2,444 matches
-
Blake, odată ce viziunea atinge climaxul, determinațiile individuale sunt efasate, iar viața umană este percepută că unitate, nu ca diversitate. Tocmai de aceea cred că, în Jerusalem, nu ne confruntăm cu "o perpetuare a formelor de dominație tradiționale mașcate în binevoitoarea transcendență a diviziunii" (Aers, 1981, p. 42), ci doar cu o reorganizare a vietii individuale la o scară ontologica superioară, ca parte integrantă din Corpul Divin. În această rezidă și problema complexă a lui Mesia. Previzibil, figură paradigmatica decelabila la acest
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un bine intermediar; eroarea voinței nu derivă dintr-un principiu originar, ci din însăși condiția omului, tot așa cum omul însuși se poate înălța din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. în această operă, Augustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia însă vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării, care este în strînsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoașteri, divinitatea (pe care Pseudo-Dionisie o numește de obicei Tearchia, „principiu divin”) este superioară oricărui nume; însă, în același timp, fiind cauza tuturor ființelor, poate fi slăvită cu toate numele. Așadar, este totodată anonimă și polionomă („cu multe nume”). în cadrul transcendenței divine, unele nume se situează la nivelul uniunii, adică aparțin divinității în întregul său (de pildă Bine, Frumos, Ființă etc.); altele se situează la nivelul distincției, adică se aplică doar uneia sau alteia dintre persoanele Sfintei Treimi (de exemplu, Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la nivelul uniunii, adică aparțin divinității în întregul său (de pildă Bine, Frumos, Ființă etc.); altele se situează la nivelul distincției, adică se aplică doar uneia sau alteia dintre persoanele Sfintei Treimi (de exemplu, Tatăl sau Fiul). întreaga sferă a transcendenței divine poate fi definită însă ca „uniune” în opoziție cu „distincția” reprezentantă de procesele și manifestările divine, care sînt și izvorul a tot ce există; toate apelativele pe care le atribuim divinității se referă de fapt doar la puterile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul ei. Este de observat, vorbind de îngeri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul religios ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. La acest punct al discuției mi se pare extrem de evocator răspunsul pe care același Paulescu Îl dădea lui Bernard Lazare la afirmația acestuia din L-antisemitisme că „religia creștină moare sub loviturile rațiunii și științei” și că „religia creștină moare
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul credinței ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. Este și motivul pentru care medicului i se cere să știe, să știe să facă și mai ales să știe să fie medic prin atitudine și comportament. Primele două se cultivă prin pregătire teoretică și practică, ultima ține de calitățile
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21, 4). Citim În Sfânta Scriptură că suferința umană Îl emoțio‑ nează pe Hristos Cel plin de compasiune, de compătimire. Revelația dumnezeiască Îl prezintă pe Dumnezeu fiind ori‑ când dispus În a ieși din transcendența Sa, pentru a alina și a mângâia pe cel aflat În proximitatea morții. Mântuitorul nu doar că nu refuză pe nimeni care‑I solicită ajutorul, ci Îl oferă chiar El Întâi. La Întâlnirea cu cortegiul funerar și cu văduva din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția sa principală (de a sugera un regim de existență paralel cu universul material, supus rigorilor construcției mentale, imaginare etc.). Distincția demonstrează condiția dublă (de acum un truism) a activității artistice
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și, implicit, dezeroizarea) artei aduce cu sine răsturnarea ierarhiei de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic, iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată în limbajul simplificat al moralei ceea ce justifică definirea melodramei ("tragedie" populară, "decăzută") drept forma cea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic, iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată în limbajul simplificat al moralei ceea ce justifică definirea melodramei ("tragedie" populară, "decăzută") drept forma cea mai caracteristică de exprimare a pasiunilor omenești, cel puțin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un tron pe care era așezată o carte sau o robă roșie, ca simbol al prezenței invizibile a lui Dumnezeu. În moschee nișa goală de rugăciune orientată către Mecca denotă prezenta lui Allah. În principiu, în raport cu Nirvana, nici Buddha, ca transcendență, nu are reprezentare iconografică. Deci absența reprezentării sacrului este prin ea însăși o aserțiune a prezenței și existenței sale. Iconoclastia a fost și în creștinismul secolului al VIII-lea și mai târziu în elementele reformei protestante continuarea influenței sintoismului, iudaismului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceea ce în cea clasică era ignorat. Dar punctul de plecare îl are constituirea unei conștiințe religioase adică de apartenență la un grup care divinizează increatul și creatorul totodată, deci nu cel apărut odată cu apariția teologiei, de unde și disputele privind doctrina transcendenței. Søren Kierkegaard gândea că existența umană își are sensul numai în experiența divină, angoasa și înstrăinarea în existența morții, distrugerea umană în absența lui Dumnezeu, iată câteva elemente ce conferă credința în existență și acordă posibilitatea transcendenței. Antropologia filosofică se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
