și procure banii necesari pentru anchetă... Dar dacă ancheta - sau mai bine zis eșecul ei - Îi oferea un alibi pentru ticăloșiile lui, atunci ne Învîrteam Într-un cerc vicios... și trebuie să recunosc că nici măcar nu mă mințea. Nu mai vedeam nici o ieșire... Atîta vreme cît taxa de anchetă nu se plătea cu cec fals sau În condiții de inflație, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
furios, dar nici măcar nu Încerca să-și ascundă mînia. Bucătarul Îi Întinse imediat o ceșcuță fierbinte pe care el o dădu pe gît. — Ce cacialma! Mi s-a spus că nu sînt decît trei fete. Oare ce pun la cale? — Ticăloșiile sînt la modă acum, răspunse bucătarul mișcîndu-și capul cu putere la dreaptă și la stînga. Luă de pe foc un ibric verde emailat, cu mîner, și-i mai umplu o ceșcuță. — Ticăloșii? Ha, lasă prostiile! rîse el nervos, Întorcîndu-se spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sînt decît trei fete. Oare ce pun la cale? — Ticăloșiile sînt la modă acum, răspunse bucătarul mișcîndu-și capul cu putere la dreaptă și la stînga. Luă de pe foc un ibric verde emailat, cu mîner, și-i mai umplu o ceșcuță. — Ticăloșii? Ha, lasă prostiile! rîse el nervos, Întorcîndu-se spre mine. Lumea e rea, e tare rea. Mă apucă scîrba. Le las să-și facă mendrele În schimbul unei taxe. TÎrfele naibii! Nu le-ar angaja nimeni pentru nimic În lume. Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
semeț, într-o discuție cu oarecare subiect politic general, vorbire ce nici nu-i aparținea, luată din gura poporului încă din tinerețe, ca o constatare oarecare, fără vreo preocupare calitativă asupra consecințelor: cine vine și pleacă - așa se deschide drumul ticăloșiilor - nici ce trebuie făcut, căci succesiunea istorică - aici este înșelarea! - nu e ca o legitate cum ar fi cea a înghețului care ucide cu nepăsare iarba, frunzele și florile fiecărei veri, că depinde, în primul rând de noi dacă... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ținea în mâna stângă. — Ce hârtie e aceea? zise ea deodată amețită. —Mă mai întrebi? strigă cu mânie picherul. Mă întrebi ce hârtie? Să-ți spun ce hârtie? Dar tu până acuma mi-ai spus mie? Mi-ai spus de ticăloșiile tale? Mi-ai spus că-ți făceai de cap cu nu știu cine, pe când eu lipseam de-acasă? Mă făceai de râs și de ocară! N-am să mai pot ieși în lume de răul tău!... Vină-ncoace! Spune-mi ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e frică de blăstăm? Dacă nu ți-e frică să gemi și să fugi alungată de blăstăm macar gândește-te la rușinea noastră!... Cum are să se mai ducă Sanis la școală? Ce-are să spuie el? Fata lui Sanis trăiește în ticăloșie! A fugit de părinții ei, de legea ei, și are să moară ticăloasă! Ce vrei să faci tu, Haie? N-am plâns eu destul? Nu m-am tras de cap? Acu trebuie să-ți vii și tu în fire, Haie!... Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa ți-a fost norocul... Haia dădu încet din cap. Așa i-a fost norocul. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? — Așa ți-a fost norocul! șopti moașa. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? De ce să mori în rușine și ticăloșie? Mai bine să scapi... Ascultă-mă pe mine și fă cum îți spun eu... Eu am scăpat și pe altele, și pe femei de creștin, de la nacaz... Dar la noi e altceva... Acum tu trebuie să lepezi pacatul tău... Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-au amestecat fulgi de lapoviță; astfel că s-a așezat cap de iarnă. Până la coada iernii era îndelungat timp. Însă Nicula ieșise din ticăloșia lui și își regăsise puterea. Știa că are ce face și mai ales se bucura că va putea să-și răscumpere paguba de jderi și lupi din vremea suferinții. —Ai fost numai până la Sebeș, Culi? l-a întrebat nana Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă duc s-aduc stuful. S-a dus și s-a întors: — Am adus stuful. După ce a adus stuful, i-a căutat locul sub vânt, l-a aprins și m-a învăluit în fum. Lăcrămam și tușeam. Bătrânul rânjea de ticăloșia mea. Urmând să umble prin gospodăria-i puțină, da cu piciorul ici, îndemnând lucrul să se puie la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a ascuns acolo. Cel dintăi snop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe același veșnic drum al scrisului ca viață, înțelesuri de îmbărbătare. Și de credință. Noi, scriind în acel timp altfel decât ni se impunea, scriindu-le parcă lor, celor care vor veni, le-am salvat, poate, credințele de acum de ticăloșia gratuită, animalică, anistorică. Am scris și altfel, cu toate opreliștile și nedreptățile. Cu toate cedările unora ca mine. Dar am scris și iată că acel timp al ticăloșiilor se poate justifica și prin cărțile noastre de atunci. Noi