29,093 matches
-
de utilizare ale acestora, definește tehnici de terapie și tratamente pentru diferite afecțiuni. Acest tratat a avut o mare influență asupra medicinii chineze din toate timpurile. În lucrarea Despre diferite simptome ale tifosului, autorul Zhang Zhongjing prezintă principiile diagnosticării și tratării dialectice a multor boli rar întâlnite, punând bază pe activitățile clinice existente la acea vreme. De asemenea, în timpul dinastiei Han, chirurgia atinsese un nivel ridicat. Potrivit consemnărilor din Istoria celor trei state, medicul Hua Tuo a început să facă operații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca scop descoperirea cauzelor și a locului dizarmoniei. Aceste examinări nu sunt dureroase și permit o viziune exactă asupra stării de moment a bolnavului. Prin acestea, medicul află informații și diverse aspecte despre pacient, după care trece la diagnosticarea și tratarea bolii. Metoda examenului vizual începe chiar în momentul sosirii pacientului în cabinet. Medicul deosebește semnele dizarmoniei după principiile Yin și Yang. Mai întâi, urmărește mișcările pacientului, dacă sunt hotărâte, nehotărâte, dacă sunt sau nu perfect stabile. Apoi urmează recunoașterea semnelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bolnavi prin voce, respirație, tuse și altele, pot da indicii despre unele boli. Prin metoda consultării prin dialog, a chestionării, medicul dialoghează cu pacienții sau cu alte persoane care cunosc situația acestora, despre cauza, evoluția, starea actuală și procesul de tratare a bolii. Informații despre viața cotidiană, mediul de muncă, preferințele culinare și starea socială îl pot ajuta pe medic să cunoască situația pacientului sub toate aspectele, ajutându-l la diagnosticarea și tratarea eficientă a bolilor. Examinarea limbii este o metodă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
despre cauza, evoluția, starea actuală și procesul de tratare a bolii. Informații despre viața cotidiană, mediul de muncă, preferințele culinare și starea socială îl pot ajuta pe medic să cunoască situația pacientului sub toate aspectele, ajutându-l la diagnosticarea și tratarea eficientă a bolilor. Examinarea limbii este o metodă complementară. Avantajul ei este că oferă informații pe loc despre gravitatea bolii și schimbarea stării pacientului. Metoda reflectă starea de moment a organismului și poate furniza aproximativ 70% din diagnosticul bolnavului. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Metoda reflectă starea de moment a organismului și poate furniza aproximativ 70% din diagnosticul bolnavului. De asemenea, foarte important este și diagnosticul pulsului. 2. Medicamentele chinezești Medicamentele chinezești sunt substanțe medicamentoase folosite în medicina tradițională chineză pentru prevenirea, diagnosticarea și tratarea bolilor. Acestea sunt obținute, în principal, prin prelucrarea plantelor naturale și a substanțelor vegetale, animaliere, mineraliere, precum și unele chimice și biologice. Medicamentele chinezești au fost inventate și întrebuințate cu mii de ani în urmă. Lexical însă, termenul "medicament chinezesc" a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rol important în dezvoltarea și prosperitatea națiunii chineze. Medicamentele chinezești provin, în marea lor majoritate, din substanțe naturale cu efecte nocive reduse. O rețetă, combinată rațional, cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase, dând efecte bune și fiind întrebuințată în tratarea multor boli complicate. Întrebuințarea medicamentelor chinezești se bazează pe teoria medicinii tradiționale chinezești. Pentru a administra în siguranță și cu efectul scontat medicamentele chinezești, trebuie să fie cunoscute rețeta, compoziția, doza și metodele de administrare, precum și indicațiile și precauțiile. Acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se folosesc, adeseori, ingrediente făcute din mirodenii sau plante veninoase. Medicina naționalității coreene Medicina naționalității coreene s-a formată în secolul al XIX-lea, pe baza culturii coreene, a asimilării teoriei medicinei tradiționale chineze și a practicii în prevenirea și tratarea bolilor. De multă vreme, între naționalitatea coreeană și naționalitatea han există relații de schimburi prietenești, culturile celor două naționalități contopindu-se reciproc. Medicamentele folosite în medicina naționalității coreene au două etape introducerea medicamentelor tradiționale chinezești și apoi valorificarea plantelor medicinale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
