1,137 matches
-
circulație, pentru a Înjgheba, apoi, un minim vocabular uzual al vremii care, departe de a fi complet (nici măcar la nivelul tipicității) are altă rațiune și intenție: atât de a defini câteva dintre problemele realității cât și gradul de reflectare și transfigurare a acestora În opera de ficțiune; această a doua intenție nu va beneficia acum de o rezolvare expresă, ci va fi o sugestie spre rezultanta finală, ulterioară, pe care cititorul o va obține singur, pe măsura familiarizării cu problemele și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe o estetică ofensiv-ideologică (după deviza maiakovskiană „Marxismul - metodă de-a trage la țintă, folosește-o cu iscusință”), o literatură restrânsă tematic la actualitatea socialistă și la istoria „progresistă” (pre-comunism, ilegalitate). Direcțiile În sine puteau genera o literatură autentică dacă transfigurarea literară n-ar fi aplicat la nivelul viziunii auctoriale și al tipizării, schema apologie-denigrare; tezismul principial a falsificat realitatea, generând, inevitabil: manierism, formalism, schematism, literatură pedestră, facilă. Un rol important În impunerea și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și menține controlul rațiunii asupra a tot ce năzuiește, decide și întreprinde. Mai mult, pentru Kant viața bună este însăși această sforțare și luptă. Suntem în fața unui motiv central al gândirii sale morale, care va putea fi caracterizat drept o transfigurare a motivului creștin al jertfei, al sacrificiului. În „Prefața” la Metafizica moravurilor, se vorbește de „o forță și putere herculeană” care sunt necesare omului pentru „a învinge înclinațiile ce nasc viciul”17. Expus neîncetat atacurilor Răului, el trebuie, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
coexistă sau se succed individualități culturale inconfundabile și reciproc ireductibile. Motive istoriste și holiste apropiate de cele care domină gândirea lui Herder și von Humboldt pot fi întâlnite la tot pasul în opera lui Goethe, de cele mai multe ori într-o transfigurare artistică. Tocmai deoarece Goethe nu a fost un teoretician, ele nu capătă aici formulări atât de nete, de clare. Faptul că ele sunt infuzate în toți porii creației lui Goethe merită, totuși, să fie subliniat. Căci Goethe a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pozitivă este cea care conține cele mai puține adaosuri la religia naturală, cea care limitează cel mai puțin efectele bune ale religie naturale 13. Mesajul unei asemenea viziuni nu poate fi decât îndemnul la o deplină toleranță religioasă. Într-o transfigurare poetică remarcabilă, acest mesaj străbate și cunoascuta dramă a lui Lessing Nathan înțeleptul. Ca și Lessing, Kant a înțeles emanciparea religioasă drept ridicare de la religiile pozitive la religia rațiunii. În scrierile sale, acest concept capătă însă contururi clare, schițate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adevărului, ediția a II-a, prefață de Ștefan-Augustin Doinaș, Editura Ex Ponto, Constanța, 1996. Jela, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, București, 2001. Leahul, Victor, Starțun, între temniță și vecie, Editura Mușatinia, Roman, 2006. Lucinescu, Dan, Jertfa (Transfigurări), Editura Fides, Iași, 1997. Maxim, Virgil, Imn pentru crucea purtată, vol. II, 1948-1964-1989, Editura Gordian, Timișoara, 1997. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Pitești, text stabilit de Remus Radina, Editura Fronde, Alba Iulia, Paris, 1994. Merișca, Costin, Tragedia
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
după căderea regimului comunist. Partidele care susțineau cabinetul reclamau o legitimitate istorică și deci propunerile pentru funcția de prim-ministru au depins mai puțin de existența unor forme de socializare În timpul perioadei comuniste. Pentru acest motiv, asistăm la o primă transfigurare a procedurilor de numire a liderilor cabinetelor. Între 1996-2000, trei prim-miniștri au condus cabinetele: Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu. Doar unul dintre cei trei deținea o lungă experiență la nivelul principalului partid al coaliției câștigătoare și beneficia
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditațiile nu de puține ori filosofarde, prozaizând demersul. În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării artistice, organizat pe câteva cicluri: Cartea robilor, Cartea oamenilor singuri, Cartea plecărilor și Cartea iubirilor rănite. „Povestirile” refac atmosfera „întâmplărilor” de altădată, reconstituind în subsidiar drumul exilat al unei conștiințe ce își surprinde cu dramatică vibrație vârstele pribegiei. SCRIERI: Filosofia
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
cât și în calitatea expresiei. Dar fixarea unei perspective filosofice aduce o dimensiune abisală, transferând faptele pe terenul unei metafizici a cunoașterii, realizată cu mijloacele artei, ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai profundă a realului, determinând o viziune insolită, și nu o stare morbidă. Bolnavul este deplin controlat de autor, care a știut
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
