743 matches
-
el; nimeni nu mai poate învârti, totul, pe degete, ca el; nimeni nu mai poate fi în stare să-l depășească,în ascensiune. Devenit, pe un alt plan, mare latifundiar, expert în comisii ale UE, inegalabil investitor în țară, la toartă, cu numeroși alți asemeni domniei sale, tae și spânzură, de ani buni, fără ca, cineva, de pe undeva, să se sinchisească. Totul, pentru el, e de vânzare-cumpărare. Vinde și cumpără. Permanent. Orice și pe oricine. În orice fel de împrejurare. Acționariat peste acționariat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți ai grupei, el era singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă nimeni plecarea. Cu doi dintre colegii săi de grupă Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă (tatăl său era nevăzător din timpul primului război mondial), iar celălalt, Mircea Cartojan, teleormănean de la Roșiori de Vede, serios și foarte bun camarad. Cei doi îi deveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase cu Leguellec, rămăsese văduvă la douăzeci și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai bine de jumătate dintre insulari. Geloșii șopteau că setea de succes a celor din familia Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub aripa lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n ai nevoie de cine știe ce talente înnăscute ca să ți hipnotizezi audiența. Un ziarist adevărat n-ar scrie niciodată lucruri golite de conținut, reia Bătrînul, în timp ce Poștașul își toarnă cafea în ceașca fără toartă, pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe ăștia trebuie să-i citim, vrea să-i explice căutîndu și locul la masa pătrată din sufragerie, trăgîndu și un scaun cu spătar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii. Cafeaua era bună, ceștile curate și toate Întregi, adică cu toartă și fără zimți. Atmosfera era plăcută. Iolanda venea uneori și fără el. Locul acela, singurul din oraș, părea condus după legi care În alte părți nu funcționau. Aici Însă erau de neocolit. Eventualii insurgenți erau evacuați fără menajamente de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o pădure În care câțiva copaci doar aveau vârsta ei. De toarta damigenei era legată cu o panglică subțire, roșie, o crenguță de brad. Domnul Húsvágó Își mai salută o dată gazda care Îl urmărea cu privirea din pragul casei, apoi Își puse cu o mișcare scurtă pălăria pe cap, luă damigeana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
complet Îndrăgostit de locul acela. În urmă cu un an sau doi, Henry Îi făcuse cunoștință lui Du Maurier cu James Russell Lowell, versatilul om de litere care era acum ambasadorul Statelor Unite la Londra, iar cei doi se Împrieteniseră la toartă. — Îți mulțumesc pentru propunere. Îmi face Întotdeauna plăcere să-l văd pe Lowell, dar deja am planuri pentru august. Și spuneai, despre Leech...? — Da, l-am cunoscut În acea primă vizită la Whitby - s-a Întâmplat să stea acolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din răbdări un singur vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două primejdii... O nemaipomenită călăuză ți-a fost căzută la sorți... Deșurubează- i tu repede, bidonașului dopul, să descifrăm ce trăsături morale are călăuzitorul și după care semne îți vei da seama când îl vei întîlni. - Am încolăcit, cu dreapta, toarta striată, - continuă Tartorul - din sticlă ieftină, bulbucată. Cu stânga, ajutând la scurgerea pișcătoarei beri în halba ce avea, curând, să-l găzduiască și pe inel. Talmudistul s-a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care era înclinat să le numească pe toate picturi, strîmbîndu-se 226 DANIEL BĂNULESCU dintr-un material îngălbenit și metalic, cu discutabile frunze de laur. Un model care, se observa, fusese la fel de trăsnit și-nainte. Acum, fiindcă tot era prieten la toartă cu Sfântul Părinte Pinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divină. Nu apucă, fiindcă femeia se și răsucise pe călcâie (era un fel de a spune) și i se adresă cu vocea pe care și-o lustruise, sute de ani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la loc, în odăi miros de nebun vioi înghețat. Veneau malacii afară la Gogo. Din despărțiturile de inox ale unui cărucior, deșelat de haleală, puteai căpăta, dacă mama ta te ouase cu noroc, în niște căni strălucitoare de tablă, cu toarte cât toate zilele, iahnie fierbinte de fasole, iahnie fierbinte de fasole sau iahnie fierbinte de fasole. Dacă nu tu, ci oamenii bucătăriei înnebuniseră, riscai să fii atins, la rumegător, și cu cîte-o porție babană de compot fierbinte de prune. Asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și drepți la suflet și pieptoși, cu spete