KorAP: Find »[drukola/base=tină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...106 >

2,640 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

atât de concentrată, n-are nici o detașare, poate scena ar fi omorât-o, e obositor să fii mereu altcineva... Și când ai avut cel mai mare succes? — Când m-a văzut Smoktunovski, la Moscova, în Hamlet și... — În Hamlet?, și Tina tresare curios, buzele i se usucă pe măsură ce secundele trec, rostește apoi încet, doar pentru ea: în Hamlet... — Ei, da, ce te miri așa, îți ziceam că a venit Smoktunovski la cabină și, la sfârșit, m-a îmbrățișat, spunându-mi moi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
piciorul în nea!, v-am povestit pe la început despre asta, că îmi spusese și mie textul ăla demult, când eram în mașina lui, când vroiam eu să mă împac cu el, înainte de căsătorie, dar în noaptea aia îl trimitea sigur Tinei din fața lui, aia care nu era. Numai cât vă spun despre ea, că o să ziceți că sunt nebună, turbez. Cu ochii ei albaștri, cu pletele până la brâu, cu vocea ei, cu mirosul ăla de mă-nnebunea, un parfum de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
trimitea o săgeată în sus, spre zeu. A intrat acolo, în Muntele Kogaion, și nu mai știe cum s-a terminat, s-a trezit, spre norocul lui. Oare chiar s-a trezit bărbatul meu?... I-am zis să-i dea Tinei banii înapoi, găsea el un pretext, îți iau mașină!, să-i fi zis, să-i fi luat mașină, bijuuri, ceva, dar n-a vrut atunci, și acum e târziu. Îi stau banii ăleia pe creier, pe meninge, pe suflet. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și acum, ziua, are neurodermită, ceva, că nu mă pricep, cu medicina nu le am de nici o culoare, dar el a rămas bolnav, ați văzut cum e, îmi vine să mă duc pe lume... — Cică s-a dus Laszlo la Tina acasă, dar nu vrea să-mi spună unde stă nebuna, a intrat în apartamentul ăla al ei și s-a înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase a lut, ce-o fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu putoarea aia, la Profesor Doctor Costică C. Codrescu, prietenul lui vechi. Mi-a povestit, că nu se poate abține niciodată, îmi spune tot... sau aproape tot... * Actul întâi. Cortina. Am intrat ca un senior care își ajută slujbașii, cu Tina la braț, își târâia un picior, dreptul, cu ăla mă bătea la cap de mult, mă doare piciorul!, îl pierd pe dreptul întâi, și uite c-a avut dreptate, dreptul a cedat primul, asistentele de la reumatologie erau toate pe geamuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i spun doctorului că e nebună, că așa îmi plănuisem, domnule, e nebună, pune-o la punct, zi-i că nu are nimic, sigur vrea bani de la mine, toate vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
începe așa ceva, nu înțeleg, poate mediul, unde a trăit în ultimii ani?... dar eu m-am uitat așa de urât la el, că a terminat și cu filozofările, și cu orice diagnostic... și-atunci i-a zis cu voce tare Tinei: vă spun eu că analizele sunt bune, n-aveți nici măcar o infecție cât de mică, inflamațiile astea de pe genunchi sunt, de fapt, depozite de grăsime, ați pățit ceva în ultimul timp?, ați avut vreo supărare, ceva?, v-ați schimbat casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o floare!!! Teribile cuvinte. Și vocea Maestrului se ridică din nou, gravă și melodioasă, vocea lui caldă. Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ridică greu un picior, dreptul, apoi îl trage pe stângul, fonta din baia aia mică era deja caldă, dușul cursese peste emailul alb și metalul era cald, cada era ca nouă, unul dintre muncitorii care refăcuseră apartamentul Maestrului o vopsise, Tina ridică dușul de jos, îl fixează în suportul din perete și apa începe să curgă acuma pe ea, de la umeri pe sâni, se săpunește aprig, buretele freacă apăsat, se uită spre coapsele înroșite, luuung, până la degetele de la picioare. La genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În situații mai grave, îl și internau la ospiciu... Și Tina se uită lung la Maestru. Oare Octavă al meu... o fi scris el Nota către ăia? A turnat el despre unul și altul?, despre colegii lui din teatru, despre femeile cu care s-a culcat? Mâna lui cu degete așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
teatru, despre femeile cu care s-a culcat? Mâna lui cu degete așa de frumoase a putut să toarne la ăia? Mâna lui? În privirile ei, apare pentru prima dată disprețul... Mi-e frig!, nu mă primești prea bine!, dar Tina simte că nu de frig îi e teamă, ci de altceva, mult mai complicat, adică de bărbatul acesta și de fibra lui, el n-o crede sau nu vrea să o creadă, fata se uită din nou, luuung la Maestru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lui, el n-o crede sau nu vrea să o creadă, fata se uită din nou, luuung la Maestru, poți să crezi într-un om a cărui meserie este să mintă?, nu uitase niciodată vorba asta, grea întrebare pentru ea, Tina chiar nu știe de ce îi spune mereu că e nebună, ipohondră, doar că simte că nu e bine în casă, că este ceva, ceva care iese din gresie și o înțeapă, și iar se uită împrejur, și iar tremură, pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
grijă de el, caută cu privirile un prosop, pe cuier sunt trei, unul galben, altul alb și celălalt colorat exotic, flori mari, multe culori, amestecuri. Alege pe cel colorat și se șterge repede. Iese gol din baie, trece spre dormitor, Tina e tot în pat, o mie și una de întrebări se rotesc prin căpșorul ei, dacă eu aș fi avut o casă a mea și aș fi vândut-o, dacă eram eu atunci o femeie bogată, oare el ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ar ști bărbații ce fericit mă faci!!!... În patul salvator, o iubește cumva în ciudă, apăsat, ține ochii închiși, repetă aproape dușmănos: zâno!... ca și cum ar fi spus „ștoarfo”. Ești caldă și transpiri ca ea, miroși ca ea... Când îl simte, Tina transpiră, nu se poate controla, o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri mai ai!, îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
poate controla, o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri mai ai!, îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată în brațele lui, o simte ca pe o iapă cabrată, cum a fost cu femeia aia, cu Anita, de care ziceai?, îl topește cu mâinile ei frumoase, prelungi, se urcă deasupra lui și îl înfășoară în părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ăăă, doar puțin, să știe și ea, doar așa, că a fost odată ca niciodată... E secretul meu și al mamei mele, asta e taina noastră. Ea știe. — Ei, o să-mi spui și mie, zi-i acuma, te rooog!!!, și Tina se lipește lung de el, pletele ei de grâu sunt tot acolo, ca o cortină, el se suie pe scenă și un fior îl trece, o căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră din nou în dormitor și se uită la Tina. Stătea întinsă pe pat, așezată pe spate, își îndoise picioarele desfăcute, ridicase genunchii ca un model care pozează unui pictor atent, nu avea nimic indecent, unghiul din care el o privea nu-i dădea voie să-i vadă căușul atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
e plină, mii de ochi îl privesc, știe că îi poate avea pe toți în mână. Uită de picioare și de brațele desfăcute, de palmele rotunjite în sus, chemându-l parcă. Vocea lui frumoasă curge ca la radio, ca atunci când Tina îl asculta lipită de aparatul prin care el venea ca apa pe inima ei. Fata se ridicase în fund, își trecuse cearșaful peste trupul frumos ca sfârșitul și se întorsese cu spatele. Asculta... Nu ți-am povestit niciodată de ce m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte? Ceee, defecte nu avea?, și Tina are un ton ciudat, atât de ciudat, că Maestrul se uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi făcea bine și asta, căci poveștile, ca apa, udă pământul... — Avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lungi, subțiri. — Nuuu? — Nu. (Pauză...) Mie mi-a plăcut privirea ei. Te privea ca un copil. Avea o inocență nimicitoare. Am tot căutat privirea aia la toate femeile mele și n-am mai găsit-o niciodată... Poate tu... — Ei... dar Tina nu se uită deloc în ochii lui, el îi vede doar spatele lung, alb, cearșaful coborâse spre despicătura feselor, filmul e gata, gândește vârstnicul actor. — Da, poate la tine... Privirea ei mi-a plăcut cel mai mult. Era un înger

