1,181 matches
-
romantică a apus de ceva vreme devine inoportună. Relațiile noastre necesită "adaptări continue și foarte multă disponibilitate de a fi flexibili", consideră L. Carter (2007, p. 172). Dorința și aspirația spre stabilitate și durabilitate sunt taxate drept inactuale; ba, conservatoare, tradiționaliste (în sensul peiorativ). Acum, "maleabilitatea reprezintă cheia supraviețuirii unei relații", precizează L. Marinoff (2009, p. 187). În aceeași abordare, egoismul nu este prin el însuși un coroziv al raporturilor interumane. Atunci când provine din interes de sine luminat explică psihoterapeutul nord-american
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui Cioran). Și tocmai pentru că Noica s-a înscris în linia tradiției filozofice categoriale și s-a format prin studiul expres al categoriilor în istoria gândirii occidentale ― de la Aristotel, (Porfir), Descartes, Leibniz, Kant și până la Hegel ― el este ultimul filozof tradiționalist al lumii. De aici importanța cărțuliei lui Douăzeci și șapte trepte ale realului, studiu dedicat istoriei categoriilor și mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică". "Mașinuța lui", cum îi plăcea să spună, era propriul lui cod născut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
1993 și preluând cuvintele rostite de avocata Centralei de Învățământ din Québec: "Dascălul nu trebuie să-și folosească forța fizică pentru a se răzbuna sau a-și descărca furia [...] el trebuie să acționeze ca un bun tată de familie". Argumentul tradiționalist are în continuare forță, fiindcă se bazează pe o istorie foarte lungă. Este istoria unei reprezentări care se formează din antichitatea târzie, cea a pericolului copilăriei (Debarbieux, 1998b). Societățile antice și vechi s-au temut întotdeauna de copii, fiindcă se
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în sistemul inter-național trebuie interpretată ca o formă particulară a organizării politice: este vorba despre o societate internațională care nu corespunde stării naturale hobbesiene, înțeleasă ca o permanentă stare de război. CRITICA REALIȘTILOR CLASICI LA ADRESA REALISMULUI MECANICIST ȘI OBIECTIV Aripa tradiționalistă din cea de-a doua dezbatere a criticat cele două modele pe care s-a bazat transformarea științifică a disciplinei relațiilor internaționale teoria sistemelor și teoria economică precum și încercarea lor de a face o analiză cauzală de tip intrări-ieșiri (input-output
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doar la sfîrșitul revoluției behavioraliste, aceste probleme au devenit anomalii, adică potențiale amenințări pentru validitatea realismului. S-a scris foarte mult despre iluzia unei dispute între tradiționalism și behavioralism, sau disputa Bull Kaplan. Din moment ce behavioralismul critica înclinația normativă și metodologia tradiționalistă, mai istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate acestea, behavioralismul a subminat pînă la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spune, de britanici (văzuți ca un fel de cal troian în Europa pentru Statele Unite). După cum vom vedea, această categorizare amplă este ea însăși o supra-simplificare de vreme ce, în cadrul statelor europene, și chiar în cadrul partidelor politice se află atât intervenționaliștii de stat tradiționaliști cât și cei care adoptă abordarea "noii guvernări". Reconfigurarea statului Într-o anumită măsură aceasta este o dezbatere falsă, și autori precum Ferrera și colegii acestuia avansează idei nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
astfel dezvoltarea ultramontanismului francez.29 Acești scriitori sunt importanți nu numai pentru faptul că au respins statul-națiune modern și concepte precum drepturile omului și democrația, și au îmbrățișat anumite perspective religioase; de asemenea, ei au lăsat în urmă o percepție tradiționalistă a societății pe care o vedeau ca fiind corporatistă și ierarhică și care era pusă în pericol de însăși principiile Revoluției care aveau tendințe de nivelare. În acest sens, ei erau precursorii regionalismului care s-a dezvoltat atât ca ideologie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mișcări și nu aveau nimic în comun cu ideea de descentralizare. Printre ele se aflau politicianul francez Raymond Poincaré, care mai târziu a devenit prim-ministru și apoi președinte, și liderul socialist Léon Blum, amândoi fiind priviți ca niște iacobini tradiționaliști. Dar această mișcare era politică în sensul că ea căuta o reformă pentru organizarea teritorială a Franței, nu neapărat prin revenirea la vechile provincii, ci prin crearea unui nivel mai vast decât departamentele. După Charles-Brun, criteriul pentru definirea noilor regiuni
