745 matches
-
ei cel lung de veacuri - (un mileaniu de năvăliri). Ea sădi în inima Românului răbdarea, răbdarea de mucenic până la clipa mântuirii (Constaninescu, 1928, p. 57). Dintr-un alt pasaj, la fel de tensionat emoțional, pot fi desprinse temele excepționalismului românesc, martirologia românească, tragismul destinului național sau pe cea a blestemului istoriei românești: Istoria poporului nostru cuprinde dintre cele mai dramatice întâmplări care au atins vreodată o grupare omenească. Așezat într-o regiune vitregă a Europei, unde numai cu greu s-a putut înjgheba
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în numele ideologiei rasiale ca "normale". Înseamnă doar abandonarea tabu-ului comparativist, ceea ce presupune tratarea Holocaustului ca o specie a genului genocidar, ca un episod tragic în istoria Germaniei și a Europei, dar care își are corespondente în episoade de un tragism comparabil care au zdruncinat istoria altor societăți. Normalizarea implică renunțarea la ideea de singularitate istorică a Holocaustului, considerat prin această prismă a unicității sale intrinseci ca fiind un eveniment meta-istoric. Corolarul normalizării pentru care militează Nolte și ceilalți revizioniști constă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu se întâlnesc pe toate drumurile (deși sunt sigur că ele sunt mai numeroase decât ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui șterse din registrul iubirii: admit că ele sunt curente, aproape inevitabile și că își au nimbul lor de tragism și de respectabilitate. Nu sunt însă iubiri adevărate: sunt doar teribile probe existențiale, provocări tainice ale sorții, materie primă pentru o eventuală soluție de înțelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Așa ceva nu există? Bine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pline de-nțelesuri30. Mai târziu nu avea să-l mai încânte nimic din ce-l mișcase atunci și de aceea ar vrea măcar un sunet să smulgă cu de-a sila din trecutul vieții 31. Este în această copleșitoare dorință un tragism absolut, perceput ca un ultimat dat sieși înainte de marea trecere. Faptul că puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește sentimentul golului 32, accentuează logica prin care poetul este cu atât mai credibil cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
într-o putere atât de mare, încât este în stare să devoreze pe cel cu care s-a identificat, așa după cum Nichita Stănescu ajunge (ca și Eminescu) să înțeleagă suferința mortală a creației 45, ca și în iubire. Asumându-și tragismul shakespearian al unei posibile voci universale, Nichita Stănescu se întreba: De ce fiecare vrea să fie Eminescu dar nu vrea să trăiască viața lui? Și cum vrem cu toții să semănăm cu Dostoievski, dar să nu fim condamnați la moarte ?46 Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la cap, purtându-mă prin vremurile acelea de demult... multe, atât de triste și atât de amare. Unele au fost, chiar cumplite... care, mi-au bântuit multă vreme sufletul, precum fantomele o casă pustie. Cum să uiți marele refugiu... cu tragismul lui... când oamenii fugeau de moarte... când, de peste Nistru și Prut veneau rușii, și din văzduh, întunecând soarele, veneau anglo-americanii, în valuri... valuri, ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea. Cum ai fi putut uita, oare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Medeea se așează într-o condiție de negație absolută; ea trece peste orice legătură, peste orice limită, pentru a fi cu adevărat liberă ca să poată să dispună de sine. În eforturile făcute ca să-și păstreze autonomia erotică, se simte un tragism profund, drama inepuizabilă a unei ființe sfâșiate de a se afla, concomitent, în contradicție cu toate regulile, atât omenești, cât și divine. Atunci când regulile nu mai au nici o valoare, singurul ei termen de comparație rămâne omul, adică ea însăși, măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
