1,015 matches
-
toamna. Așa trebuie să fie. Anul 1672 este anul inaugurării”. Duca vodă spune că „Noi cu multă osîrdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ș-am zidit din pajiște această rugă”. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și nu întâmplător,dacă ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. În timp ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din latina medievală În limbile moderne. Rareori este vorba de cuvinte inventate anume; cel mai adesea, termeni aflați deja În uz, luați din limbajul școlilor neuniversitare sau din viața de toate zilele, Își schimbă Înțelesul și se specializează, devenind termeni tipic uni versitari, dintre care mulți sînt În uz și acum, dezvă luind cît de legată este universitatea de azi de rădăcinile ei medievale: realitatea care stă În spatele acestor cuvinte, antice și mereu aceleași, poate fi și chiar este profund diferită
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
asocierile codificate În literatura admirată erau mult mai poetice decît realitatea climatică. Odată cu expansiunea haiku-ului În afara Japoniei, problema kigo-ului a devenit acută. Au existat autori, fascinați de unicitatea inconfundabilă a spiritului japonez, care au Încercat să scrie poeme după tipicul kigo-urilor găsite În saijiki urile japoneze. Deși ceea ce făceau părea caraghios, servil și, desigur, pueril, aceștia au vrut să acrediteze astfel ideea că nu se poate scrie haiku decît În spiritul și cu recuzita japoneză. Doar o mică parte din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
metaforic, printr-o parte a lor, pe toți cei care Își donează sîngele (vorba-vine, căci n-o prea fac de voie ci de nevoie) pentru propășirea societății. Altfel, scena este cum nu se poate mai realist patriarhală: coada de rigoare, tipic românească, la taraba unde o biată babă de la țară a adus cîteva urzici crescute pe lîngă garduri. Nu-mi Închipui că vînzarea acestor trufandale locale ar putea fi preluată În circuitul european. Nu cred nici că s-ar putea trece
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg) și al prințesei Alice Elisabeta Iulia Maria, fiica prințului Louis de Battenberg (> Mountbatten), marchiz de Milford-Haven. Prințul Philip și Elisabeta II s-au căsătorit la abația Westminster la 20 noiembrie 1947, o zi ploioasă de toamnă, tipic londoneză, ceremonia fiind oficiată de arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher. Așa cum bine se știe, ei au drept copii pe Charles, actualul prinț de Wales, și pe prințesa regală Anne care, la rîndul lor, au copii. *************************** În 2002, aici au fost
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
grupa în „familii“: am menționat deja iahniile și plachiile, intrate în bucătăria țărănească printr o influență a gastronomiei târgovețe. Mai avem tocanele („tocănițele“), ghiveciurile, musacalele, ostropelurile, ciulamalele, rasolurile, pilafurile... Mai sunt felurite legume (mai ales ardei și dovlecei) umplute după tipicul „dolma“. Apoi mai avem chiftelele (pârjoale, la moldoveni), tuslamaua, zacusca... Plachiile se întâlnesc atât în farfuriile grecilor, cât și în cele ale turcilor, dar originalul pare a fi grecesc, așa cum susține chiar un autor turc de cărți de bucate, Deniz
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În colțul dinspre răsărit al odăiței, Maica Domnului, în lumina candelei, se uita la ei cu bunătate pe chip neclintită. Baba Săftica pregătește pelincile și fierturile cu toate buruienile, după tipicul numai de dânsa știut... De când se știe, a fost moașa și vraciul satului. „-I-am moșât pi tăț din satu‟ ista, da‟ șî di pi aiurea, șî i-am cătat șî oblojât di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără fală. Acum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cablu, așa că nu putea să dea pe Sky News, sau CNN sau Bloomberg TV ca să vadă dacă mai erau vești despre Ennco. Dar la ora șase dădu pe RTE ca să vadă dacă postul național făcuse vreun reportaj pe tema asta. Tipic RTE, se gândi ea, după ce trecuse în revistă mai multe știri și nu menționase nimic despre Ennco. Lumea