medicină a cunoscut o puternică dezvoltare în perioada dinastiilor Ming și Qing, fapt care a fost confirmat în Farmacopeea lui Li Shizhen. Din generație în generație, în această medicină au fost păstrate, moștenite și transmise numeroase rețete medicale prețioase pentru tratarea diferitelor boli. Medicamentele folosite de medicina naționalității zhuang sunt preparate, în multe cazuri, pe baza resurselor animaliere și vegetale bogate din regiunea tropicală, cu funcții speciale în dezinfectare. Medicina naționalității hui Medicina hui este rezultatul combinării medicinii tradiționale chineze cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și plugari, acoperă aproape toate păturile sociale de atunci. Acțiunile abordate se referă la diferite ritualuri și ceremonii închinate celor mai importante momente ale vieții umane, fel și fel de meserii, vorbește inclusiv despre construcții, cultivarea florilor și plantarea arborilor, tratarea bolnavilor, cititul în stele, spectacole populare și altele, în care înfățișează toate aspectele reale ale vieții sociale din dinastia Qing. Romanul-frescă realizat de Cao Xueqin pornește de la o panoramă a societății chineze la detalii apropiate, de la o mulțime de neamuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ani, motiv suficient ca lumea să creadă în valabilitatea teoriilor sale privind tratamentul dietetic și îngrijirea sănătății. Treptat, bucătăria cu efect terapeutic s-a răspândit în China, ca mijloc de îngrijire a sănătății și prevenire a bolilor. Dieta pentru tratarea unor boli s-a dezvoltat pe baza tradiționalelor preparate, de exemplu există conserve cu produse cu efect terapeutic, dulciuri cu efect terapeutic etc. Mâncărurile și băuturile realizate pe baza cercetărilor științifice și cu efect terapeutic au o mare varietate sortimentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
to come înseamnă și „a avea orgasm“. . Nimic de Crăciun. (engl.) . Am văzut-o pe mami sărutându-l pe Moș Crăciun. (engl.) . Ca acasă nu-i nicăieri de sărbători. (engl.) . Compazine, thorazine și stelazine - medicamente puternice folosite în principal la tratarea schizofreniei. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Chuck-Monstrii invizibili Efi corectat.doc PAGE 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
meticulozitate, deoarece din cauza înțelegerii superficiale a acesteia, de multe ori procesul de elaborare a unei compoziții alunecă pe piste greșite, atrăgând după sine observații de genul: ,,abatere de la subiect”, ,,subiect netratat”, ,,subiect confundat”. 2. Documentarea reprezintă etapa căutării elementelor indisponibile tratării. Ea constă în căutarea ideilor care au la bază fapte, acestea fiind transmise într-o anumită viziune. Reținem însă că nu este întotdeauna obligatoriu ca la baza acestor idei să stea fapte concrete, multe compoziții, de altfel foarte reușite, având
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmbrăcat veșmântul de sărbătoare al tropilor. Aceste ,,exerciții critice” minore solicită puterea de creație și analiză a elevului, ducând la cristalizarea modelelor pentru realizarea diferitelor tipuri de compoziții. În cadrul acestei etape, elevii învață se selecteze diferite modele de introducere, de tratare și de încheiere a lucrărilor sau, din contră, să dezaprobe compozițiile deficitare. 8. Evaluarea compozițiilor. Activitatea de evaluare a compozițiilor școlare constă în verificarea, corectarea și aprecierea acestora, etapă finală deosebit de importantă în procesul de formare și dezvoltare a exprimării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Modalitățile de abordare a compoziției prin comparație și contrast pot fi diferite: subiectele se pot trata punct cu punct sau pot fi abordate separat. Prezentăm în continuare avantajele și dezavantajele acestor modalități de abordare a subiectului compoziției comparație și contrast. Tratarea punct cu punct abordează pe rând fiecare trăsătură și urmărește modul cum se oglindește aceasta, întâi într-un subiect, apoi în celălalt, în timp ce abordarea separată oferă posibilitatea tratării complete a unui subiect, urmată de tratarea celui de al doilea. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și dezavantajele acestor modalități de abordare a subiectului compoziției comparație și contrast. Tratarea punct cu punct abordează pe rând fiecare trăsătură și urmărește modul cum se oglindește aceasta, întâi într-un subiect, apoi în celălalt, în timp ce abordarea separată oferă posibilitatea tratării complete a unui subiect, urmată de tratarea celui de al doilea. În tratarea punct cu punct se pornește de la generalizări, înaintându-se treptat prin comparație sau contrast către concretizare, în timp ce prin abordarea separat, trăsăturile comune sau diferite vor fi abordate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
subiectului compoziției comparație și contrast. Tratarea punct cu punct abordează pe rând fiecare trăsătură și urmărește modul cum se oglindește aceasta, întâi într-un subiect, apoi în celălalt, în timp ce abordarea separată oferă posibilitatea tratării complete a unui subiect, urmată de tratarea celui de al doilea. În tratarea punct cu punct se pornește de la generalizări, înaintându-se treptat prin comparație sau contrast către concretizare, în timp ce prin abordarea separat, trăsăturile comune sau diferite vor fi abordate în aceeași, ordine asigurând astfel coeziunea compoziției
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
