870 matches
-
pușcă tot drumul pînă la groapă, datină caracteristică nunții. Iar la acestea se adaugă lăutarii, prezenți la moartea unui flăcău sau a unei fete mari”. Și la S. Fl. Marian se găsește consemnarea potrivit căreia, la moartea unui nenuntit, se tocmesc druște și vătăjei, pentru a da ceremoniei aspect marital. Ar fi „primul” strat din istoria alegoriei, punctul de plecare: morții nu i se dă nume, iar alaiul se desfășoară în chip de nuntă. Urmează al „doilea” strat, cu prilejul căruia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu arhimandriții ca să se facă pe moșia lui de sub Piatra Arsă, acolo unde Peleșul se aruncă vijelios în Prahova, o altă mânăstire, metocul acesteia de aici; el era doar marele spătar, cel care ca ispravnic de construcții știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar... Oare Iustinian cucerise locurile acestea, stânca aceasta pe care nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ispravnic pentru ridicarea și terminarea caselor domnești de peste munte de la Sâmbata de Sus. Casele din Brașov trebuie reparate, aș dori să căptușești cu lemn de cireș sala mare a casei și să schimbi grinzile de stejar. Caută acum meșterii și tocmește-i după Paști să înceapă lucrul. În timp ce doamna încerca să-l facă pe Constantin să organizeze locul de refugiu din Transilvania, Ștefan dus pe gânduri, își trecea mâna pe luciul cahlelor sobei care mai păstrau căldura focului din seara trecută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atentatele de la 11 septembrie a concluzionat: Bin Laden și teroriștii islamiști cred cu adevărat în ceea ce spun: pentru ei, America este sursa tuturor relelor, "capul șarpelui" și trebuie convertită sau distrusă. Nu este o atitudine cu care americanii se pot tocmi sau negocia. Nu există un numitor comun nici măcar respectul pentru viață de la care să începi un dialog. Ea nu poate fi decât distrusă sau complet izolată 196. Comisia are fără îndoială dreptate atunci când îi etichetează pe bin Laden și pe
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
frumoase veșminte ale sale și cu un înșesit colier din monede, etalându-și zestrea pe umeri. Rudele o înconjurau; așteptau cu toții răbdători în carul lor bătut de curent o plută ce se construia pe mal. O orchestră de țigani (boemieni), tocmită pentru nuntă, le cânta lucrătorilor cântece de circumstanță. O ceată obraznică de copii de ambele sexe, tot țigani, țopăiau pe jumătate goi, fără pic de rușine, cerșind cu îndrăzneală mărunțiș de la trecători. Ne-am notat cu grijă acest mic tablou
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cere socoteală spintecătorilor pentru sângele pe care l-au vărsat. Cauzele răzmeriței de la București ar fi evaluate greșit dacă le-am atribui unei simple ciocniri a negustorilor de fructe cu jandarmeria. Nu trebuie crezut, în baza ziarelor, într-o revoltă tocmită de către trimișii ruși, într-o răzmeriță provocată de partizanii prinților destituiți, încă și mai puțin într-o încercare a partidului democrat. Fără îndoială, ar profita cu toții de pe urma căderii hospodarului actual, dacă ar fi cazul. Dar nemulțumirea publică are alte cauze
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
gândire, dar adăugă el înăbușindu-se de râs, îmi dai și mie douăzeci la sută". "Cam mult, Miroane!, i-am replicat. Atunci nu-ți spun", zice... Cum însă vroiam să mă debarasez repede de acei saci, nu m-am mai tocmit și în aceeași zi i-am vândut unui medic, scriitor și el, un ins cu un cap ca de crap, prieten cu Miron. Nici acela nu s-a tocmit, m-am dus la el cu un taxi, șoferul m-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să mă debarasez repede de acei saci, nu m-am mai tocmit și în aceeași zi i-am vândut unui medic, scriitor și el, un ins cu un cap ca de crap, prieten cu Miron. Nici acela nu s-a tocmit, m-am dus la el cu un taxi, șoferul m-a ajutat să-i urc în apartamentul cumpărătorului, care mi-a cerut să semnez o chitanță, fără să specific natura banilor, mi-a numărat suma, i-am dat lui Miron
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lei! se miră el însuși de cât de ieftin era. Nilă își încreți fruntea. Eu simții că trebuie să mă întorc la vechiul meu costum pe care cu adevărat mă gândisem o clipă că trebuie să-l arunc. Chiar dacă ne tocmeam, cât putea să lase? O mie, chiar două, și? De unde luam mia cealaltă? Nilă se gândea. Se uită la mine. - Spune-i, zise, câți bani ai. Și dacă nu vrea, mergem în altă parte. - N-am decât o mie de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fură nu pot veni aici să le recunoască? - Nu, că le schimbă, le mai vopsesc, știu ei ce să le facă... Nu le scot repede la vânzare, până uită păgubașul. De-aia le vând ieftin, fiindcă nici hoțul nu se tocmește. Crezi că ți-l vindea el cu o mie de lei dacă nu-i convenea? - Și poliția, zic, nu poate să-i prindă? - Poliția nu se bagă, le dă și lor o parte din bani ca să-i lase în pace
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un corn cu lapte. - Îți cumperi ca mine o lampă cu gaz, un tacâm și două farfurii și îți faci acasă. Piața te învăț eu, mergi cu mine mâine după masă să vezi ce să cumperi și cum să te tocmești. Cărți avea puține, în franțuzește, Valery, Mallarme, Baudelaire (și o traducere a acestuia de Șerban Bascovici). Am uitat de Portretele lirice ale domnului Pillat și am citit din Baudelaire, întîi din original, apoi tălmăcirea lui Șerban Bascovici. Nu citisem până
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