internațională a afacerilor nu apare pe radarul lor. Apoi icni îngrozită la vederea unei transmisii de la biserica din Rathfinan; imaginea se focaliză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nevoia unei schimbări de peisaj, continuă el, făcând un gest jucăuș din mână. Mă chema ușa frumoasă a unui magazin de pe strada Henry, așa că mi-am pus pălăria acolo vreo două seri. — Deci dormi prin mai multe locuri, spuse Ashling. Tipic masculin. — Nu a însemnat nimic, spuse Boo sincer. A fost doar o chestie fizică. — Seara trecută îți adusesem cărți. Ashling era nervoasă că fusese din nou prinsă pe picior greșit. Asta până și-a amintit că are o copie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am lăsat prosopul tampon să-i cadă în poală. — Dar Liz Short? Numele ăsta îți spune ceva? Johnny izbucni în râs. Russ îmi făcu semn să mă așez lângă el, pe marginea patului. — Chestia asta se face după un anumit tipic. Lasă-mă pe mine să pun întrebările, iar tu încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny ne avea acum înaintea ochilor pe amândoi, însă privirea îi era tulbure, fața fleșcăită și avea un aer tâmp. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea în gură și spuse: - Să n-o mai văd! Parcă aș mușca dintr-un săpun, și Hans Saner, căruia i se povestise anecdota cu acel avocado, râzând cu sughițuri, spuse: tipic pentru Pipin, și: ar trebui mâncată cu zeamă de lămâie, sare și piper. Fructul de avocado se servește azi ca o delicatesă la mesele simandicoase, ceea ce l-a făcut pe tata să mai încerce și altă dată. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
impresia că e complet acceptabil să renunți la o slujbă bună și să fugi ca să lucrezi pe post de chelneriță. Ce fel de model mai eram? mă întreba tata. Tata a încercat cu disperare s-o modeleze pe Anna după tipicul unui cetățean responsabil, care-și plătește toate taxele. A reușit să-i obțină un post într-un birou, la o firmă de construcții. Se părea că cineva îi era dator. Iar datoria trebuie să fi fost foarte mare. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Lange și Jack Nicholson - nu mi-a mai plăcut a doua ecranizare pentru că sînt prea multe scene de sex fără sex (cînd e vorba de așa ceva, prefer Întotdeauna programele pentru adulți, sînt mai neorealiste). Asigurare pentru moarte e făcută după tipicul ce avea să devină o modă (cinematografică) mult mai tîrziu: reprezintă Poștașul II. Și, bineînțeles, ca orice continuare, are aceeași structură ca originalul, fiind văduvită Însă de intensitate, emoție, credibilitate, măcar de-ar fi fost cu poze. Dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai să le sfârșească mai repede, să poată trece la altceva, i se părea că pierde prea multă vreme și au devenit inutile actele în care întârzia cu mari plăceri înainte - precum mâncatul pe îndelete, tacticos și cu un anumit tipic, savurând nu numai fiecare fel de mâncare presărată cu mirodenii obișnuite sau cu ciudate frunzulițe aromate pe care nu se știe de unde și le procura, ci bucurându-se chiar de fiecare îmbucătură, așa cum făcea cu lichiorurile aromat-colorate sau cu vinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale unui mardeiaș angajat să dea nedoriții afară de prin cluburile de noapte. Cel mai tînăr, cu silueta aceea tubulară tipic englezească, părea să aibă puțin peste treizeci de ani. Avea mișcările unui dansator profesionist, manipulînd cu pricepere și iuțeală trupul victimei pentru a-l așeza În diverse posturi care să expună cîte un nou orificiu pentru penetrarea forțată. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toate situațiile, extrem de atent să nu jignească moravurile celor două lumi În care trăia, suburbia și lumea londoneză a afacerilor. Înainte de război făcuse studii de avocatură, Însă moartea unui frate la Ypres și pe urmă a tatălui său - un victorian tipic de la sfârșitul secolului, care fusese căsătorit de două ori și lăsase nenumărați copii În urmă - Îl obligaseră să intre În negoțul cu tutun. Firma familiei nu era foarte mare. Era specializată În trabucuri, pipe de măceș cioplite de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dr. Lungulescu deplânge faptul că în prezent există doar puțini cai din rase valoroase, care corespund tuturor cerințelor unor competiții după reguli internaționale, ca de pildă cei din rasa PSE, Nonius, calul pursânge arab (PSA), cel anglo-arab, ca și cel tipic de șa. Cluburi Trei cluburi de echitație au fost de-a lungul ultimilor 40 de ani cele mai temeinic organizate și în același timp cele mai longevive, ele desfășurând și astăzi o activitate prodigioasă. Unul dintre ele este actualul club
