980 matches
-
sânge în revoluție fuseseră înlăturați. Revoluția fusese oprită, deturnată, travestită. Nici că se putea să fie altfel în era mediatică: o adevărată revoluție postmodernă. "Revoluția română a fost transformată într-un spectacol postmodern." (146). Autenticul era acoperit de fals, iar tragicul de farsă. Aparatul de partid trecut la rezervă fusese reactivat, cu un scop vădit prestabilit, în limitele unui vis gorbaciovist de resuscitare a sovietismului, aflat la limita picăturii chinezești... "A existat, a existat și o lovitură de stat, paralelă cu
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte, O piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă, frica
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
sau măcar/ astmatic continui să scriu poezie, poti sa/ înțelegi?": e aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau, pur și simplu, de a viețui în buclă de timp care i s-a (pre)destinat
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
să o opereze și să o impună cu orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile cad și scot la iveală și chipul morții, personaj prezent de fapt tot timpul, concret, palpabil prin numărul real al
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
țăranului", idee asupra căreia a întârziat autorul, în sumarul general, totul marcat de simbolicele idealuri Libertatea națională și Unitatea națională. Cronologia este exactă, cum se desfășoară pe un pământ brutal discriminat de o istorie potrivnică, prin însăși așezarea sa geografică. Tragicul cărții stă în chiar succesiunea evenimentelor, iar evenimentele sunt țesătură potrivită din comportamentul protagoniștilor. Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul; în viziunea lui Nicolae Bălcescu, are merite literare. Este o întrețesere de notații scurte. Aglomerări de imagini, ieșite din urziri și comploturi
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
Ivan Dumitru Teiu, Zaharie Moisescu, Ion Petre Stoica și Simion Cătău își vor încrucișa penițele în duelul epigramistic „Un zâmbet de Răpciune“ moderat de Ilie Cinciu. M. HORESCU Tapiserie memorială l Proiect internațional Pentru a marca trecerea a doi ani de la tragicul 11 septembrie 2001, Monique Lehman, președinta Asociației de Artă din Pasadena (California), a lansat un apel către toți artiștii tapiseri din lume în vederea realizării împreună a proiectului „Memorial Tapestry“, lucrare textilă de mari dimensiuni, dedicată victimelor atacului asupra acelor două
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
Este ludicul de care Tocilescu are nevoie ca să nu alunece în tonuri aparent prea grave sau solemne, care nu-i convin. Dacă la Elisaveta Baam cheia sa a fost o operă bufă, un spectacol cîntat de actori, ridicîndu-l, tulburător, deasupra tragicului și dincolo de lacrimi, aici aduce accente de suprarealism în plin realism, în plină distrucție comunistă, în suma de drame și în tragedia care se întîmplă în casa-atelier a patroanei-matroane . Ceea ce este straniu și dureros că cineva îți calcă proprietatea, ți-
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor care nu țin cont de realitatea faptică. Diferența dintre ceea ce dorim și ceea ce sîntem (dintre ceea ce credem și ceea ce este, dintre utopie și realitate) ca indivizi, colectivități sau popoare. Una din soluțiile ieșirii din tragicul existențial: povestea, ficțiunea și arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație și sens. Dimensiunea imanentă intră în
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
timp, gheara leului se vede impregnată și în lutul frământat cu prea multă pleavă sau cu evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou al dramei metafizice din psalmi. Interesantă este interpretarea concluzivă privitoare la Arghezi însuși, în sensul că această poezie a
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
poem de A.P.). Ce părere aveți? Viziunea solară, luminozitatea anumitor proiecții s-ar putea să fie rodul deschiderii mele spre sacru, ca și a unui temperament echilibrat-mediteranean, nu fără zone umbroase, o familiarizare cu peisajul italic. Îmi lipsește poate "simțul tragicului" cum s-a spus (Radu Enescu) și e firesc, într-o anumită măsură. Creștin fiind, refuz lipsa sensului și recunosc însemnătatea jertfei în Iconomia salvării sufletelor. Devreme ce avem un Mântuitor, o Persoană, un Chip, un Nume, nu trebuie să
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
nu însă și la ecorșeul moral de la aceasta, care lasă sufletul fără piele. Similiepicul în care e specializat Stoiciu n-are nici o legătură cu hieroglifele obscure ale lui Suciu. În Neuronia lui Vlasie nu e loc pentru Întâmplările lui Mușina. Tragicul Marianei Marin, inspirat de Sylvia Plath, se află pe o altă planetă decât textualismul lui Bogdan Ghiu. Această fără pretenții înșirare e suficientă pentru a dovedi că poezia generației 1980 n-a avut niciodată un profil unic. Din contra, peisajul
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
cel din românele sale de ficțiune, ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il știam. Verva devine calculată monotonie, ironia devine discret cinism, comicul se retrage lăsînd tragicul cumva descoperit, înecat parcă în tristețea iremediabilului sau. Motivul pentru care am început să citesc această carte a fost mai curînd superficial și ocazional: titlul mi s-a părut potrivit pentru momentul în care ne aflăm. Sfîrșit de vară, de
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
românului, care nu poate fi atribuită decît, mă tem, unei cumințenii a ideilor și a temei. Eroii lui Troyat sînt fapturi modeste, iar povestea lor are o lentă și banală desfășurare. Dar nimic plictisitor, ci, dimpotrivă, un apăsător sentiment al tragicului, dar nu al unui tragic sublim și eroic. Mai degrabă un tragic derizoriu, stupid, care te lasă descumpănit și gol pe dinăuntru. De pe prima pagină a românului cititorul află că Bernard și Madeleine, perfectă soție a lui Jean, mor împreună
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
cel mai calm al românului: prezența ei inspiră o anumita pace, un sentiment al așezării și al firescului pe care nici macar scenă finală, menită să sugereze foarte clar posibilitatea că ea și Bernard să fi fost amanți, nu o distruge. Tragicul acestui român este banal, cum sugeram din titlu. Nu pentru că un accident de mașină ale cărui victime nu supraviețuiesc este forma cea mai comună de moarte neașteptată astăzi. Ci mai curînd pentru că Jean, Bernard și Madeleine sînt personaje desprinse dintr-
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
brutală, noi am înceta să mai fim noi înșine, am deveni doar o mașină care percepe și reacționează, un corp lipsit de orice mister, indiferent cine am fi și cum am arătaă. Acest insurmontabil mister al ființei este, probabil, atît tragicul cît și sublimul vieții de zi cu zi. Henry Troyat, Sfîrșit de vacanță, traducere de Virginia Carianopol, Editura Polirom, Iași, 1999, 179 pagini, preț nemenționat.
