723 matches
-
și pentru avertisment, dar vă asigur că n-ați... — Mie să nu-mi vii cu căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă. În ce mă privește, să fie clar. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de rinocer, gheară pisată de maimuță, coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște zgomote - loviturile și hârșâiturile care se auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul J.L.B. Matekoni și cei doi copii se hurducau cu camioneta bătrână pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai periculos. Dar mai rămânea să o dovedească. Enro reluă cuvântul. - Parcă-mi vine să i-o fac amantă, zise. Se ridică în picioare, se întunecă, apoi se lumină la față și zise: - În numele cerului, așa voi face. Părea în toane bune fiindcă izbucni în râs. - S-o vedem și pe asta. Făcu o glumă îndoielnică în privința problemelor sexuale ale anumitor nevrozați și termină cu accente mai sălbatice. - O să-i treacă femelei ăsteia de toate planurile ei. Secoh ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu foarte mic, dar bombat și ferm cum le place bărbaților — apoi se așeză pe scaunul din piele. — Te rog, chiar îți pasă? E plictisitor să te culci cu el, dar să mai și vorbești despre el. — Cineva e în toane bune azi. Stătea în spatele ei, pieptănându-i părul ondulat cu un pieptăne cu dinții rari și vorbind cu ea în oglindă. — Ca de obicei, presupun. Poate o idee mai deschis în față? Luă și ultima înghițitură de cafea, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până la ușă și îl ajutase să-și îmbrace pardesiul, Cottard îi spuse lui Grand: \ E un băiat bun, poate să depună mărturie. \ SĂ DEPUNĂ MĂRTURIE PENTRU CE ? Cottard ezitase. \ EI, PĂI CĂ NU SUNT UN OM RĂU. În rest, avea toane. Într-o zi, când băcanul se arătase mai puțin amabil, se întorsese acasă într-o stare de furie exagerată. ― Trece de partea celorlalți secătura asta, repeta el. ― Care ceilalți ? ― Toți ceilalți. Grand asistase chiar la o scenă curioasă la tutungioaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tocmai ne-am fi întors din Brazilia sau ceva de genul ăsta, m-a ținut de mână toată noaptea - ce mai, era cu totul altul. Slavă Domnului! Era exact așa cum mă gândeam: Zach era adorabil, doar că avea și el toane ca toți newyorkezii pe care-i cunoșteam. În timp ce soseau invitații, m-a tras de-o parte într-un dormitor și mi-a dăruit un superb colier de ametiste roz pe care îl comandase special știind că rozul e culoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
postură très incitantă. Deși nu fumez, mi-am aprins o țigară. Zach a intrat. Nu m-a sărutat de bun găsit. Cred că era într-una din pasele lui ciudate. Era imposibil să porți o conversație cu el când avea toane. Dar, Dumnezeule, tare atrăgător mai era. Mi-a pierit pofta de mâncare instantaneu, ca de obicei. Pune ceva pe tine, mi-a zis. Trebuie să-ți spun ceva. Ascultătoare, mi-am aruncat pe umeri blana absolut mortală de șinșila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
căci de la ruperea logodnei încoace nu mă gândisem la nimeni altcineva în afară de moi. Le-ar fi mai bine fără mine ajunsă în halul ăsta. Nu sunt decât o povară. —Trebuie să te aduni. Nu te mai lăsa târâtă de toate toanele. — Nu pot să mă adun, sunt prea nefericită, i-am răspuns. — Se mai întâmplă să fim și nefericiți. Asta-i viața. Poveștile de dragoste se mai termină și prost. Se mai întâmplă și lucruri neplăcute. Dar trebuie să le faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi recuperez proprietatea. — Păi fă-o, scumpeteo, fă-o! Dacă asta-i soluția și nu alta... Și îndrăznești... Păi nu trebuie să-ndrăznesc! Bietul don Augusto ăsta mi se pare că nu prea e în toate mințile, și de vreme ce are toana asta, nu cred că ar trebui să-l necăjim... Vasăzică tu... Păi sigur, scumpeteo, sigur! — Bărbat, ce mai calea-valea. — Nu chiar cum ai vrea tu, după cum spui. Da’ ia vino-ncoace... — Ei, lasă-mă, Mauricio, ți-am spus de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În orașul meu cu siguranță. O mamă franțuzoaică și o tichie persană reprezentau un Înalt grad de exotism pentru Annapolis. Asta sub aspect negativ. Sub aspect pozitiv, acea toană mi-a