am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celor care vor veni, le-am salvat, poate, credințele de acum de ticăloșia gratuită, animalică, anistorică. Am scris și altfel, cu toate opreliștile și nedreptățile. Cu toate cedările unora ca mine. Dar am scris și iată că acel timp al ticăloșiilor se poate justifica și prin cărțile noastre de atunci. Noi am dat ceva care cu adevărat va rămâne. Pagina noastră de istorie este luminoasă. Dar doar împreună. Altfel, așa, pe paragrafe, pot fi pete. Nu înseamnă nimic petele când pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult mai plăcute Lui sunt spaimele sufletului meu, tremurul gândului în nopțile când, trezit brusc din somn, uneori după vise grele, mă întreb înspăimântat oare astfel mi-e dat să plec din această Lume: cu tristețea că i-am văzut ticăloșia și nu m-am străduit să o îndrept, câtuși de puțin? Cu umilința că am slujit nevrednicilor, fără a avea curajul să-i înfrunt? Cu sila de mine că m-au ademenit traiul ușor, lipsa de gânduri și lenea clipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre a ne da încredere că în noi există drumul spre mântuire. E credința mea profundă, descoperită poate mai limpede, în acest an scurs, dar e credința care m-a dus pe tot drumul vieții. Așa am trăit, crezând că ticăloșia este trecătoare, oricât de odioasă ar fi. Crezând celui slab și ajutându-l cât m-am priceput sau am putut. Mi-a dat Dumnezeu ispite felurite. Am mințit, am furat, am înjurat, am blestemat, am înșelat prietenul, i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
surse, să se confrunte ei cu lumea de atunci și, poate, să încerce să o schimbe pe aceasta, la fel de putredă, de acum. Apelul la caragialism este nu numai o minimă operațiune intelectuală, ci, de cele mai multe ori, o perfidă manipulare. Îmblânzești ticăloșia vremii de azi prin dulcea justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă noaptea fusesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în care cobor dă contur vag vinovăției mele. Vina de a fi slăvit, poate, ticăloșia. Vina de a nu fi crezut celui prigonit. Vina de a fi tăcut atunci când, poate, și un cuvânt de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
las doar trăit de ea, cu neputința silnicelor mele zile. Și după ce am aflat adevărul am continuat să stau la masa foștilor călăi. Am încercat să cred în dezvinovățirea lor. Am găsit chiar temeiuri de a le înțelege și justifica ticăloșia. Am continuat să cred că dușmanii sunt încă cei morți în temnițe. Amintirea lor încă mă înfricoșa. Nu am înțeles că minciuna încă îmi stăpânea sufletul, gândurile, faptele. Nu am știut niciodată de care parte este adevărul. Și nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dumneata că pare cinstit, Însă uniforma trage mult la cîntar și, oricum, și-o fi păstrat el vreo carte la ciorap, ca să zic așa. Eu cred că, dacă ne-a mințit, a fost prin omisiune și din politețe, nu din ticăloșie sau din răutate. În plus, nu-l văd În stare să născocească o asemenea Înșelăciune. Dacă ar ști să mintă mai bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pichetului de la Teamsters, leit imaginii din poză. Omul îi făcu cu ochiul pe șest și îi înmână o stinghie de pin care avea la capăt o bucată de carton gros cu o inscripție mare: AUFT - ANTIAMERICANII UNIȚI ÎN FĂRĂDELEGI ȘI TICĂLOȘII. Individul urmă un întreg ritual cu aparență legală, punându-l să completeze o fișă de pontaj. Danny observă că tipul care lucra la camioneta cu mâncare a celor de la Teamsters supraveghea tranzacția - era, evident, tipul infiltrat de la AUFT, cel menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu a uneia, ci a două femei albe în pericol, îi amintește maiorului de zilele sale cele mai întunecate din timpul maharajahului, le vice anglais, și se ridică din nou în picioare, acuzându-l pe Firoz de tot felul de ticăloșii, confundând evenimente de pe ecran cu cele petrecute la Fatehpur. Ignorând invitația prințului de a se așeza la loc și de a mai bea ceva, el începe să dea la o parte scaunele din calea sa, încercând să ajungă la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
personalitate. Brațe de pânză. Cap de lemn. O pălărie și un set de opinii deja auzite de o groază de ori. Ce imposibil este să cultivi gazon de calitate în India! Efectul pozitiv al sporturilor de echipă asupra moralului. Incalificabila ticăloșie a domnului Gandhi și lipsa de igienă care domnește peste tot. Expuneți-le una câte una, ca și cum ați face pasențe. Nu contează dacă crezi în ele. Credința este o senzație trivială la nivelul stomacului. Oricum, pe măsură ce Bobby construiește și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]