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
n-am știut s-o apăr pe fata asta, care era ca plăsmuită de mine. De-aia o și înșelam. Era prea mult. — Daaa?, ai iubit-o?, și atunci, de ce?, de ce nu ai luat-o de nevastă?, îl întreabă iar Tina, transpirând fără ca el măcar s-o atingă. În întunericul din cameră, bărbatul simte că fata e și ea cabrată toată, dacă se supără?, dar el trebuie să povestească odată tot ce s-a întâmplat, ce-a fost cu cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu oricine, cu orice femeie... Nu vreau să fie lângă mine nici măcar strigoiul meu neiertător. Doar eu. Oricum ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi și ea. — Poate mai mult. Tina e mai slăbită ca el, transpirată toată, neajutorată. S-a depărtat de Maestru, s-a strâns între perne, pe pat, stă tot cu spatele la el, ca și cum n-ar fi existat, își repetă fata, el e așezat tot la masa joasă, trăgând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
văzut că am luat-o și pe Căpșuna cu noi - pe ea și pe regizorul ei -, a rămas casa numai cu dumneavoastră și, când ne-am întors, am găsit totul bine. De acolo, Maestrul n-a sunat-o niciodată pe Tina. I-am controlat mobilul, i-am zis că, dacă văd ceva la convorbiri sau mesaje, ăla e, să se ducă unde știe și să mă lase în pace, măcar în concediu să fiu fără mironosiță. Dar am sunat-o eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la valul mării, să audă valul și să se oftice. Ți-e rău? — Nu, nu mi-e rău, mă simt foarte bine, mi-a zis. — Plecăm în Deltă, la pescuit, apoi la Constanța, să-mi iau niște haine. Sunt fericită, Tina dragă, soțul meu vrea să-mi cumpere de toate, inclusiv parfum, că-i place lui cum miros când mă dau cu Light blue, mereu îmi zice: femeia mea trebuie să miroasă bine... Tu de ce nu pleci undeva? Stai în casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]