adus, numaidecât, o reputație nemeritată de mare explorator al Orientului. Directorul ziarului local, Matthias Webb, care aflase ceva despre preumblarea mea, mi-a sugerat să scriu un articol despre experiența mea persană. Ultima dată când fusese tipărit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pare foarte adânc. Nu ne-ar mai rămâne decât să străpungem un perete ori ieșim să căutăm altă cale de acces. (Se uită la Kane.) Iată mărea ta șansă. "Execul" părea nepăsător. ― Dacă vreți, îmi place. Și dacă sunt în toane bune, vă spun și despre diamante. ― Ce diamante? ― Pe care o să le găsesc răspândite din belșug în vechi lăzi ciudate pe-acolo jos, zise arătând negura abisală. Lambert îl ajută să verifice siguranța deplină a sistemului de propulsie individual din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
între membri echipajului. Ținând seama de evenimentele care se năpustiseră asupra lor, asemenea conflicte nu-l mirau. Dar nu putea tolera decât strictul minim. Un antagonism declarat trebuia înăbușit cu orice preț de la început. Nu avea timp de pierdut cu toanele lor. Pentru a-i face să mai uite de neânțelegerea lor, deplasă discuția spre Kane. ― Inconștiență și ușoară febră. Altceva? ― Nimic, răspunse Ash aplecându-se spre ecran. Organele vitale lucrează normal. ― Pronostic pe termen lung? Ofițerul științific ezită. ― Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu vinuri. Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul lui Lionel, care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
micul dejun. Ați încercat vreodată? Sunt un deliciu. Dați-mi trei sute pe zi și batem palma. — E mai mult decât diurna prim-ministrului. — El nu e în pericol să moară. Anghel e disperat: are mână liberă să-i satisfacă anumite toane lui Lionel, dar dacă acceptă diurna asta, s-ar putea să-i fie imputată. — N-am atâția bani la mine, n-am fost pregătit. — Veniți altă dată, când o să fiți pregătit. Anghel se caută prin toate buzunarele, inclusiv prin cel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și citim reviste străine și ne servesc pacienții travestiți în chelneri, că doar ăsta-i rolul pacienților, să procure ceea ce n-au, Courvoisier și Playboy și brânza cea de toate zilele. Să facă rost de orice, să fie Bombonel în toane bune, să le dea pastile și certificate și pensii, știu că ai pensie de boală, coane Basil, nu nega, știu totul, știu că îți lipsește un șurubel și un releu, altfel ești perfect, altminteri ești perfect, mă închin, vino să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Când ea-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în partea cealaltă a încăperii, zice Vijay cu invidie. Vă desparte și masa de biliard. Eu stau lângă el și mă simt de parcă l-aș avea pe dracul alături. E îngrozitor! —Bine, dar e un tip nemaipomenit când e în toane bune, îi ia Davey apărarea. E foarte energic. Încearcă să vezi partea bună a situației. Vijay își îndeasă în gură ultima bucată de sandvici. O altă dâră de gălbenuș se alătură celorlalte deja uscate. Trebuie să stau cu mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimic: atât de firești deveniseră înspăimântătoarele utilaje care umplură cu urieșenia lor străzile. Cine ar mai fi luat în seamă o ființă uitată de mult și despre care părinții nici nu mai erau siguri dacă fusese reală sau doar o toană de a tinereții lor nebune, mai ales că fata lor era acum altfel, avea aură galbenă ca grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate. Mai avu puterea să spună Încet: Îmi pare rău, scuză-mă, nu pot! Ce nu poți? Nu vezi că ești foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
adică un salariu de profesor universitar, de procuror șef, de director de spital, ș.a.m.d. Oamenii care-i dau bani din milă sunt vicleni ca și el și nu dau oricând și oricui, ci numai când au: prejudecăți civice, toane, nervi, sentimente contradictorii, boli, au părăsit, au trădat, sunt părăsiți, sunt trădați,...Cerșetorul e cobaiul impulsurilor religioase ale cetățeanului onest.: dacă ești milostiv cu alții, Dumnezeu va avea grijă și de tine. Cerșetorul este un brand, un concept, anume născocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]