2,402 matches
-
răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e drăguță. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarășă. N-ai ce face, trebuie să recunoști. Mai ales dacă o fi avut și vreo ședință din alea, știi tu. Eh, dar când nu are ea ședință? (Răsfoind o agendă); Astăzi care va să zică "Avantajul muncii pregnant organizate pe faze și etape
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
scoate când vin... cucii ăia mari în limuzine negre și cu sirenă. Domnești, nu alta. (Către public): Ăsta da, cuc fericit Sărmanul de el! Nu eu Cucu. Cu-cu! Eu cu-cu! Se aude soneria. CUCU: Da, mamăă!... A venit tovarășa noastră de la serviciu (deschide ușa soției). DOAMNA CUCU: (Îmbrăcată tinerește, fustă nu pantaloni, se apleacă și-și sărută soțul pe frunte. Cucu se comportă ca un motan alintat): Ce mai faci măi Cuculeț? Ți-a fost dor de mine? CUCU
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
contabilul-șef Pârvu Gheorghe la U.J.C.A.P. Cu o recomandată le-am transmis că lucrarea este finalizată. Pentru că birocrația față de o asemenea întreprindere culturală și editorială (fie ea și de interes zonal) era foarte greoaie, m-am prezentat la tovarășa Petrescu, secretara cu propaganda de la județeana de partid. Aceasta m-a primit cerându-și scuze că nu poate să dea aviz pentru monografie unei comune care stătea prost la indicatorii economici de bază, era codașă pe județ în privința achitării sarcinilor
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
Sanda. Așa a vrut nașa mea să mă boteze, ca toată lumea să mă alinte când mi se adresează. Am înțeles că numele tău este Mircea. Să nu ne mai formalizăm atât, că nu suntem la partid aici să ne spunem tovarășa cutare sau tovarășul cutare. - A... din privința aceasta nu este nicio problemă. Nici mie nu-mi place să mă adresez protocolar. M-am familiarizat aici în sat cu... nea Vasile, tanti Gherghina... sau ce nume mai au cei mai vârstnici
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
să-i strig. Profesoară de română să n-aibă habar de Moara cu noroc?! Despre care mai multe profesorul putea afla de la oricare dintre elevii mei, indiferent de nivel de pregătire și vârstă!... Însă Todoran, nu: - Poate știi, totuși, dumneata, tovarășa cutare, cum au murit protagoniștii, într-un incendiu... Individa, nimic. Atunci Todoran, cu vocea lui molcomă, a amenințat-o blând: - În cazul acesta voi fi silit să vă mulțumesc!... Of, Doamne! Unde era omul acela care ne speriase odinioară cu
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
șărani oropsiți, cu puțină carte și multă omenie, sunt atât de respectoși ca nimeni alții. Mergeam prin sat cu probleme de administrație, vizite la părinții elevilor, mă întâlneam cu oameni bătrâni de 70-80 de ani care mi se adresau cu "tovarășe" formulă ce n-am îmbrățișat-o, spunându-le întotdeauna să-mi zică pe nume și să mă tutuiască. Mara Cîrciu, ziaristă la cotidianul "Romanian Times" din America scriea în Nr.232 din luna martie 2009 un articol în care spunea
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
puteau să se țină după ea, iar cei rămași în urmă ne întrebam pe unde s-o luăm. Una din fete știa drumul și am ajuns și noi, cei lenți.- Unde ați stat măi, ce, credeți că aici se lenevește?- Tovarășa, dar noi nu putem merge ca dvs, el are ghips la picior, eu sunt infirm, iar fata asta a mers încet că are ceva cu inima!... E soare, fac bastoane. Mă simt ca pedepsit!Mi-au scos afară masa, dar
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
puteau să se țină după ea, iar cei rămași în urmă ne întrebam pe unde s-o luăm. Una din fete știa drumul și am ajuns și noi, cei lenți. - Unde ați stat măi, ce, credeți că aici se lenevește? - Tovarășa, dar noi nu putem merge ca dvs, el are ghips la picior, eu sunt infirm, iar fata asta a mers încet că are ceva cu inima! - Bine, bine, hai la treabă cu voi. Uite, fiecare primește un teanc de cărți
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
să reciți mai bine? - Nu mai bine, dar mai cu suflet, da! - Hai să te vedem, și mi-a dat o carte cu poezii, nu mai știu de cine scrise. Recită de aici și mi-a arătat cu degetul. - Dar, tovarășa, nu așa, stați să văd despre ce-i poezia și să recit cu tonul potrivit cu ce-a simțit autorul! Am citit-o în fugă și i-am recitat-o de unde a spus. După ce am recitat s-a făcut liniște. Cred
