9,252 matches
-
dar să ne lipsească - sau să nu știm descifra - instrucțiunile de folosire. Ne-o spune Wilde, cel ce a ajuns la marginea sublimului, anticipîndu-și propriul calvar. De care totuși n-a scăpat, fiind, poate, un exemplu viu că, dacă prima tragedie a vieții e să nu obții ceea ce vrei, a doua se produce cînd obții. Știm demult nu numai că stilul e omul, dar și că, de multe ori, opera e doar un scenariu ce anticipează viața. Wilde, Hemingway, Jack London
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
și aveam posibilitatea să primesc tot ce mă interesa. Acum s-a înființat Institutul pentru difuzarea limbii române, care are cele mai bune intenții, dar nu se descurcă practic. Revistele ne vin (Institutul a preluat abonamentele noastre de la B.C.U.), tragedia e însă cu cărțile, care nu ne mai sînt trimise nici de vînzare, nici cadou. S-a recurs la un procedeu greoi și complicat: Institutul se adresează unor, cum să le spun, mesagerii editoriale, care ne trimit niște liste de
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
Z. Ornea Tragediile (nu numai antice dar și cele shakespeareene) au ca eroi capete încoronate sau din familia acestora. E ceea ce avea să devină regina mamă a României, Elena. A avut parte de un asemenea destin nefericit. A asistat la detronarea tatălui, soțului
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
cele shakespeareene) au ca eroi capete încoronate sau din familia acestora. E ceea ce avea să devină regina mamă a României, Elena. A avut parte de un asemenea destin nefericit. A asistat la detronarea tatălui, soțului și fiului ei, cu toată tragedia implicată de aceste drame profunde. Și, în ciuda firii ei robuste, a suferit enorm de fiecare dată, evenimentele acestea mar-cînd-o profund. Ca orice descendent dintr-o familie regală n-avea o identitate națională precizată. Fiică a regelui Constantin al Greciei, era
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
tuturor lagărelor concentraționare. Cei pentru care, cum frumos scria Virgil Duda într-un apendice la romanul său A trăi în păcat, pogromul de la Iași va înceta să reprezinte exclusiv "o problemă a evreilor", genocidul din Turcia de la începutul secolului, "o tragedie a armenilor", iar acela de la Canal "o treabă a românilor".
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
o continuare a chirurgiei reparatorii apărută și încetățenită ca ramură de sine stătătoare în secolul trecut. Scopul acestei chirurgii reparatorii (practicată, de altfel, pînă în prezent) era de a reconstrui părți ale corpului distruse de un accident sau de vreo tragedie aflată dincolo de voința sau greșeala pacientului, un incendiu, războaie etc. Intervenția lor era considerată acceptabilă din punct de vedere moral pentru că trupul suferise, pacientul nu mai era cel ce fusese la naștere; sau, pentru cazurile în care medicul vindeca un
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
nu trebuie căutată în elemente originare, constitutive, ținînd de natura civilizației și culturii românești. Nu e vorba de un dat. Nu împărtășesc părerea tînărului Cioran că România și cultura ei ar fi condamnate la un destin mediocru. Nu cred în tragedia fatală a culturilor mici. Toată problema este ideologică și s-a ivit tîrziu în cîmpul speculației culturale, ca un complex de superioritate izvorît dintr-unul de inferioritate și pe care se străduiește să-l mascheze. Forma grotescă a acestui complex
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
pleda pentru "europenizarea" spațiului spiritual românesc, în sensul unui transplant selectiv, al valorilor majore, de la antichitatea greco-latină la Goethe și Schiller. "Euphorionismul", asupra căruia insistă studiul de față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută", în care literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în chip aparte operele "cerchiștilor", conferindu-le o
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
Liviu Ciulei a schimbat reperele teatrului românesc prin eleganța stilistică din Cum vă place, sfidare a realismului terestru practicat atunci pe scenă, înțelegem tentația de a monta spectacolul Hamlet epurat de aluviunile zgomotului modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
