4,979 matches
-
Precizarea este în măsură să lumineze simpatia istoricului religiilor pentru acest fenomen. Scrie Andrei Oișteanu și nu putem decât să subscriem: " Față de nazism, fascism și alte variante europene ale extremei drepte intebelice (cu excepția salazarismului, care a creat un stat creștin totalitar, cum scria Eliade în 1942) se știe că fascismul românesc a avut unele caracteristici specifice. Una dintre ele, foarte importantă pentru înțelegerea fenomenului a fost nu abjurarea creștinismului ortodox, ci - dimpotrivă - exaltarea lui. Așa se explică, printre altele, numărul mare
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
fel de agenți secreți ai divinității asupra cărora legile lumești nu au putere e un drum lung. Cu toții am ieșit din mizeria comunistă și cu toții am fost supuși presiunii agenților răului. Securiști, turnători, activiști și alte unelte spurcate ale ideologiei totalitare au pus presiune asupra fiecăruia dintre noi. E un act de uluitoare aroganță ca acum Biserica Ortodoxă Română să ceară pentru membrii săi statut de favorizați în raport cu legile și procedeele aplicate întregii populații. Faptul că în România mileniului al treilea
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
lui I. D. Sîrbu din partea Isarlîkului, pe care, măcar în ceea ce-l privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să nu pierdem din vedere că I. D. Sîrbu a fost și un critic sagace al vieții culturale din perioada totalitară. El a perceput între primii notele ei de tendențiozitate, conformism, mimetism care au dus la construirea la început a unei scări de valori ce reflecta în chip scandalos paradigma propagandei, apoi a uneia mixte, prin care cîrmuirea dovedea o anume
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
epeneag nu o ilustrează pentru că nu fusese în partid. El însuși spune : "Disident e cel care se abate de la linia partidului său. Eu n-am fost în partid." (vol. Capitalism de cumetrie, Polirom, 2007). A fost un critic al regimului totalitar, ceea ce i-a adus, ca represalii, retragerea cetățeniei române prin decret prezidențial, dar nu un disident, precum Goma și ceilalți. Goma intrase în partid purtat de valul adeziunii populare la discursul lui Ceaușescu din 21 august 1968. Peste câțiva ani
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
viață și înveșmântând peisajul în propriile-i sentimente -, dar de Jurnal nu poate fi vorba. Ci de ceva mai puțin și de ceva mai mult... Cel ce răspicat afirmă că "asemenea unui escroc care își ticluiește o diplomă falsă, regimurile totalitare se folosesc de imaginile unui trecut contrafăcut. Și din acest motiv ele se cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
încît efectul obținut este paradoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumi demente definită drept normalitate, unde oroarea este înregistrată ca firesc ca fapt cotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un fel oblic, ocolindu-l ca subiect în sine. Despre ce este vorba? O studentă, Găbița (Laura Vasiliu) rămîne însărcinată și se decide destul de tîrziu să facă un avort. În Republica Socialistă România avortul fusese interzis prin lege, prin
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
Doamne, îmi este tot mai dor/ De odihna razei mele lăuntrice,/ De chipul Tău surîzînd/ Ivit dintr-un colț de cer să mă judece" (încetează). Această "rază lăuntrică" reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd:/ Anotimpul cenușii,/ Sintagma lui noiembrie, desfigurată,/ Anii mitraliați, partizanii din munți,/ Aruncații în groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
astăzi, O.H. trage concluzia că ne îndreptăm spre un nou proletcultism. Autorul articolului folosește cuvîntul din urmă într-o accepție proprie, limitată la adularea liderilor politici, ceea ce e departe de adevăr. Uită totodată să facă diferența dintre un regim totalitar care impunea scriitorilor encomiasticele lor opinii și un regim democratic în care scriitorul e liber să opteze politic. Nu-și dă seama că scriitorii care îl apreciază pe președintele Băsescu nu doar n-o fac din obligație ori din constrîngere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
păduchioșilor suferind de tifosul gîndirii libere. Să luăm, de pildă, cartea Nenorocirea secolului. Logica întreprinderii teoretice pe care Alain Besançon o desfășoară în ea arată astfel: nimeni nu se îndoiește că, dacă în Europa secolului XX au existat două sisteme totalitare, acelea au fost nazismul și comunismul. Din păcate, dacă în această privință toți specialiști împărtășesc aceeași convingere, unanimitatea se risipește de îndată ce aceiași teoreticieni încearcă să le definească identitatea. Căci pe cele două totalitarisme nu le poți identifica decît comparîndu-le, numai
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
de motto ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu ochi critic războaiele, în bună măsură inutile, duse de americani, precum și instanțele lor legitimatoare? Spre deosebire de verbiajul triumfalist privitor la numeroasele binefaceri legate de Uniunea Europeană, istoria ideii europene este văzută în răspăr cu
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
subtitlul cărții să nu fie o metaforă, ci să corespundă chiar realității, căci este vorba chiar de "distrugerea de către Europa" a "fundamentelor societății politice". Democrația este sufocată cu invocarea ei demagogică pe buze și aceasta corespunde foarte mult tezei izvoarelor totalitare ale ideologiei Uniunii Europene de astăzi. Departe de a fi doar o "provocare", cartea atât de curajoasă a politologului britanic este poate una dintre cele mai însemnate contribuții aduse pe plan internațional după 1989, la dezbaterea asupra Europei. A spus
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
ultimilor ani. Numai câteva nume: Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Bogdan Crețu, Luminița Marcu, Angelo Mitchievici. Iar lista, chiar în clipa asta, e în continuă creștere. Evident, începând de la debutul din 2003 - prin volumul Ion D. Sîrbu. De veghe în noaptea totalitară - Patraș își ocupă meritoriu poziția între aceștia. Cu ce riscuri și în ce chip ? Să începem chiar din miezul similiteoretic al acestor note preliminare. În cel mai consistent și deopotrivă mai pasionant capitol al studiului, dedicat romanului Adela, demonstrația se