late, Coifuri ca granit de negre au pe frunte așezate Și-a lor plete lungi și negre pe-umeri cad de semizeu. Cupele - țeste de dușman - albe, netede, uscate, În argint, cu toarte de-aur prea maestru ciselate - Și cu ele-n mînă-nconjur lunga masă de granit; Vor mai bine-o moarte crudă de cât o viață sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în amintire. Și Omar? Godun îl pusese totdeauna la număr, dar el ce mai putea să însemne acum, când orbise? Poate că nu văzul era chiar rostul acestei lumi, nu Omar le spusese, când priveghease, lângă defunct, că sicriul cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc, ca a unui mire în așteptare? Că Godun părea suplu și tânăr, în doliu, iar Veterinara, încă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea codoșul, că aflase cum îi cheamă. Să-ți trăiască nevasta și copiii, c-am auzit c-aveți și copii... - Să trăiești, puiule! Și iar se pupau, prieteni la toartă. Cocă s-au făcut draibării. Au chemat lăutarii la masă. - Mă Piculeață, ia vin', mă, de cântă Iu nen-tu! striga conu Costică Galeș, de era negustor în Piața mare, meseriaș vechi, că-l știa o lume. Și după el se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pușcării nu-i caraman-giu de-adevăratelea!" Aici era școala, mai furau unul de la altul câte ceva și, când ieșeau, oameni erau, puteau să nu mai aibă griji. Celor de-l povățuiau le plăcea tânărul, că era silitor și se împrieteniseră la toartă. Din când în când îi mai ridicau la anchetă, îi aduceau seara bătuți măr. Îi îngrijeau până își veneau în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o carieră universitară, dar m-am oprit la timp. De fapt, nu m-am oprit, am fost trimis cu un șut bine plasat profesor la o școală ajutătoare undeva pe lângă anticul Aegyssus. Am plecat de acolo cu o colecție de toarte de felurite oale și ulcele. Din tot ce spărsese istoria străveche, strămoșii mă ademeniseră cu cioburile acelea, tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o colecție de toarte de felurite oale și ulcele. Din tot ce spărsese istoria străveche, strămoșii mă ademeniseră cu cioburile acelea, tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre a aminti încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în mine și cum o voi îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și o lingură de frișcă) servită cu ighemonicon în biroul lui."Maică-mea, spunea doamna Azimioară râzând, a mâncat toată viața în bucătărie pe un colț de masă ca să nu strice odaia cea bună, a băut din cești ciobite, fără toartă, arzîndu-și degetele. La cutremur, i s-a dus dracului odaia, lenjeria i s-a tăiat în șifonier, iar tata și-a luat lumea în cap. Bietul de el, doar când trecea pe lângă o casă de economii, i se tăiau picioarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
general nu obișnuiesc să votez, dar azi mi-a venit s-o fac, Să vedem dacă asta va folosi la ceva care să merite, De atâtea ori a mers urciorul la apă, că în cele din urmă și-a lăsat toarta acolo, Am votat și data trecută, dar numai la patru am putut să ies din casă, E ca o loterie, aproape întotdeauna iese alb, Chiar și așa, trebuie să perseverăm, Speranța e ca sarea, nu hrănește, dar dă gust pâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gust pâinii, timp de ore în șir, acestea și mii de alte fraze la fel de inofensive, la fel de neutre, la fel de inocente, au fost cercetate până la ultima silabă, măcinate, vânturate, pisate în mojar cu pistilul întrebărilor, Explicați-mi ce urcior e ăsta, De ce toarta a scăpat în fântână și nu pe drum sau în casă, Dacă nu aveați obiceiul să votați, de ce ați votat de data asta, Dacă speranța e ca sarea, ce credeți că ar trebui făcut pentru ca sarea să fie ca speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vot e la fel cu un bilet de loterie, Ce voiați să spuneți când ați spus cuvântul alb, și din nou, Ce urcior e ăsta, V-ați dus la fântână pentru că vă era sete sau ca să vă întâlniți cu cineva, Toarta urciorului e simbol pentru ce, Când puneți sare în mâncare, vă gândiți că îi puneți speranță, De ce sunteți îmbrăcat cu o cămașă albă, Până la urmă, ce urcior era acela, un urcior real sau un urcior metaforic, Și lutul, ce culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește plânsul, Cum vi se pare, râsul sau plânsul, Vorbiți-mi din nou de urcior, spuneți-mi de ce nu v-ați gândit să-i puneți la loc toarta, există paste de lipit adecvate, Această îndoială înseamnă oare că și dumneavoastră vă lipsește o aripă 1, Care, Vă plac vremurile în care s-a nimerit să trăiți sau ați fi preferat să trăiți în altele, Să ne întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]