877 matches
-
cu două-trei secole în urmă! Ne povestește cronicarul că la o nuntă domnească, la Curtea din Iași, văzând că un pehlivan scotea din nas lungi fâșii de mătase, voievodul a mișcat repede din barbă și a ordonat logofătului să-l tocmească pe „artist” în slujba sa. Nu era aceasta o prefigurare a marii dezvoltări ce a luat-o industria textilă în județul nostru? Și așa mai departe... Obsesia întâietății se explică și biografic. Încă din anii de școală îi plăcea să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
găsit mămaia care îi știa numele, nu l-am găsit nici noi. Nu era nicăieri. Mămaia era la fel de frumoasă, înțeleaptă și dulce, doar că tăcea mai mult. Căzuse frunza de pe vie. Era răcoare afară, iar noi dădeam la vite și tocmeam gardul. În sat lătrau câinii, iar vacile noastre care erau acasă fiindcă în ziua aia nu le dădusem la cireadă, erau agitate. Stăteau să fete, trebuiau duse la apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
O urmărea la fel de discret, dat tot nu avea curaj să-i vorbească. Simțea însă că-i mai aproape de trupul ei și în nări îi avea mirosul, ...busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu ai mai sta cu noi. Cânta mândră miresei alături de celelalte drușculițe. Cânta pentru surata ei, cânta durerea ei. Curând veni și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-i spună? Cine să o creadă pe ea. Mai bine tace. Se îmbrăcă și merse în spatele casei, în bucătăria mică unde țața Antonica stătea chircită la vatră. Rămăsese cu un lemn în mână privind focul. - Dacă era tac’tu, mai tocmea și el oleacă hornu’ cela, da’ așa... o să-l rog pe Dorel să vie când o avea timp. Să-l strigi dacă l-ai vedea că-i prin ogradă. Dorel era vecinul de la vale de casa lor, cu mulți copii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
codești atât, zi... ce-i? - A fost cam răcoare, să facem focul, zise Saveta, lăsând capul jos și luând la spălat niște blide. - Facem... facem... de ce să nu facem?... Se ridicase soarele de-un stânjen peste sat. Care bărbați mai tocmeau gardul vitelor, care așezau beciurile, care pregăteau lăsatul secului. Saveta trebăluia prin casă, îi veni să îngâne un cântec, își mușcă singură limba. Se certă în gând pentru ce era să facă și continua să-și vadă de ale ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
își încuie ușile, deși niciodatată ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la moș Vasile și-l va ruga să vină el să tocmească ușile și geamurile. Soarele scăpăta ultimele raze. Se va lăsa întunericul cât de curând. Noaptea îi va aduce iarăși vise, vedenii, si o să revadă, o să retrăiască iar și iar tot ce a simțit în aceea noapte. Luna lumina odaia mică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pămînt. 6. Ceea ce va ieși de la sine din pămînt în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, 7. vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pămîntului să slujească de hrană. 8. Să numeri șapte săptămîni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39. Dacă fratele tău sărăcește lîngă tine, și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob. 40. Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta pînă la anul de veselie. 41. Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui care vor fi cu el, și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
răscumpere singur. 50. Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul cînd s-a vîndut pînă în anul de veselie; și prețul de plătit va atîrna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată. 51. Dacă mai sunt încă mulți ani pînă la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat; 52. dacă mai rămîn puțini ani pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
făcut afaceri bănoase și pe timpul comunismului. Realist, pragmatic, numai el știe cum și-a construit partidul și cât l-a costat fiecare adeziune. Dar tot el știe că la alegerile generale, la scară națională, nu merge cu arginți. S-a tocmit la sânge cu Năstase, speculând faptul că Alianța îi oferise 20 de locuri eligibile în Parlament, și a stors de la acesta 32 de locuri eligibile: 22 de deputat și 10 de senator. Mi-am dat seama de la început că socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
este un bolovan rotund, ci o coșarcă plină cu piatră... Idealul ei spre care tinde nu e abstract, ci unul foarte concret, vîrful unui deal, spre care caută zilnic: „Și calul se oprește bucuros, și răsuflă ca din foi. Femeia tocmește coșărcile, mai pune la loc vreo bucată de piatră ce dă să cadă, și cată înainte: Cît mai au pînă în vîrful dealului?” Fefeleaga gîndește în numele amîndurora. Nu e chiar singură. Are un aliat, în trăirea absurdului existenței. Unul gîndeș
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
de post. Prima oară l-am văzut ieșind de la Precupeții Vechi. Ce să caute un bărbat ca el la biserică? În mod normal nici nu mă uit spre lumea care iese din tinda albă. Sunt oameni posomorâți ori veniți să tocmească nunți-botezuri-înmormântări. El arăta ca și cum ar fi ieșit de la baia turcească: descheiat la paltonul negru, a cărui glugă se pleoștise somnoroasă pe-un umăr. Venea spre mine și nu-mi dădeam seama dacă mă vede ori dacă se uită prin carnea
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
Lui Max nu-i rămăsese decât o casă veche pe Calea Victoriei, nu departe de palatul Cantacuzino, și un fragment de moșie, înglobat în exploatația unui văr, de la care extrăgea un venit precar. În momentele critice Hangerliu vindea obiecte din casă, tocmindu-se fără rușine și servindu-se de luminile comerciale ale doamnei Valsamaky-Farfara, care putea dovedi, când era mai inspirată, că foarte pe departe se putea socoti încuscrită cu Hangerliu. Când lucrurile erau și mai grave, madam Hangerliu căuta un angajament
