4,226 matches
-
o abordeze. Ea avusese curajul să vorbească despre întâia căsnicie a Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce se petrece în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mine că soția dumneavoastră este destul de mare să se apere și singură. La următoarea abatere, voi fi nevoit să iau măsuri. Sunteți liberi. Nuța Cordel ieși precum regina Angliei de la o adunare de consiliu. Se închise în biroul ei, trântind ușa. Unul din ghivecele de flori, agățat de peretele despărțitor al celor două încăperi, căzu și se făcu țăndări. Aplecată să strângă mizeria, Luana auzi vocea severă a bărbatului ei: De azi înainte te descurci singură. Nu știu cum, nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsase păgubaș. Te rog, i-a spus Karl, nu mai ține cuțitul așa. Pune-l Între degetul mare și arătător, doar nu-i creion! Adam a ocolit privirea lui Karl și a rămas cu ochii ațintiți la pian. Apoi a trântit cuțitul, care s-a ciocnit de buza farfuriei, de unde a sărit o picătură de sos pe fața de masă din linoleum. Ochii i s-au umplut de lacrimi fierbinți, a simțit În cap arsura Înțepăturii pe care de-acum o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din biroul ei care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părul negru, lucios, toate astea laolaltă Îi sugerau ținuta unei persoane care ar aparține noii orientări a mișcării socialiste. Vrei să spui că Din a fost dat afară? Așa, pur și simplu? O Înfuriase vestea că lui Din i se trântise ușa biroului În nas, că fusese lipsit de cărți și de mașină de scris, adică de tot ce putea fi mai de preț pentru el, cheia viitorului lui. — Nu, a răspuns fata, tot cu ochii mijiți de prea multă lumină
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zis Z. Se intră-n panică așa de ușor În ziua de azi! De când cu atentatul acela ridicol Împotriva președintelui situația s-a Înrăutățit. Toți bogătașii ăștia Își Închipuie că la fiecare colț de stradă Îi așteaptă comuniștii să le trântească o bombă-n cap și să-i facă bucățele. Uită-te la ei! Cui să-i treacă prin cap să arunce o bombă peste ăștia?! Bijuteriile s-ar transforma Într-un șrap nel teribil. Adam a observat că afară erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
școală, avea o greutate în respirație, un tremur al mâinilor, dar psihic era pregătit pentru o nouă zi, îi revenea până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un tăvălug fierbinte îi cutreiera carnea, se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-o aștepta să se clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe sfoară și-i va trânti în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și se privea dintr-o parte și alta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
roțile mașinii ce-i ducea către casă, la fel de grăbit, imposibil de stopat cu forțe puține, s-a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o stăpânea, o stare nervoasă de fapt, sufletește se pregătise ca pentru o confruntare nespus de dificilă, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-său, așa de inflexibil și așa de lasă-mă să te las. Sigur? mai întrebă încă o dată, cu grijă, iar el îi confirmă ridicând din umeri. Sigur. Femeia simți cum enervarea crește în ea ca o lavă, toată seara tăcu, trânti obiectele pe care le apuca și îl studie cu dușmănie pe băiatul ei. Fir-ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână. Urmărea manevrele de întoarcere ale mașinii. Când automobilul a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și totuși era posibil. Soarele arămea totul în jur. Să nu te lupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate, când trebuia să te adaptezi condițiilor care ți se ofereau, avea o adevărată slăbiciune pentru micile confruntări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine, înțelegi? Am făcut câțiva pași în urma voastră. Erați distanțați. Degajați, am presupus că sunteți într-o fază de început, tu nu fuseseși pângărită. Nu-mi convenea deloc să te știu alături de omul acela. Am alergat înapoi spre mașină, am trântit portiera și am pornit. Curând v-am văzut pe trotuar înaintea mea, te-am privit cu insistență, mergeam foarte încet, speram să te întorci din reflex. N-ai făcut-o, erai prinsă de vorbă, nu m-ai văzut nici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
planificat. Dacă întâmplător îi rămâneau câteva ore libere, pur și simplu plesnea de plictiseală, nu avea plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]