816 matches
-
o selecție riguroasă. Diriginta o avea aliată pe sora lui care era hotărâtă să urmeze o carieră legată de chimie. Lui i se părea că pierde prea mult timp pentru această materie și mereu își persifla sora când observa cât tocește la chimie. Stani studia broșura ,, Admiterea în învățământul superior,, luată de soră-sa și în sfârșit și-a găsit vocația, geolog! Cum s-a format pământul, atmosfera, rocile, metalele, peșterile, ce mai chestii interesante, își zice negreșit trebuie să descopăr
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
medicină, chimie industrială etc. După spusele colegelor era profesorul care nu punea niciodată 10 dar lui Stani îi era indiferent ce note obținea, însă ele se necăjeau de fiecare dată, mai ales că țineau la materia aceasta erau ambițioase și toceau! Fusese numit profesor emerit și avea metoda perfectă de a preda, că pricepeai lecția din clasă. Acasă trebuia s-o mai aprofundeze puțin, ceea ce Stani nu avea de gând. Era foarte ocupat cu poezia, însă dacă avea de rezolvat o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
situații conflictuale, dar și-a schimbat brusc părerea când a văzut în teză niște citate ce nu existau în manuale și la cei din jur, însă lui Stani i-a întărit ideea că Fiana n-avea ce face acasă și tocea în loc să piardă timpul cu ei băieții! Și celelalte colege își puneau defectele în valoare. Una îl supăra când își fâțâia porumbeii care-și luau zborul în fața lor, alta că își alinia o mișcare perfectă ondulatorie a șoldurilor plinuțe când ieșea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și proiectat în conștiință până la paroxism. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intimă în care limitele conținuturilor sufletești răsărite din durere se dilată la infinit, în care nu există margini și forme pentru progresul durerii. Obișnuința cu durerea nu tocește sensibilitatea, nu face omul insensibil la noi dureri, ci creează o receptivitate mult mai mare și mai ascuțită. Atunci, cea mai mică depresiune se amplifică, ia proporții în conștiință, se intensifică și apasă ca o greutate insuportabilă. Și pe când bucuriile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Romains: „gâdilarea” și „mângâierea”. Cercetările au început la jumătatea secolului al XIX-lea cu o tehnică originală, inventată de Max von Frey (1852-1932), care constă în explorarea pielii cu ajutorul unor ace cu greutăți graduale, de la 1 la 10 grame, și tocite pentru a nu răni... Cercetătorul își propunea să verifice dacă, așa cum se credea în epocă, durerea apare în urma stimulării prea intense a unei anumite senzații; pentru a o constata, el a început să exploreze pielea cu acele ace „tactile” și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor s-a tocit, fiind adesea Întoarse spre sensuri umoristice. Alecsandri folosește În sprijinul unei unice idei o figurație poetică de sărbătoare: stînci, nori crunți, neguri otrăvitoare, hidra turbată, vulturul falnic, soarele care Își schimbă locul pe cer, nisipul mării, codrii mișcători etc, pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se întindea o mochetă roasă pe margini și tocită de pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc, acolo unde câte o mobilă stătuse mai mult decât se cuvenea și o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lună plină. Pe care gura, împodobită cu niște dinți lungi și ascuțiți, abia putea să-l încapă. De altfel, de la dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i dau un cot. Stricai totul... — E stricat de mult. Și mai e și răcit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne spună să-i ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci știa că asta era cea mai mare plăcere a lui Ioanide când mergea la Saferian). Și ce, o să ne dea ceai în aceleași cești albastre preistorice, a căror porțelană s-a tocit G. Călinescu de buzele a nu știu câte generații? În materie de ceai nu vreau arheologie, doresc igienă, ceașcă nouă Rosenthal, fără pretenții de anticărie. În casa lui, când dă ceai, pute mereu a cafea prăjită. E o combinație de arome care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
brațe pe Pica. Apoi trecu la un taior foarte îngust pe talie, pe care nu-l văzuse niciodată. Când vreodată Pica ieșise pentru el în taior? Lângă pat descoperi și o pereche de pantofi cu tocuri înalte, alături de niște sandale tocite de dimensiuni mai mici. Recunoscu sandalele ca fiind ale Pichii când era în liceu, dar pantofii nu se acordau cu figura cunoscută a fetei. G. Călinescu Știa că are preferința pantofilor de șevro cu toc jos, care îi schimbau cadența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vistieriei Moldovei din anul 1816, pe lângă el, întâlnim și pe „dumisali postelnicul Mihalachi Mavrogheni”, acum soț de-al doilea al Elencăi Manu, precum și „răzășască”. Nu știm în ce împrejurări a ajuns postelnicul Mihalache Mavrogheni să fie considerat stăpân în moșia Tocești. Mai degrabă credem că e vorba de o înglobare fiscală a unor locuitori aflați în slujba respectivului boier, deci care lucrau efectiv pe moșia Boziești ori Umbrărești, dar locuiau pe vatra Torceștilor. Interferări de interese și locuitori între sate vecine
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