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
ne încadrăm sau ținem la acest tipic, “musafiri” aproape zilnic veneau și se așezau în ultima bancă în clasă, își luau conștiincios “notițe”, se făceau că scriu ... Era și aceasta o formă preeliminară de ... teroare! Inspector peste școala noastră era “tovarășa” Marieta Moscu, mică de statură dar cu funcție mare. Nu ne spunea nimic, n-avea critici și nici aprecieri laudative referitoare la desfășurarea lecției și nici a politizării ei. În toate cele 50 de minute ale orei, stătea pironită cu
DUPĂ RĂZBOI, ÎN TIMPUL BOMBARDAMENTULUI IDEOLOGIC !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360865_a_362194]
-
să se dovedească că am lucrat în fermă și ce am lucrat. Săndica nu putea să nu remarce cu plăcere că președintele nu o mai tutuise ca de obicei. Spera s-o facă și în continuare. - Nu este nici o problemă, tovarășa Săndica, ținându-se cont de faptul că noi am fost mulțumiți de activitatea dumitale. Și unde ai găsit post? - Părinții mei sunt bătrâni și eu sunt singurul lor sprijin. Am găsit la câțiva kilometri de comună mea, la Dorobanțu, post
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
înainte ca el să vină aici ori să rămână în continuare, ceea ce nu cred, ori să-și facă lichidarea și să-și ia lucrurile de la gazdă. - Bine, Săndica, sper că acum, fiind colege nu mai strigi după mine șefa sau tovarășa ingineră, ci pur și simplu, Ramona. - Mulțumesc, am să țin cont de recomandarea ta. Astăzi ce sarcini am de îndeplinit? - Chiar că nu știu ce să-ți mai dau acum. Să vorbesc cu inginerul-șef, să văd cine îți preia sarcinile cu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
și, cum ea era șefa Săndicăi, în caz de alte cercetări pe linie de protecția muncii, nu dorea să fie trasă la răspundere nevinovată și în necunoștință de cauză. - Nea Ioane, ia spune-mi cum s-a întâmplat cu accidentarea tovarășei ingineră Nicolescu? - Nu știu, tovarășa Axinte. Eram plecat la moară. M-a trimis soțul dumneavoastră să văd dacă au terminat de măcinat ce le-am trimis pentru sectorul dumneavoastră. - Și soțul meu unde era? - Eu l-am lăsat în magazie
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
Săndicăi, în caz de alte cercetări pe linie de protecția muncii, nu dorea să fie trasă la răspundere nevinovată și în necunoștință de cauză. - Nea Ioane, ia spune-mi cum s-a întâmplat cu accidentarea tovarășei ingineră Nicolescu? - Nu știu, tovarășa Axinte. Eram plecat la moară. M-a trimis soțul dumneavoastră să văd dacă au terminat de măcinat ce le-am trimis pentru sectorul dumneavoastră. - Și soțul meu unde era? - Eu l-am lăsat în magazie, în biroul meu. - Pe tovarășa
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
tovarășa Axinte. Eram plecat la moară. M-a trimis soțul dumneavoastră să văd dacă au terminat de măcinat ce le-am trimis pentru sectorul dumneavoastră. - Și soțul meu unde era? - Eu l-am lăsat în magazie, în biroul meu. - Pe tovarășa ingineră ai întâlnit-o? - Da, ea venea la magazie să vadă dacă mai avem făină de oase, chiar am vorbit cu dumneaei, apoi eu mi-am continuat drumul la moară și ea s-a dus la magazie să numere sacii
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
sacii. Nu m-a crezut că avem suficientă deocamdată. - Cât ai întârziat la moară? - Ceva mai bine de o oră. Când am revenit, magazia nu era încuiată și nimeni nu mai era în ea. Soțul dumneavoastră era plecat și nici tovarășa ingineră nu mai era. - Și nu ai observat nimic deosebit în magazie? - Atunci nu. Când am auzit de accident, m-am uitat prin magazie și am văzut o mică pată de sânge pe pardoseală și un sac de uruială căzut
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
început să mergem În picioare ajutați, De mamă, de tată, De alții... Cum zâmbeam noi, Cum se bucurau alții, Mai mult decât noi! La primii noștri pași, Mărunți, dar pași! Anii mergeau înainte... Am mers la grădiniță! La grădiniță cu tovarășa! Da, tovarășa, nu doamna. Ne jucam cu plastilină, Dacă aveam, dar ne jucam. Era tare frumos atunci! A venit vremea școlii, Clasa întâi, cu trăistuță, În satul nostru nu se știa De altceva! Aveam o tăbliță de ardezie! Care avea
E BINE SĂ ŞTIM ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364206_a_365535]