de cuvânt, nu consideră o tragedie preschimbarea lucrurilor în aur verbal. Poezia rezidă, aici, în finețea sugestiei, în efectele de ton, de culoare, de accent, de nuanță, în inefabilul pictural, în imagine. Priveliști și, în genere, existențe banale dobândesc, prin transfigurare, proprietăți incantatorii; copacii, fructele, frunzele, păsările răspândesc irizări de tărâm fantastic. Spre a obține astfel de rezultate, poeta întrebuințează tehnicile stării de vis natural, pentru prima dată, însă - după cum o sugerează chiar titlul volumului - visul este, în viziunea ei, însuși
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția devine un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
văzută ca rezultat al dialecticii realism-metaforă scenică. Aceeași tendință marchează opțiunile lui B. când studiază teatrul englez și american al „furiei și violenței” sau în volumele de interviuri și convorbiri cu regizori și actori români. Volumul din 1983, intitulat Arta transfigurării, renunță la grila marxistă explicită, propunându-și o lectură impresionistă a spectacolului de teatru. Cele patru secțiuni ale cărții descriu ceea ce autorul numește metamorfozele imaginii teatrale, adică traiectul realitate-literatură dramatică-spectacol-rol-interpret-public. B. se face cunoscut în lumea literară și prin prefețe
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
1967; Teatrul modern la răscruce?, București, 1969; Cultura spectacolului teatral (De vorbă cu 12 regizori) (în colaborare cu C. Băltărețu), București, 1976; Actorul în căutarea personajului (25 de convorbiri despre arta spectacolului) (în colaborare cu Doina Dragnea), București, 1981; Arta transfigurării, București, 1983; Actorul între adevăr și ficțiune (în colaborare cu Doina Dragnea), București, 1984. Traduceri: Jean Anouilh, Cher Antoine sau Iubirea ratată, București, 1971; John Gassner, Formă și idei în teatrul modern, București, 1972; Marchizul de Sade, Filosofia în budoar
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
încunoștințat: "Am văzut pe Ioana cu o fată pe stradă, părea foarte veselă". Am păstrat chipul unei Ioane vesele, am fost multă vreme convins că dânsa s-a vindecat de mine foarte simplu și chiar acum, când îi văd toată transfigurarea din pricina mea, tot o bănuiesc, căci îmi amintesc vorba prietenului. De altfel, pentru suferință trebuie să ai timp. Când ești prea ocupat, te refaci mai ușor. Sau e la fel dacă ai ocazia să călătorești. Am avut impresia că sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea artei înseamnă transfigurări, „schimbări la față ale locurilor comune“, nu doar creațiile de ficțiune au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în orice privință comune, lucrurile obișnuite nu sunt întotdeauna lipsite de ceva neobișnuit. Cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16), 33, 41 (n. 24), 92, 97, 146-158, 161-164, 173 U ut in speculo 15, 54 V via falsa 50 via negationis 167 via eminentiae 167 viață
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea artei înseamnă transfigurări, „schimbări la față ale locurilor comune“, nu doar creațiile de ficțiune au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în orice privință comune, lucrurile obișnuite nu sunt întotdeauna lipsite de ceva neobișnuit. Cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16), 33, 41 (n. 24), 92, 97, 146-158, 161-164, 173 U ut in speculo 15, 54 V via falsa 50 via negationis 167 via eminentiae 167 viață
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu femeile"(Kûlarnava Tantra, V, 111-112). Nu mai este vorba de un act fiziologic, ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă întîmpina regulat cu un subțire și monoton: La dàda madà!" adăugând, invariabil, envoi1-ul: "Pent'u mata". Adela, victimă a infamiei mele, își lua revanșa fără să știe: La dàda madà!" era oarecum transfigurarea, foarte personală, a universalului La donna e mobile 2, pe care i-l cântasem - aluzie directă la unele inconstanțe ale ei. (Pasiunile fiind întotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt trădat.) Și acum îmi plătea polița, sfidîndu-mă în fiecare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici, mirodenii - l-am luat la părintele Palamon. O curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin. Decepțiile încîntătoare sunt rare. Am avut una aici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
organicul uman. Integrarea acestui concept în spiritualitatea ortodoxă susține nevoia credinciosului ortodox de a avea o corespondență între divinitate și viața pământeană. Exemplificarea conceptului sofianic în folclorul românesc se regăsește în mitul mioritic, care este în sine o viziune a transfigurării ortodoxe a realității, unde moartea este sinonimă cu nunta, act sacramental de unire cu o stihie cosmică, în prezența naturii care devine biserica în care are loc nunta alegorică. Un exemplu și mai concret este faptul că sărbătoarea creștină specifică
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
În același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac să ne gândim la o simplă “mecanică funcționând îndărătul viului”, căci “devierea vieții în direcția mecanicii constituie adevărata cauză a râsului”. Din aceeași sferă ar face parte și transfigurarea momentană a unei persoane în obiect, clowneriile ce lasă impresia hibridării om-obiect sunt de asemenea rizibile, cu condiția ca identificarea să nu meargă până la capăt. Comicul ridiculizării nu are nici o reținere față de demnitatea sau meritele unei persoane (râdem de cel
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]