istoric, Sovietul Suprem al U.R.S.S. În august 1940 a invadat și a pus stăpânire pe teritoriul basarabean. Urmare a represiunilor sângeroase, a injustiției față de populația românească, un număr mare de etnici au trecut frontiera În România, unde, cu tot tragismul Înprejurărilor refugiații basarabeni au fost primiți cu toată Înțelegerea și ospitalitatea. Nordul județului Hotin evocă personalități românești strălucite. O bună parte din oamenii de cultură porniți de pe meleagul hotinian s-au consacrat În țară Înbogățind tezaurul culturii românești. Bogdan Petriceicu
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
suferinței sale". Leninismul romantic suferă la rândul său, dar din motive pe care le cunoaște sau crede că le cunoaște foarte bine. Cu toate acestea, suferința îi oferă un sentiment al propriei superiorități, un sentiment al măreției și deopotrivă al tragismului, tipic romantic. Nu în ultimul rând, "sufletul romantic este prin esență nosalgic, iar nostalgia este tocmai dorul după ceva imposibil de determinat cu exactitate" (vezi Râmbu: 2001, 15-16). Și imposibil de atins, în cazul leninismului romantic sau a leninismului în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Poemul la care mă opresc din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecou. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a frământărilor în care se cufundă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care m-am oprit din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de o simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecoul devenit o umbră a luminii. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mică și mare) confirmă un nou mijloc de creare a aceleiași intenții de echivoc sonor. Plasat în registrul acut al discursului, cel de-al doilea bocet va desfășura un nou desen cromatic al cărui sens predominant descendent amplifică nuanța de tragism a expresiei. Linia vocalmelodică va fi iluminată de ecleraje armonice schimbătoare: sol minor cu treapta a VI-a urcată cu treapta a VI-a și cu septimă mică (măsura 13), efectul pedalei de rezonanță menținându-le în mod corespunzător cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere”. Timpul prezent, mai cu seamă, secolul al XXI lea a readus în atenție noțiunea grotesc, ca o categorie estetică a cărei trăsătură specifică este sinteza dintre umorul negru, polemică și tragism, cu accente variate, în funcție de epocă. Există opere grotești cu destinație simbolică, un progres (estetic) bine definit referitor la justificarea „urâtului” în opera artistică, o „categorie, ipostază estetică reflectând realitatea cu formele ei fantastice, bizare, disproporționate, de un comic excesiv prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este revelat un ciclu. Dincolo de acest sens ezoteric, perfecțiunea formei muzicale aduce cu aceea a unui cristal translucid, traversat de oglinzi repezi ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este revelat un ciclu. Dincolo de acest sens ezoteric, perfecțiunea formei muzicale aduce cu aceea a unui cristal translucid, traversat de oglinzi repezi ca niște ape adânci. Limbajul poetic din După melci are o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru mii de brațe.” Mefisto pune un grup de oameni să-i sape groapa lui Faust, iar acesta auzind sunetele venite de afară strigă: „Sunt târnăcoapele. Le-aud. De bucurie strig! Aud mulțimea robotind pământul.” Acesta este ultima ironie a tragismului vrerilor omenești ; pentru Faust „clipa cea frumoasă” venise. Această etapă semnifică regenerarea sa, determinându-l să descindă între semeni, să-i unifice. Ideea este că prin cultură vor exista din ce în ce mai multe virtualități de îndreptare a sorții omenești, iar cel ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
uneori reprezintă o consolare, un <<paradis artificial>> facilitând evadarea din cotidian, alteori nu face decât să accentueze dezechilibrul interior, sau se grefează pe niște situații-limită, constituindu-se într-un fel de <<fond sonor >> ce subliniază - sau reactualizează în memoria personajului - tragismul unor evenimente: Missa lui Bach se asociază infidelității Irinei, andantele Cvintetului lui César Franck - morții ei, andantele Cvartetului op. 127 al lui Beethoven împinge la sinucidere (<<Acum aș vrea să mă sinucid!>>”<footnote Al. Călinescu, op. cit., p. 76 footnote> În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