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
cărțile noastre? îți fac o cafea? - Ce ți se pare relevabil la răscrucea vieții noastre literare cu așa-numita viață civică? Nu ți se pare că se continuă frecvent, sub bariera "apolitismului", acea ideologizare pe dos preconizată de oficialitatea regimului totalitar ajuns la ananghie, care cerea scriitorului muțenie în privința temelor de interes general, resimțite ca "dificile"? Nu e greu de constatat că analiza fenomenului politic e mult mai degajată decît cea a fenomenului literar... - Dragul meu, intelectualul e când invitat să
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
ei interbelică era o joacă vag sentimentală, în limitele obișnuite ale literaturii feminine tinere din epocă, deși fără despletiri lirice. Cuvântul din cuvinte e, în schimb, o carte cu miză maximă. Îndrăzneață stilistic, originală și bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaște România dintre 1948-1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
ingenios de Emanoil Marcu, autorul unei versiuni românești fără cusur, prin Cuvântul din cuvinte. Este o carte de o noutate pe care editorii francezi ai deceniului al 6-lea n-aveau cum s-o înțeleagă: ea vorbește despre o lume totalitară, în speță comunistă, pe care unii occidentali (sau unii estici mai tineri) au dificultăți s-o înțeleagă chiar și azi. Ea vorbește despre și chiar în limba de lemn cu trei decenii înainte de cartea scrisă de Françoise Thom (și publicată
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
singurul) și pentru atitudinea critică a Monicăi Spiridon față de tabăra deconstruc-ționiștilor, care și-au ascuns pretențiile hegemonice asupra întregii arii discursive (inclusiv științifice) sub o maximă toleranță epistemică ("Merge orice") și au repudiat teoriile (v. Paul de Mann), denunțate ca totalitare, dezvoltând ei înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința la moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
ce răspândesc pe străzile orașelor "epidemia de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
timbre etc. circulă pneumatic prin tuburi și conducte aflate peste tot. Reclamele livrate de Central Services, serviciu unic, emblemă al unui centralism-etatist generalizat anunță beatificarea în intestinele Leviathanului: "Noi facem conductele, tu fericirea." Gilliam a zugravit perfect esența unei lumi totalitare, cu un sistem informațional dezvoltat metastatic, dar fără informatizare, cu o sistematizare și specializare obsesivă în depozitarea și clasarea informației, dar fără informaticieni. Înainte de a deveni neant, individul, cetățeanul K, Buttle-Tuttle, trece printr-o serie de faze de dizolvare birocratică
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
urcă în ierarhie în zonele eterate unde îndeplinește cu succes rolul de torționar, corect îmbrăcat peste costum cu un halat alb, mînjit de sînge, nu există erori pentru că totul funcționează perfect: "Cauză și efect. Asta-i frumusețea." Ca orice sistem totalitar, acesta își fabrică inamicii, "teroriștii", din rîndul contestatarilor, întreține starea de asediu permanent și un aparat represiv foarte bine pus la punct. O secretară abulică cu căștile pe urechi transcrie indiferent partitura-interogatoriului compus aproape integral din onomatopeele celui torturat. Pînă
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
prima-tului politicului asupra economicului, forțând preluarea puterii pentru controlul total al avuției naționale etatizate sub comunism. Puterea politică a impus modalitățile de realizare a tranziției, formele dez-etatizării economice, direcțiile eforturilor investiționale. O ruptură brutală cu perspectivele cetățenilor - asistați; "orfanii" statului totalitar ar fi fost, în absența unei lustrații reale și severe, un dezastru pentru lupii deghizați în miei, cum s-au dovedit a fi moștenitorii "de drept" ai comunismului. Legăturile ierarhice și dependențele reciproce, tipice fostului regim, în care constituiau "avangarda
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
cele anterioare. Două metafore dominante organizează imaginarul romanului Plicul negru: noaptea ca sursă a răului, în diversele lui forme (necunoscutul ostil, delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în roman, metafora primește atât conotații politice, cât și existențial psihologice) se asociază cu pierderea rațiunii și dezechilibrele de comportament. Individualitățile debusolate, persecutate, deformate, se transformă în măști și roluri. Așa se întâmplă cu Anatol
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
morala cade în abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază, universalismul, autonomia, autoritatea, translîndu-se în particular și ipotetic, naufragiind într-o mare diversitate de conexiuni. Preocuparea ce-ar fi în
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
gogolian, sînt momente de o poezie extraordinară, fină și emoționantă, sînt secvențe care te duc cu gîndul la basme. Relațiile dintre putere și cetățean aduc pe scenă, din plin, și absurd, și black humor. Într-o țară cu un regim totalitar, toată lumea a înnebunit. Se strîng frustrări, violențe pe toate planurile - în familie, acasă, între părinți, între copii și părinți, la serviciu, la școală - nimeni nu mai gîndește cu capul lui, canoanele au semn schimbat, iar suspiciunea continuă a vinei și
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
a trimis la închisoare sau în Siberia - și cu siguranță la moarte - oameni nevinovați. Societatea rusească dinaintea Revoluției e deja una polițienească, bazată pe supraveghere și delațiune. Nu doar Rusia este bolnavă; romanul e scris în anii '30, cînd regimurile totalitare erau instalate în tot mai multe țări, și nu este exagerat să vedem în criza morală a lui Golubcik criza întregii Europe. Ca și în alte scrieri ale lui Roth, o prezență importantă este aici Primul Război Mondial, evocat în
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]