domnișoară! Plimbare plăcută... Puteam să facem cunoștință, îmi șopti, dar nu acuma. Duminică ieși cu mine și ai să vezi. Dar să te pui la punct, nu așa... Am ajuns în piață și l-am urmărit cum târguia și se tocmea pentru un firicel de mărar. Nu se grăbea și totdeauna ieșea, după cum îmi demonstra el, în câștig. Cunoștea toate legumele și de câte anume legături avea nevoie. Își făcea socoteli: asta da, asta nu, fiindcă mai mâncase cu o zi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găsit mămaia care îi știa numele, nu l-am găsit nici noi. Nu era nicăieri. Mămaia era la fel de frumoasă, înțeleaptă și dulce, doar că tăcea mai mult. Căzuse frunza de pe vie. Era răcoare afară, iar noi dădeam la vite și tocmeam gardul. În sat lătrau câinii, iar vacile noastre care erau acasă fiindcă în ziua aia nu le dădusem la cireadă, erau agitate. Stăteau să fete, trebuiau duse la apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
O urmărea la fel de discret, dat tot nu avea curaj să-i vorbească. Simțea însă că-i mai aproape de trupul ei și în nări îi avea mirosul, ...busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu ai mai sta cu noi. Cânta mândră miresei alături de celelalte drușculițe. Cânta pentru surata ei, cânta durerea ei. Curând veni și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-i spună? Cine să o creadă pe ea. Mai bine tace. Se îmbrăcă și merse în spatele casei, în bucătăria mică unde țața Antonica stătea chircită la vatră. Rămăsese cu un lemn în mână privind focul. - Dacă era tac’tu, mai tocmea și el oleacă hornu’ cela, da’ așa... o să-l rog pe Dorel să vie când o avea timp. Să-l strigi dacă l-ai vedea că-i prin ogradă. Dorel era vecinul de la vale de casa lor, cu mulți copii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
codești atât, zi... ce-i? - A fost cam răcoare, să facem focul, zise Saveta, lăsând capul jos și luând la spălat niște blide. - Facem... facem... de ce să nu facem?... Se ridicase soarele de-un stânjen peste sat. Care bărbați mai tocmeau gardul vitelor, care așezau beciurile, care pregăteau lăsatul secului. Saveta trebăluia prin casă, îi veni să îngâne un cântec, își mușcă singură limba. Se certă în gând pentru ce era să facă și continua să-și vadă de ale ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
își încuie ușile, deși niciodatată ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la moș Vasile și-l va ruga să vină el să tocmească ușile și geamurile. Soarele scăpăta ultimele raze. Se va lăsa întunericul cât de curând. Noaptea îi va aduce iarăși vise, vedenii, si o să revadă, o să retrăiască iar și iar tot ce a simțit în aceea noapte. Luna lumina odaia mică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
le cunoașteți, pentru tot ce nu reușesc să priceapă. Și încă mai bine, să mă contemple într-un sicriu. — Trec luni și nu mă mai cheamă. Mă lasă în pace, mă dau dracului. Iar când mă cheamă, nu se mai tocmesc. Acceptă ceea ce cer : suma, libertatea de acțiune. Îmi urmează planurile, nu-mi mai dau ordine. Nu-mi mai impun programul, punctualitatea lor cazonă. Nu înțeleg vreodată despre ce e vorba. Chiar când ascultă, ca niște viței, delirul meu. — Uneori, știți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veșnică. 30. Dar mulți din cei dintîi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintîi. $20 1. Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieșit dis de dimineață, să-și tocmească lucrători la vie. 2. S-a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, și i-a trimis la vie. 3. A ieșit pe la ceasul al treilea, și a văzut pe alții stînd în piață fără lucru. 4. "Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și a făcut la fel. 6. Cînd a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stînd în piață, și le-a zis: "De ce stați aici toată ziua fără lucru?" 7. Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni." "Duceți-vă și voi în via mea", le-a zis el, "și veți primi ce va fi cu dreptul." 8. Seara, stăpînul viei a zis ispravnicului său: "Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începînd de la cei de pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
au lucrat decît un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi care am suferit greul și zăduful zilei." 13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, ție nu-ți fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14. Ia-ți ce ți se cuvine, și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. 15. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitîndu-se înapoi, după ce ieșiră din zona regimentului. Barem am merge mai repede și nici nu ne-am osteni! Chiar în dreptul adăpostului lui Klapka întîlniră câteva căruțe gata de plecare și sublocotenentul începu îndată să se tocmească cu un sergent și să-i arate pentru ce trebuie să-i cedeze o căruță până la Făget... Sergentul fusese odinioară în bateria lui Bologa și, văzând pe fostul său comandant între baionete, se zăpăci, nu înțelese deloc lămuririle sublocotenentului și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată, Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat. Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire Și făcînd-o să răsune o psalmodică gândire Moaiă-n sunetele sfinte degetele-i de profet; El cântă pe Împăratul în hlamidă de lumină, Soarele stetea pe ceruri auzind cîntarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost Theodosie, egumenul mănăstirii Hlincea, care la 18 mai 1627 (7135) scrie: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului,... de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetîi Nicolae den Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acum pînă în veci, nice să mai pîrîm noi pre dînșii nici ei pre noi, ce ne-au dat noaă parte den
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]