disputele privind doctrina transcendenței. Søren Kierkegaard gândea că existența umană își are sensul numai în experiența divină, angoasa și înstrăinarea în existența morții, distrugerea umană în absența lui Dumnezeu, iată câteva elemente ce conferă credința în existență și acordă posibilitatea transcendenței. Antropologia filosofică se referă la faptul că orice adevăr despre om se bazează pe perspectiva umană condiționată de situarea acestuia în lume. Dumnezeu nu poate fi invocat ca o sursă de standarde absolute ale adevărului sau de valori absolute. Chiar dacă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doctrina creștină are adesea forma dogmei, adică este ceva bun și nimeni nu se poate abate de la aceasta. Astfel dogma este divină, eternă și neschimbată. Dumnezeu este deasupra oricăror concepte și imagini, uneori foarte îndepărtat, alteori întors la înțelegerea unei transcendențe. Dubla manifestare a sacrului este de mysterium tremendum și mysterium fascinosum 289, ambele explicând diferitele experiențe ale omului mistic. Dacă în secolul al XVIII-lea raționalismul cu atacurile lui științifice asupra ideii de Dumnezeu a fost numit prima illuminare, în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tres personae. Și totuși dogma a fost luată ca model de Hegel ducând în sistemul său filosofic spiritul absolut în conștiința umană. Dogma creștină, interpretată și modificată de-a lungul veacurilor rămâne însă să planeze în jurul lui Isus din Nazareth, transcendența lui Dumnezeu fiind în interpretarea antropologică a religiei secolului ce tocmai s-a încheiat, elementul esențial. Doctrina fraternității aparține și ea creștinismului, plasând egalitatea și libertatea alături de aceasta, dezvoltând astfel scopul originar al misterelor din antichitate. Spectacolele mistice, ceremoniile simbolice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu ajutorul căreia crează lumea. În mitul japonez haosul primordial se aseamănă cu un ou conținând germenii creației. În tradiția hinduistă creația lumii este simbolizată prin spargerea unui ou și chiar universul este prezentat ca un ou. Budiștii vorbesc despre o transcendență a unei existențe obișnuite, despre realizarea unui nou mod de viață prin spargerea cojii oului. Simbolul oului se mai poate întâlni și în miturile orfice grecești sau chineze. Oul este minunea ce conține semințele creației. Renașterea, reîncarnarea sunt simboluri ascunse
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
năzuința formativă proprie, genetic și educațional fiecăruia, există un sentiment anabasic sau catabasic destinic cu accente axiologice pozitive și negative prin raport noetic. În relație cu Heidegger și Alais Riegl, Blaga înțelege să nu se limiteze la personanță eludând capacitatea transcendenței de a realiza unirea noastră cu Marele Anonim, zona matriceală a ideii. "Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,/ ce-n spațiu se desparte și s-adună/ pământ e ea, și prund și undă,/ un drum cu călătorul dimpreună/ fântâna-adăpostind
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu călătorul dimpreună/ fântâna-adăpostind o lună". Imaginea poetică a răsturnării cerului în om dându-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendenșa, reîntorcându-se la imanență. Arcul reflex noetic este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendenșa, reîntorcându-se la imanență. Arcul reflex noetic este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim cuvintele filosofiei blagiene. "Te văd, Dumnezeule-plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin ușă/ din muntele cerului, cotropitor.// Scăpa-voi doar până în poartă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
frumuseții, ce deschide poarta lumilor subterane, trecerea inițiatică spre pântecele lumii. Revin la pragul care trebuie trecut de către profan în spațiul sacru, așa pare a avea și norul partea sa de delimitare, frontieră care în sine poate lua parte la transcendența centrului. Azi, romburi, cuburi 452, s-au retras orânduindu-se în sfere. Cel mai senin din Labirintul Cerului e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu iubindu-ne în cele Șapte Serpentine prin care ai urcat din tihna scoicilor, tu, perla
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elementele de meditație, autori precum Arnd și Astrid Hollweg 459 arată că doar astfel putem pune împreună actele mnemice ale ideilor analitice, în realitate atât de diferite. Biblic vorbind tot ceea ce se întâmplă între naștere și moarte este relația între transcendență și imanență, între lumea exterioară și cea interioară, între experiențele spirituale și sensoriale ale existenței noastre fizice. Relațiile dintre credința creștină și conștiința modernă, masonică și rosicruciană, ambele rspectând dogma tradiției, ne conduc într-o realitate a experiențelor elementare, născute
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumea rosicruciană poate sugera neinițiaților o apropiere exoterică de religii și că doar francmasoneria reprezintă cu adevărat poarta către lumile originale prin care am fost de atâtea ori și care nu pot deriva dintr-o epistemologie științifică, ci numai din transcendența lor. Prin știință pot studia fenomenele care le am în fața ochilor și atunci lumea pe care inițierea ne-o deschide este o realitate iluzorie numai pentru că nu o avem obiectiv în fața ochilor? Epistemologic și experimental accesul către această lume este
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]