Poate că Liviu Ciulei este mai înțelept acum, decît atunci cînd a montat Furtuna sau Visul, dar această înțelepciune îl îndepărtează de nevoia de a se bucura a spectatorului. De a se bucura, prin ecoul stîrnit în sufletul lui de tragedia personajelor. Evident, în teatrul românesc este nevoie de reperul simplității, al adevărului din text, al orgoliului de a fi inteligent și talentat prin ceilalți. Și din acest punct de vedere, s-ar putea ca acest spectacol cu Hamlet să însemne
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
cu totul revelatoare pentru anul 1945 din care reiese că, de fapt, cele două mari puteri occidentale erau informate exact de trimișii lor la București de situația din România dar n-au reacționat defel pentru că nu puteau să reacționeze. Această tragedie a neputinței (care avea, la fundamente, înțelegeri diplomatice, prealabile) a pecetluit, pentru aproape o jumătate de secol, soarta României. Și zadarnic au așteptat anumite forțe democratice izbucnirea unui război între puterile occidentale și sovietici (care tot alimentau, în van, speranțele
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
avea absolut nici o consecință practică pozitivă. Ne-am îndepărtat de ruși doar pentru a face loc celor mai demenți și ticăloși dintre români. Celebrele cuvinte ale lui Paul Goma: "Românii se află sub ocupație românească" sunt descrierea perfectă a unei tragedii naționale. Milioanele de membri de partid, sutele de mii de turnători care au făcut legea în România vreme de o jumătate de veac au lăsat urmele rușinoase de care nu ne putem elibera nici azi. Unul din guriștii de cenaclu
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
intersecția celor două ape. Era într-un costum de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
literatura noastră abordează orice temă... R.B.: Totuși, venind vorba de școala olandeză de pictură, cu scenele ei de gen, intimiste - pot menționa că și în romanele dvs. se percepe un filon analog: destinele, întîmplările sunt intime, au fost uneori mici tragedii... și totuși să nu aibă toate acestea nimic de-aface cu un așa-zis "holländischem Geist", deci un "spirit olandez"? Să nu existe în toate acestea trăsăturile specifice unui spațiu interior? M.M.: S-ar putea. Dacă-mi este îngăduit să generalizez
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
de-o gravitate excepțională. Cred că o serie de cuvinte și propoziții simple precum: "aceste stupefiante rânduri", "vă imaginați stupoarea cu care am citit rândurile de mai sus" vorbesc de la sine despre poziția pe care m-am situat mereu față de tragedia lui Gheorghe Ursu și pe care mă situez în continuare. Tocmai pentru că vedeam cu ochiul liber ața albă a discursului diversionist nu m-am sfiit s-o aduc la lumină. Pentru mine, nu e nici o noutate că dl. Paul Barbăneagră
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
pe care i-o provoacă înțelegerea faptului că nu e iubită. Totul iese pe dos în viața eroinei: iubiții o mint sau o părăsesc, tatăl nu o înțelege, mama o asuprește cu propriile ei frustrări nerezolvate, fiica o ignoră. O tragedie pe toată linia, foarte aproape de melodramă, dar totuși necontaminată de ea. Personajul Agnetei Pleijel e o făptură demnă și obosită de dezamăgiri, dezorientată de insuccese. Demnitatea este cea care o împiedică să se lamenteze, oboseala și dezamăgirea sunt cele care
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
și în cazul d-lui Constantinescu: el se va abține de la orice măsură fermă, pentru că dinții au început să-i clănțăne de spaima că vor apărea noi și noi puncte în care slăbiciunea sa umană a devenit sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine, dl. Constantinescu (admit: un ins mai curat decât adversarii săi) va trebui să-i salveze pe cei care nu s-au sfiit să intre în
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
Malebranche. De la imaginarul religios se trece la cel social și politic, ilustrat atât prin literatură cât și prin capodopere de arhitectură sau de pictură. În capitolul Roma și imaginarul antic, Toma Pavel evidențiază înrudirea între mentalul clasic și mentalul antic. Tragedia clasică ar fi una dintre formele de manifestare a unei ordini imaginare numită Antichitate și a unui limbaj de o mare bogăție și flexibilitate numit retorică. Este remarcată de asemenea structura spațială și temporală fundamental identică a tragediilor clasice, precum și