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu cât a fost vorba? . - Ne-am învoit cu zece, pe urmă săriși așa din senin ladoisprezece. . - Fie cu treisprezece, ca să câștig și eu un ban. . - Nici gînd! Ne învoirăm altfel. . - Atunci cât vrei să dai? . - Zece, cât ne-am tocmit la început. . - Ia-o cu unsprezece! . - Frate, mi-ai lăsat-o cu zece, de ce vii acum cuunsprezece? . - Ți-am lăsat-o eu cu zece? Tare mă mir! la-o atunci cu zece, să nu zici că vând scump. Mușteriul număra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dă. . - Trăsni-l-ar Dumnezeu de bandit! M-a ars cu patru lei. . - De păcălit nu te-a păcălit, marfa e bună și-n altă parten-o luai mai ieftin. Da' el ți-o dădea și cu șase dacă te tocmeai pe șase. Astfel, în casa Manigomian totul se învîrtea în jurul comerțului, și marile evenimente istorice în curs n-aveau importanță decât în măsura în care atingeau această branșă. Dacă ar fi trăit pe vremea lui Napoleon, Saferian n-ar fi înțeles din toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur, mă consolez că ți le dau dumitale, om care știi să prețuiești. Am colindat lumea ca să le adun. Ceea ce nu-l împiedica să se tocmească. În general însă le dădu foarte ieftin, pentru că instinctul de colecționar era mai tare în el, și modul cum prindea în perete Ioanide piesele, de-a lungul scării și chiar în salon, îi plăcea. Avea ocazia acum, la seratele arhitectului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și-i admirară fața blîndă, pielea aspră a frunții și smocurile de păr alb din urechile ca niște trompete. Thaw se contrazise în ce privea vîrsta măgarului cu băiatul cu pălărie. — Pariez pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
universal, în seducerea populațiunilor prin amăgitori de profesie, prin oameni cari și-au făcut o meserie din a promite marea cu sarea și a nu ținea nimic? Sunt rele tocmelele agricole? Dar cine l-a silit pe țăran să se tocmească decât sarcinile impuse de stat, de comună, de județele cu selfguvernmentul lor plătit și compus din simpli postulanți? Și azi - spre îndreptare - voiți să desființați libertatea tranzacțiunilor, stipulând tocmai contrariul unicului principiu de drept care domnește în materie de când lumea? Principiul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
moldovenească, de catehis, de știință de istorie, geografie și aritmetică, având atestaturi de bune purtări...”. În anul 1851, din ordinul domnitorului Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), Petrache Cazimir, care îndeplinea funcția de director al „Departamentului bisericesc și al Instrucțiunii Publice” se tocmește „Așezământul pentru reorganizarea Învățăturilor publice în Principatul Moldovei”, prima lege școlară moldovenească și prevedea înființarea de școli primare la sate - 63 de școli sătești, câte una în fiecare plasă, pregătirea cadrelor didactice, gratuitatea învățământului primar. Interesantă este dispoziția prin care
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
uitau în oglindă pentru a-și vedea ursitul. Nu aveau voie să măture și să scoată gunoiul din casă, să se pieptene sau să împrumute ceva din casă. La Dumbrava, flăcăii umblau cu colindatul la case cu fete mari și tocmeau muzica pentru horele de la sărbătorile de iarnă. Până la Crăciun, gospodinele pregăteau turtele cu julfă, lucru care se întâmplă tot mai rar. Julfa este făcută din sămânță de cânepă sau bostan (dovleac), pisată în chiuă sau mașină de măcinat cafea. Sămânța
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
parte, desemna însuși mesajul urgent, transportat prin acel curier special. S-a folosit expresia "ștafetă", în ambele accepții predominând, se pare, aceea de curier special rapid. Astfel, din ordinul Domnului Moldovei Ion Vodă cel Viteaz(15721574) "ștafetele străbătură drumurile Moldovei, tocmind oastea și dând semnalul pentru adunare", ca urmare a refuzului de a plăti, în anul 1574, haraciul sporit. În timp, procedeul folosit la transmiterea știrilor care reclamau urgență, a rămas cam același. Un curier special trebuie să fi fost și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în buget o sumă plauzibilă, cu care să putem supraviețui în actualele condiții. Or, pentru cultura scrisă, în buget nu a fost prevăzut nici un leu. De aici vine mizeria în care ne zbatem și umilința presei culturale de a se tocmi din trimestru în trimestru cu „te miri cine, care n-a mai fost și nu mai vine” în contact cu cărțile și revistele și pe altă cale decât a scaunului pe care stă și nu poate să înțeleagă de ce-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit cu un țăran să-i dea pepenele mai ieftin și pe lângă bani i-a dat și două țigări, iar pe fața bătrânului s-a ivit un râs fără dinți. Vorbea românește când n-o scotea la capăt pe italienește, susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
După ce și-a populat casa, tanti Magdalena trece la colonizarea locuințelor vecine. Pentru treaba asta percepe un comision de 20%. Pentru că aduce chiriași. Li-i bagă-n casă. Li-i vâră pe gât. Umblă cu chiriașii să-i rostuiască, se tocmește la preț. Nu e ușor. Astfel că 20% e un procent de bun-simț. Tanti Magdalena poate cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă fiind cele 3-4 ghiuluri care-i împovărează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]