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sistemul politico-administrativ francez. În plus, chiar dacă aproape orice partid politic francez a fost împărțit între cei care erau mai mult în favoarea descentralizării (pe care ne propunem să-i numim neo-girondini) și cei care erau mai mult în favoarea implicării statului (iacobinii tradiționaliști), niciuna din părți nu a luat în calcul o întoarcere la vechiul sistem uniform și extrem de centralizat. Al doilea, era clar că reformele au fost incomplete și creaseră un sistem de guvernare teritorială destul de confuz și haotic. Mulți critici s-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au dezintegrat însă în anii 1960, în momentul în care grupările regionaliste mai radicale au început să-și intensifice cererile pentru schimbarea instituțională sub forma unei autonomii politice pentru regiuni. Elementele iacobine ale coalițiilor radicalii de dreapta, comuniștii și socialiștii tradiționaliști au rezistat, fiind fidele sistemului instituțional moștenit de la Revoluție. În Bretania, colaborarea dintre CELIB și statul central a fost numită "la trahison des notables" (trădarea notabililor) de către regionaliștii mai radicali care adoptau poziții politice inclusiv naționalismul separatist, dar și violența
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cu cât sunt obișnuiți cu el din copilărie. În sistemul educațional românesc, participarea elevilor la decizia în școală este redusă, pe considerentul că aceștia nu știu ce este bine și ce este rău pentru ei. școala românească se află încă în paradigma tradiționalistă orientată către trecut și spre valorizarea unei imagini mitice și legendare. Aceasta nu-i oferă elevului posibilitatea de a alege în funcție de dorințele și de interesele sale, obligându-l să urmeze un ciclu de studiu ancorat în tradiție și dictat din
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
într-un continuum cu limitarea divorțurilor și ambele au ca miză reconsolidarea familiei și readucerea membrilor PCR pe linia „eticii comuniste”. Aceste motivații nu sunt legate de dezvoltarea economiei socialiste sau de protejarea și creșterea națiunii, ci de o ideologie tradiționalistă extremă. Ideologia „tradiționalismului comunist”, caracterizată prin atitudinea conservatoare față de familie, încercarea de a controla strict comportamentul reproductiv și sexual, mai ales pe cel al femeilor, și de a impune ca toți indivizii să fie „judecați” după normele eticii comuniste sunt
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
sănătatea poporului, sporul natural al populației, să apărăm moralitatea poporului? Interzicerea avorturilor și limitarea foarte severă a divorțurilor erau necesare, așadar, pentru a „apăra moralitatea poporului”. Acesta nu este un argument economic, nici măcar unul naționalist, ci, în esență, un argument tradiționalist, pentru că în conceptul ceaușist de moralitate sunt incluse (practic) interdicția relațiilor sexuale care nu au o funcție reproductivă, interdicția avorturilor și păstrarea familiei cu orice preț. Tradiționalismul moral se transformă în fundament al unei „politici a reproducerii”1 care susține
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
costuri de personal ridicate pentru angajatori) este penalizat prin scăderea veniturilor salariale (care recompensează experiența pe piața muncii și timpul petrecut cu un angajator) și scăderea șanselor de promovare profesională (xe "Glass"Glass, xe "Riley"Riley, 1998). Femeile cu atitudini tradiționaliste cu privire la rolurile de gen (în special cu privire la îngrijirea copiilor și activitățile domestice) înregistrau o rată semnificativ mai ridicată de perioade de întreruperi ale activității profesionale după naștere decât restul femeilor intervievate în cadrul studiului realizat de xe "Glass"Glass și xe
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
urban (55%). Întrebați în legătură cu motivele discriminării de gen pe piața muncii, respondenții au indicat fie cauze atribuite structurii individuale a angajaților (de exemplu, „femeile lucrează mai mult acasă”, opinie exprimată de aproape jumătate dintre cei intervievați), fie persistența unor atitudini tradiționaliste manifestate sub forma unor prejudecăți de tipul: „femeile nu pot practica anumite profesii” (40%), „există diferențe biologice între bărbați și femei” (35%), „morala creștină face diferența între bărbați și femei” (24%)1. În Barometrul de opinie publică (Valori legate de
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
222) (Raport general al cercetării Gen, interese politice și inserție europeană, 2007) au și mai mari probleme la angajare) sau că, din cauza volumului de muncă domestică depus, randamentul lor profesional va fi mai scăzut. Astfel, lipsa reconcilierii (alături de persistența atitudinilor tradiționaliste de gen) poate duce la reducerea șanselor de promovare profesională a femeilor. Studiul Centrului Parteneriat pentru Egalitate (CPE), „Femei și bărbați în organizații” (2006), a arătat faptul că respondenții consideră că „ambiguitatea proceselor de promovare și evaluare favorizează discriminarea angajaților
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
angajatorii și părinții), unele aspecte problematice nu pot fi ignorate: absența infrastructurii (creșe, grădinițe, mijloace de transport) în România, lipsa unei legislații care să încurajeze participarea angajaților și, nu în ultimul rând, percepțiile culturale ale populației care favorizază un model tradiționalist de îngrijire a copiilor. Un aspect adesea ignorat în discuțiile privind reconcilierea este că dezvoltarea facilităților de îngrijire a copiilor duce la crearea de noi locuri de muncă, majoritatea persoanelor care caută un loc de muncă în acest domeniu sau