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
mentalul antic. Tragedia clasică ar fi una dintre formele de manifestare a unei ordini imaginare numită Antichitate și a unui limbaj de o mare bogăție și flexibilitate numit retorică. Este remarcată de asemenea structura spațială și temporală fundamental identică a tragediilor clasice, precum și tendința spre pesimism a teatrului tragic. Interesantă este revelația "rezistenței la idealizare". Oricât de dispuși ar fi să caute departe, în trecut și aiurea, modelul unei lumi unificate și luminoase, al unei lumi evocând evlavia, virtutea ori eleganța
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
refuz lipsa sensului și recunosc însemnătatea jertfei în Iconomia salvării sufletelor. Devreme ce avem un Mântuitor, o Persoană, un Chip, un Nume, nu trebuie să disperăm, nu suntem sfâșiați de alegeri contrarii, egal de îndreptățite, ca în tragicele situații precreștine. Tragedia Crucii eu nu o pot încă înțelege decât ca pe o succesiune de poveri și mortificări cotidiene; n-am făcut experiența unui Léon Bloy. Sunt mai aproape de Péguy, sau de Voiculescu, de Adrian Maniu, poate de tonalitatea imnică a generosului
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
mototolită a scrisorii, scrisul "pe jumătate indescifrabil, pe jumătate generos, și evident de om beat, al Consulului însuși, e-urile grecești, contraforturile zburătoare ale d-urilor, t-urile ca niște cruci singuratice la margine de drum", au deschis simbolic o tragedie a alienării de celălalt, de lume, de sine. Lowry are o excepțională forță descriptivă. Recompune un univers lichefiat de căldură și alcool, un Mexic populat de umbre, fie ele ale morților, ori ale viilor. Sub pașii lui M. Laruelle, acest
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
avută în vedere de prozator. Ecovoiu, deloc întâmplător, denunță fața demonică a Magistratului, un tiran calificat, căruia îi fac jocul diverși comparși din obligație, din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de apocaliptică obtuzitate îl ajută să își ducă până la capăt activitatea demențială. O lucrătură stimulată de emfaza demagogică, de absurdul ororii concentraționare. Am recitit Stațiunea pentru trimiterile critice la realitatea cruntă de până în
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
prin eforturile conjugate ale personalului permanent, dar și ale voluntarilor ce contribuie la impecabila desfășurare. Timp de cîteva ore n-am putut să mă desprind de hipnoticul televizor din camera de hotel, care furniza alte și alte amănunte de la locul tragediei. Ca într-o antologie a filmelor-catastrofă, de la Infernul din zgîrie nori și pînă la cel nelansat încă. Amalgamul flash-back - flash-forward obligîndu-mă să mă gîndesc altfel la responsabilitatea cineaștilor în general și a celor specializați în acest gen îndeosebi. Nu e
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
nici mass-media, nici presa scrisă occidentală sau românească nu s-au grăbit să-l popularizeze, cu excepția lui The Guardian și a lui Berliner Zeitung, primul preluat succint de B.B.C.-ul românesc, de unde provine știrea) merge însă mai departe în comentarea tragediei americane. Unul dintre semnatari găsește nimerit să afirme că nu e o mare nenorocire dărîmarea Gemenilor, care n-ar fi fost altceva decît niște simboluri falice, meritîndu-și soarta. Iar altul nu consideră că aproape șapte mii de morți (cifra oficială
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
acest fond de liberalism național și, un timp, a lăsat impresia că îl sprijină, ba chiar, a dorit să impună ideea că Congresul IX al PCR din 1965 a reprezentat punctul de plecare al noii orientări. În 1968, cu ocazia tragediei cehoslovace, a culminat iluzia unui ceaușism liberal-național. Situația din Europa de est se modificase însă destul de mult în ultimii ani. Nu ne mai aflam după Congresul XX al PCUS, care combătea stalinismul, după drasticele reacții la mișcările politice și populare antidogmatice. Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]