premiat pe musiu, necunoscutul. Mai observ că lumea asta n-are nimic sfânt. O "ziaristă" zice că l-a criticat pe cineva din fruntea județului "din dragoste". Culmea fariseismului: dai cu cuț itul "din dragoste" ! Totul este din cauza BANULUI, care tocește onoare și dragoste. Așa că ne întoarcem iar la vremea lui Dinu Păturică (redivivus N. Filimon) când era altă "lume nouă". Credeți că astăzi (ca și atunci) ar fi o problemă să fure careva cloșca de pe ouă ? (MERIDIANUL, An IX, nr.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ieșire din scenă ar fi fost mai demnă decât o onorabilă sinucidere? Numai că aceasta se transformă într-o savuroasă parodie atunci când briciul pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu taie, dar e tocit de-a binelea: "[...] și-a înfipt briciul în gât de două ori și s-a prăbușit la picioarele noastre. Eu am țipat înspăimântat și, aruncându-mă peste el, am încercat să mă omor cu același brici. Dar Giton n-avea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noastre. Eu am țipat înspăimântat și, aruncându-mă peste el, am încercat să mă omor cu același brici. Dar Giton n-avea nici urmă de rană, iar eu nu simțeam nici o durere. În teaca slujitorului fusese un brici grosolan și tocit într-adins, bun pentru băieții care învață meseria de bărbier. De aceea nici slujitorul nu se înspăimântase când îi smulsese Giton briciul, și nici Eumolpus nu întrerupsese această comedie a sinuciderii" (Satyricon, XCIV). Petronius nu-și îngăduie prea multe inovații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și rămas locului, din spiță domnească, moldovenească... Ca și în cazul Lumânărică și Titinaș, povestea Curții Domnești de la Iași, pusă de el în „Convorbirile literare” ale timpului, nu-i doar o legendă, ci un trecut care, după cum se vede, se tocește, dar dăinuiește ca și ... Lumâ nări că... Și au mai trecut încă alți ani. La 20 iunie 2008 în „Ziarul de Iași” citeam: „Un caz deosebit de complex în mâinile medicilor ieșe ni” puși să aleagă între două vieți - a mamei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vedea altceva, își concentrează atenția asupra detaliilor din jurul privirii: culoarea ochilor, mușchiul temporal, frontal, occiputul, orbicularul pleoapelor, mușchiul sprâncenelor. În capitolul 5, privirea se deplasează dincolo de amănuntele fizice pentru a pătrunde spiritul și pasiunea vieții în cuplu: "o privire complice. Tocită de repetare, salvată de maliție. Mă rog, o privire de înțelegere tacită. Și care știe că va avea tot timpul din lume. [...] Doar privirea lor îi face să existe" (p. 47). De data aceasta, ea este privată de prezența lui
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a salvat-o, a readus-o în capitală și a îndrumat-o spre pensiunea respectivă. În schema oficială a pensiunii figura pe post de bucătăreasă. Când le venea cheful, și asta se întâmpla destul de des, scoteau la iveală uriașul gramofon tocit de vreme și decolorat ca atare, cu o coarbă metalică și o goarnă de alamă de aproape un metru. Acesta reda scârțâind disonant melodii culese în perioada interbelică, discuri cu romanțe, ce stârneau vârstnicilor lacrimi, izvorâte din fericiri trecute și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
repeta-o pentru simplul fapt, că nu există nimic mai frumos și mai măreț în universul uman decât asemenea sentimente de supremă satisfacție. La capătul traseului avea în fața lui un fel de buturugi dintr-un material cenușiu, spălate de ploi, tocite de timp și uscate de soare, acoperite cu sedimente reflectorizante ce împrăștiau razele de lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei mai minunați și mai iscusiți sculptori din Univers
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul de sus, a bate/a toci pragurile, din prag în prag, în prag de... etc.] De multă vreme, nimeni nui trecuse pragul./ În prag de sărbători, ne amintim de cei dragi. 4. mărci ale eului liric: verbe la persoana I (s aștept, să înțeleg), pronume de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
americane, "Univers", 1979). Nu este deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală... / Și iată, în fața mea iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul arbitru e destinat aprioric tatonărilor. Obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
miroase a praf adormit În iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă, Așteptând să se umple cu flori, și să fiu fericit (...) Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pierre Stanislaw n-avea habar de "aiurielile cu care-și pierdea vremea" soția sa.) Da, dar doamna Rafila, după două eșecuri la examenul pentru obținerea cetățeniei, era în pericol să fie expulzată și despărțită de soț și de copii. Așa că tocește și în continuare, cu disperare și cu o voință neabătută, economia, istoria, geografia și producția de boia din Republica Vandana de Nord. Și are toate șansele să se încadreze între cei 4,98% de fericiți apți de a deveni cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Pierre Stanislaw n-avea habar de "aiurielile cu care-și pierdea vremea" soția sa.) Da, dar doamna Rafila, după două eșecuri la examenul pentru obținerea cetățeniei, era în pericol să fie expulzată și despărțită de soț și de copii. Așa că tocește și în continuare, cu disperare și cu o voință neabătută, economia, istoria, geografia și producția de boia din Republica Vandana de Nord. Și are toate șansele să se încadreze între cei 4,98% de fericiți apți de a deveni cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]