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
în gura mare că acești oameni cumpătați sunt vânduți străinilor, că urăsc poporul și că vor să-l asuprească. Ia să vedem acum unde ne-au dus liberalii cu iubirea lor cea mare. În sat liberalii au așezat diregătorii pe tipic străin, în care oameni străini poartă trebile satului după străine legi și străine obiceiuri, încît bietul român nici nu mai știe când i se poruncește ori i se ia cu drept și când e năpăstuit. Românul are drept să aleagă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
alți copii, viitorul dramaturg se refugia în menajeria sa de cuvinte, scriind poezii și povestiri încă din anii preadolescenței. Ca și Truman Capote un deceniu mai târziu, Williams își construiește și trăiește într-o lume imaginară, dar care, ca și tipicul Southern Gothic literar, este emblematică pentru o stare de spirit specifică sudului uitat de lumea industrială a nordului, marea învingătoare a Războiului Civil. Această ambianță gotică decadentă, la care contribuie și alcoolismul tatălui, accesele de isterie ale mamei, Edwina, precum și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
descoperirea „minunilor” de fiecare zi, a insolitului și surprizei disimulate de evenimentele aparent neutre, printre care se pierde, insensibil, omul comun. Textele din Act de prezență pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre poem, într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei condiții. „Personajul” care se conturează și exprimă în ele este un poet, Poetul), iar „evenimentele” sunt supuse unui „tratament fabulatoriu” ce le subordonează, în ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
limbile maghiară, rusă și germană. Încă de la primele povestiri publicate în presă, V. a fost remarcat ca unul din cei mai originali prozatori ai momentului. I s-a reproșat totuși predilecția pentru personajele „sucite”, „bizare”, cu alte cuvinte refuzul dogmei „tipicului”, impusă de realismul socialist preconizat oficial. Mai târziu temeiurile acestor reproșuri se vor transforma în prilej de elogii, iar prozatorul va fi recunoscut cvasiunanim ca un maestru al genului scurt. Și tocmai de aceea, probabil, într-o etapă ulterioară va
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
considerată pseudomicroroman - și s-a vorbit chiar de o „tehnică muzicală” (Eugen Simion). Formula e, întrucâtva, cea a unui behaviorism selectiv, întemeiată pe ocultarea antecedentelor explicative și focalizarea deliberată pe bizarerie. Paradoxal, aceasta e un nou avatar, mai rafinat, al tipicului (al „exponențialului”, după Gabriel Dimisianu), în ultimă analiză recuperabil, între limitele firescului, printr-o explicație subiacentă de o mare finețe sociologică și psihologică, a cărei descifrare de către cititor (pentru că autorul nu o expune niciodată discursiv) face deliciul lecturii. „Bizarii” și
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
la nivelul sensibilității colective a vremii, marcată de momente spectaculoase, cum a fost invitarea lui Kossuth XE "Kossuth" În fața Congresului Statelor Unite ale Americii, În anul 1852. Popularul roman de aventuri Mathias Sandorf, publicat În 1885 de Jules Verne, imortaliza tocmai această figură, tipic romantică, a eroului maghiar persecutat, Însingurat și mândru, prigonit de reacțiunea habsburgică. De fapt, imaginea respectivă nu reprezenta decât o variantă a figurii „bunului sălbatic” din Est (polonez, maghiar sau român), admirat În cultura liberală occidentală datorită autenticității și spontaneității
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]