labirintic, violent și nemântuit exorcism: al iubirii -ca ființă, al morții-ca desprindere de ființă, al iubirii ca moarte continuă și al morții ca iubire în continuă putrezire." Dan C. Mihăilescu " Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu". Theodor Codreanu IURIE MATEI (CHIȘINĂU) Născut la 11 martie 1968 în comuna Cazangic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Islamului, datorată unui asemenea eveniment neașteptat. Deși o parte a armatei germane se retrage, o mică parte dintre feudalii germani au rămas alături de Frederic, fiul împăratului, în așteptarea francezilor, alături de care vor participa la asediul orașului Acra185. Memoria cruciadelor reține tragismul morții unui mare număr din cei înrolați în rândul mulțimii, a multor cavaleri, dar unul din cele mai triste episoade este cel marcat de cea de-a patra cruciadă, numită și "cruciada copiilor" (1213). Originea acestei cruciade se află în
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
la închisoare ca simpatizant al Partidului Comunist. Poezia sa angajată aduce în discuție motivele specifice, muncitorii, nevoia de pâine, de dreptate, de o viață nouă, conducătorii (Gheorghiu-Dej), sirena. Apar câteodată însă și secvențe de o ironie amară, de un anumit tragism, astfel poliția arestează "câte-o anarhistă primejdioasă/ cu doi dușmani ai poporului agățați de fuste". Un alt caz este cel al poetului Victor Tulbure care inițial oscilează între o poezie mesianică anunțând vremurile noi (Vioara roșie - ce poartă cu ea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și el este supus trecerii și accentuarea numelui nu limitează la o persoană această amenințare, ci dimpotrivă, prin transgresarea granițelor dintre real și ireal, își întinde umbra și asupra cititorului. Tonul senin, repetițiile, aspectul de joc inocent pun în evidență tragismul, dar ajută și la constituirea unei lecții despre trecerea în neființă, trecere încărcată cu aceeași doză de erotism, căci este și aici o sugestie a îmbrățișării, a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
etc. Ruptura cu tradiția se face și prin "poanta" de final de poem, dacă cititorul s-a adaptat și și-a creat un alt orizont de așteptare pentru tipul acesta de poem, prozaic, în care banalul cotidian se înfruntă cu tragismul ascuns al unor existențe lipsite de idealuri, finalul aduce ieșirea din banalitate, tot într-o încercare de a șoca publicul: "Îți închin, Violaine, sfârșitul acestui poem/ - din fericire nu e nimic contagios sau peste mână -/ ca să-ți spun că te
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne putem iubi atâta, draga mea,/ e mult prea târziu până vine moartea!...", Poem final). Aspectul de conversație casnică contrastează cu tematica gravă a morții. Motivul "târziului" în existență apare aici, dar integrat în firescul vieții, reducându-i-se mult tragismul pe care l-ar presupune. Câteodată însă aspectul acesta protestatar se estompează, poemele apropiindu-se de lirica interbelică, amintind de poezia lui Blaga sau Arghezi, fără însă a se îndepărta de stilul caracteristic al poetului. Repetițiile însă nu mai sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contopire a acestuia cu adevărul suprem, ci renunțare la orice speranță și dezintegrare. Și aici sângele capătă atributele apelor infernale, curgerea sa tăind orice posibilitate de împotrivire în fața destinului. Laitmotivul florii de sânge, dincolo de intenția de estetizare a urâtului, accentuează tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând vechi clișee
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
numai atunci ai să poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări a idealului, dar ironia vizează mai degrabă literaturizarea acestui subiect, dincolo de trecerea sa în derizoriu, tematica păstrează gravitatea, tragismul inspirat de înțelegerea absurdității condiției umane (singura salvare este perpetua căutare a ceea ce ar putea înălța omul, ceea ce i-ar putea conferi accesul la adevărurile ultime): "Când lucrurile încetează/ să mai aibă un înțeles,/ o legătură/ mă duc să joc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]