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
prin intermediul stilului intelectual practicat la cenaclul "Sburătorul"? Fără îndoială toate acestea au contat, într-un fel sau altul, insă motivul principal l-a constituit revoltătoarea opacitate a opiniei publice din Franța față de relatările transfugilor din Europa de Est. Memorialista reconstituie cu sarcasm tragicul malentendu: "Într-adevăr, dacă în viața politică părea a domina dreapta, intelectualii nu numai că se situau la stanga, ci erau, în majoritate, deja sovietizați mintal. Cine n-a încercat - așa cum au făcut-o câțiva dintre noi - să 'deschidă ochii' intelectualilor
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
de scrisori și manuscrise literare și artistice din secolul al XX-lea, potrivit site-ului societății. Printre cele 82 de loturi scoase la licitație la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
stările afective, orgoliul, frustrarea, jubilația rostirii și deziluzia în fața alcătuirilor precare ale realului. Ideea lirică dominantă e aceea că poezia modernă, poezia secolului XX și-a pierdut puritatea, frenezia originară, orfismul său liminar, căpătând o turnură gravă, anexându-și suferința, tragicul, grotescul și ridicolul unei istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
la dispariția ființei au dobîndit un aspect grav, cele avînd ca obiect Erosul a ajuns a stîrni ironia, rîsul, batjocura. Acest rîs dezonorant - expresie a unui destin inevitabil al omenirii - nu e decît o formă de ipocrizie, de neînțelegere a tragicului ce constituie miezul erotismului. O reacție, de asemenea pe o largă scară socială, la acest rîs sarcastic o reprezintă pudoarea, dorința de disimulare a intimității sentimental-senzuale. Din care pricină erotismul privit prin prisma tragică nu e decît o răsturnare a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Distribuit în România de: Ro Image 2000, Transilvania Film. Filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci, poate fi luat drept o comedie și atât, însă ceea ce-i conferă comediei forță nu vine exclusiv din partea comicului, ci din cea a tragicului, unul topit până la indistincție în râsul sonor și sănătos pe care-l degajă situațiile și replicile din film. Senzația de confort pe care ți-o dă happy-end-ul, rezolvările în cheie melo a conflictelor, pacificarea zavergiilor disponibilizați cu o reconvertire a
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
un om al cavernelor, dezumanizându-l până la un grotesc nimicitor, lăsând doar erzațul ordurier al bășcăliei. Și m-aș întoarce la o scenă care nu poate să nu îți stârnească râsul, dar care are acea doză de ambiguitate prin care tragicul se insinuează în filmul lui Giurgiu. Muncitorii îmbrăcați corect cu costum, cravată și pantofi se adună cu aceeași plăsuță caraghioasă pentru a porni în marș către banca de spermă unde urmează să-și plaseze unicul capital rămas. Pentru majoritatea, inițiativa
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
făcut o carieră prodigioasă în Epoca de Aur, „pe care cu îndreptățită mândrie o numim Epoca Nicolae Ceaușescu” cum suna continuarea obligatorie a sintagmei. Amândoi au avut incontestabil talent, câteva filme demonstrează virtuțile unui spirit care înțelege substanța friabilă a tragicului la Sergiu Nicolaescu în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) și Osânda (1976), spre exemplu, și câteva volume de poezii, Ultrasentimente (1965) și Mieii primi (1966) ne dezvăluie un poet autentic, cu o locvacitate ieșită din comun
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
Călătoria spre această Ithaca interioară trece în primul rând prin scrieri a căror legătură cu lumea eroilor homerici e dintre cele mai strânse: tragediile lui Sofocle, poeme ale lui Tennyson, Emil Botta, Blaga, Kavafis, Infernul lui Dante, un capitol din Tragicul lui Gabriel Liiceanu (Schiță pentru o hermeneutică a nostos-ului), romanul suedezului Eyvind Johnson (Răcoarea țărmurilor) și, inevitabil, Ulysses al lui Joyce. însă nici Biblia, nici Iosif și frații săi, nici Goethe, nici Război și pace sau Marin Preda cu Moromeții
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]