-
mergem În picioare ajutați, De mamă, de tată, De alții... Cum zâmbeam noi, Cum se bucurau alții, Mai mult decât noi! La primii noștri pași, Mărunți, dar pași! Anii mergeau înainte... Am mers la grădiniță! La grădiniță cu tovarășa! Da, tovarășa, nu doamna. Ne jucam cu plastilină, Dacă aveam, dar ne jucam. Era tare frumos atunci! A venit vremea școlii, Clasa întâi, cu trăistuță, În satul nostru nu se știa De altceva! Aveam o tăbliță de ardezie! Care avea!?! Am stat
E BINE SĂ ŞTIM ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364206_a_365535]
-
că am anumite calități profesionale și personale, se datorează în mare parte anilor din liceu și muncii neobosite a dascălilor mei, profesori cu o minunată experiență personală și de viață. Am lucrat în toate școlile de pe teritoriul comunei Brădeanu în calitate de „tovarășa profesoară”. Specialitatea...? eram (ca multe cadre didactice din generatia mea și obligați să supraviețuim în anii grei) omul (femeia) - orchestră. Și mi-am făcut meseria, datoria, cu o mare pasiune și am pus suflet în tot ce am făcut. Un
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
zugrăvirea moravurilor din perioada comunistă.Până atunci,prezint cititorilor o mostră de viață din acea perioadă mult hulită,în care arăt cum se "descurcau" românașii noștri, considerați de toată lumea ca fiind extrem de inteligenți. UN KIL DE MĂSLINE -Ei, da, stimată tovarășă soție! Sunt un om cu relații, un om cheie, în relație cu toți oamenii cheie din orașul acesta, Dar nu vreau, nu-mi permit principiile mele de om corect să descui și să mă folosesc de aceste relații. Și...să
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
aibă cineva de nas. La urma urmei...n-am nevoie, dom’le! Ce, fără relații nu se poate? -Uite că nu se poate, stimate tovarășe soț aiurit! Scârba de Iliasca își fâțâie sub nasul meu pantalonii velurați. Are și blugi, tovarășa...Originali...De unde? De la magazin? Ei, aș! Să crăp, nu alta, când am auzit-o pe matracuca de Ștefăneasca, cum mieuna la telefon: trimite-mi acasă, dragă, niște cașcaval și smântână! Dacă o întreb, se fandosește: am și eu, dragă...relații
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
măsline...când mi-oi vedea ceafa. Pârlitule! Ești un om de nimic! Ni-mic, ăsta ești! Și soția tovarășului director ieși din sufragerie, trântind ușa cu putere. Eroul nostru căzu zdrobit pe fotoliu. Oftă adânc: -Ia să-i arătăm dumneaei, tovarășa, ce relații avem noi. Uite-aici, telefonul, unealta asta miraculoasă a omului cu relații. Să scoatem și agenduța, caiețelul ăsta magic. Și...să-ncepem! Își frecă palmele și formă un număr: -Alo, tu ești, Georgică? Bună, mă, băiatule! -Să trăiți
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
moment când ea avea ceva de discutat cu subordonații săi, lucru ce nu obișnuia să-l facă niciodată, a simțit ca o lovitură cu ceva ascuțit în piept, o presimțire sumbră că ceva nu este în regulă în acea zi. - Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse imediat fata. - Da, despre ea este vorba. Am primit un telefon de la poșta din Ciocănești
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
compensată prin suplimentul propagandei susținut îndârjit de comisariatul politic, de a se alcătui Diviziile roșii ale trădării și rușinii. Deși, lupta era acerbă și total neegală, majoritaea ostașilor români au rămas dârzi în demnitatea lor, dincolo de scrâșnetul ruginit, amenințător al tovarășei Ana Pauker: „Vom trece peste cadavrele voastre și nu ne vom lăsa până ce nu ne vom face stăpâni în România.” (Pr. Dimitrie Bejan, Oranki-Amintiri din captivitate. Ed. Tehnică, București, 1998, p. 23) Cum rezultatele erau din ce în ce mai mediocre, s-au hotărât
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
central, care era destul de mare, nu ca să ne plimbăm pentru că era sărbătoare, ci ca să facem curățenie. Era toamnă, era foarte frig și trebuia să adunăm cu mâna bețele, crengile rupte, bidoanele și alte resturi. La mătură aveau acces doar preferatele tovarășei pedagog Bălăoșiu. Îmi simțeam degetele fierbinți și mă dureau. Unde caști ochii, fă curvă? Urla din toată ființa ei, urla atât de tare încât îi ieșeau ochii din orbite. Mi-a înghețat mâna, tovarășa peda..., și nu te lăsa să
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]