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
în figurile lor un pretext potrivit. Un sobor de preoți își agită sutanele în jurul catedralei pe care o construiește Ioanide, obiectând că nu e canonică. Ei se lasă instigați de inamicul lui Ioanide, care visa să construiască el o catedrală tradiționalistă dar o plănuia steril de mulți ani. Primarul beneficiar al construcției obiectează justificat asupra absurdității de a se ridica piedici unei construcții religioase chiar din partea clerului. Călinescu e un liber cugetător fără stimă pentru cler, dar nici pentru literatura ortodoxistă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
absente. Ioanide este adeptul formelor geometrice și al arhitecturii cubiste prin care se remarcă multe edificii din anii ’30. Inamicul lui Ioanide pe tărâm practic și teoretic este un anume Pomponescu, personaj oficial, ministru, profesor de beton armat. Pomponescu e tradiționalist și naționalist în materie de construcții. Simpatia autorului merge decis spre Ioanide. Creațiile lui Pomponescu sunt calificate drept „drăcii”, stil de cimitir și cavou. Clădirile care nu se acordă cu vederile lui Ioanide au un „mizerabil stil de provincie franceză
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
au pus pe aceleași femei să treacă prin testul rezolvării unor probleme, studentele care se așteptau să se întâlnească cu un frumos student conservator, au eșuat cu 18% mai mult decât celelalte studente! De ce? Pur și simplu pentru că un bărbat tradiționalist nu îi cere soției sale să fie inteligentă... Concluzie Minciuna este foarte frecventă în contextul primelor întâlniri. Ea ne permite astfel să ne îmbunătățim considerabil imaginea în ochii celuilalt. Feldman, Tomasian și Coasts (1999) au arătat de altfel că la
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
pentru care frustrările provocate de evidentele diferențieri sociale din România postcomunistă păreau iremediabile. Mulți dintre elevi manifestau de timpuriu angoasa găsirii unui loc de muncă și unii lucrau deja (fără acte) la patronii din cartier. Expuși unui mod de viață tradiționalist, violent și dezinteresat de performanța școlară 5, formau un grup social compact, cu modele de reușită exclusiv materiale. Singurele repere culturale cu anumite ecouri în mediul lor erau cele asociate Bisericii și televiziunii. Școala părea doar un rău necesar, o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-o aplice apoi în integrarea lor științifică, socio-profesională, culturală. Doar amintind câteva dintre modele alternative pentru conceperea educației practice, identificăm dificultatea activității sale, dar și nevoia schimbării metodologiei formării, diversificării însăși a competențelor sale: modelul behaviorist, modelul umanist, modelul tradiționalist (personalist), modelul orientat spre succes/performanță, modelul bazat pe competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse administrativ (Școala Waldorf, Step
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ceea ce se regăsește efectiv în fundamentarea unui model propus spre validare a unei alternative de curriculum, ca în cazul celui actual, prioritar cerut cel centrat pe formarea de competențe sau în alte abordări concretizate în diferite modele de construcție: ► Paradigma tradiționalistă (clasică) a constituit vreme îndelungată baza conceperii și realizării curriculumului centrat pe însușirea unui conținut informațional, de la momentul afirmării sale în practica educațională și până în epoca modernă, mai ales postmodernă. Prima lui reprezentare îl definește ca materie de studiat, pentru
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
raționalitatea cunoașterii lui, bazat pe idei, fapte, exemple însușite și evaluate standardizat, cu autoritate, acordă o minimă atenție pentru înțelegere, interpretare, exersare proprie a educaților, insistând pe abordarea tehnologică a curriculumului (elemente, relații, proceduri, aplicații, standarde, credite). Elementele acestei concepții tradiționaliste încă se păstrează și astăzi, căci exprimă rațiunea inițială de a fi a curriculumului bazat pe conținutul informațional, un curriculum prescriptiv, standardizat, valorificând prioritar modele de învățare exactă. ► La acesta s-a adăugat apoi și modelul construit pe concepția behavioristă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aici, după Jonnaert (2006) distincția între a ști informații teoretice generale, selectate conform profilului de formare (savoir) și a cunoaște propriu (connaître), în stabilirea unui curriculum. Atunci nu a fost o limitare numai la cunoștințe declarative, teoretice asupra temelor prezentate tradiționalist, dar de la ele s-a pornit în sinteză, cu o selecție a informațiilor de bază, necesare tocmai profesionalizării efective, ca resurse cognitive eficiente. Și asigură apoi fondul de prelucrare variată în construirea înțelegerii, a competențelor, așa cum cere realitatea exercitării rolurilor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]