punct cu punct abordează pe rând fiecare trăsătură și urmărește modul cum se oglindește aceasta, întâi într-un subiect, apoi în celălalt, în timp ce abordarea separată oferă posibilitatea tratării complete a unui subiect, urmată de tratarea celui de al doilea. În tratarea punct cu punct se pornește de la generalizări, înaintându-se treptat prin comparație sau contrast către concretizare, în timp ce prin abordarea separat, trăsăturile comune sau diferite vor fi abordate în aceeași, ordine asigurând astfel coeziunea compoziției. Abordarea punct cu punct se focalizează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
separată prezintă avantajul de a oferi o discuție mai echilibrată și mai unitară a fiecărui subiect. În cazul unor subiecte complexe, poate fi folosită cu succes abordarea punct cu punct, deoarece trăsăturile luate în considerare sunt mult mai numeroase, în timp ce tratarea separată se poate utiliza cu succes în abordarea unor subiecte simple care oferă mai puține trăsături comparației și contrastului. Pentru o mai judicioasă argumentare a ideilor, se poate recurge la analogie, tehnică de lucru care constă în apelarea la un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
3 - Descrierea riscului, sau coloana 4 - Circumstanțele care favorizează apariția riscurilor, din antetul documentului. Registrul riscurilor este un document care are un format obligatoriu și cuprinde riscurile inerente oricărei activități, structurate pe obiectivele Guvernanța corporativă 176 176 entității, iar în urma tratării acestora, respectiv prin aplicarea diferitelor forme de control intern, rămân riscurile reziduale care intră în activitatea de auditare. Registrul riscurilor trebuie să se elaboreze de către fiecare compartiment din cadrul entităților, structurat pe obiectivele și activitățile acestora, la care se atașează riscurile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
înțeleg și conștientizează riscul și importanța gestionării acestuia. Astăzi, auditul intern nu își mai concentrează atenția pe control, ci pe riscuri, și, mai mult, pe modul în care se implică managementul general în administrarea riscurilor. Datorită insistenței în identificarea, evaluarea, tratarea, analiza și comunicarea riscurilor, pe tot parcursul demersului său, auditorul intern este pentru mulți perceput ca fiind „domnul risc”. Evoluția managementului riscurilor a avut un impact deosebit asupra auditului intern și a reprezentat un salt cu implicații enorme, respectiv: îndreptarea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
de organizație, și să nu încerce eliminarea totală a acestora, deoarece această acțiune poate conduce la apariția altor riscuri absolut neașteptate. Supravegherea riscurilor se realizează prin controlul intern, care este inițiat de organizație și se poate concretiza în acceptarea riscurilor, tratarea riscurilor, transferarea riscurilor sau încetarea activităților care provoacă riscurile. În „lupta” cu diminuarea riscurilor, controlul intern trebuie să fie flexibil, respectiv să dezvolte controlul în anumite zone sau să reducă controlul ce apare ca fiind excesiv, care complică procedurile și
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
riscurile și responsabilul cu aceste riscuri. Riscurile acestea reprezintă riscurile inerente la care se evaluează expunerea la risc, prin realizarea produsului dintre probabilitate și impact. Pentru stăpânirea riscurilor, proprietarul/responsabilul riscurilor trebuie să adopte o strategie de control, respectiv tolerarea, tratarea, transferarea sau încetarea activităților. Desigur, cel mai frecvent se adoptă strategia de tratare a riscurilor prin instalarea unui instrument de control intern, care este revizuit periodic pentru a evalua capacitatea acestuia de menținere a riscului în anumite limite. În urma evaluării
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
se evaluează expunerea la risc, prin realizarea produsului dintre probabilitate și impact. Pentru stăpânirea riscurilor, proprietarul/responsabilul riscurilor trebuie să adopte o strategie de control, respectiv tolerarea, tratarea, transferarea sau încetarea activităților. Desigur, cel mai frecvent se adoptă strategia de tratare a riscurilor prin instalarea unui instrument de control intern, care este revizuit periodic pentru a evalua capacitatea acestuia de menținere a riscului în anumite limite. În urma evaluării periodice a modului de funcționare a controlului intern, rezultă un risc mai mic
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
cu erorile lor, și reprezintă o componentă esențială a managementului riscului. Capitolul 3. Managementul riscului 239 Procesul management al riscurilor 20 este definit ca fiind „aplicarea sistematică a politicilor de management, procedurilor și practicilor pentru stabilirea contextului, identificării, analizării, evaluării, tratării, monitorizării și comunicării riscului”. Conceptul de management al riscurilor constă în sarcina de a defini riscul, de identificare și evaluare a impactului și probabilității de materializare și, ulterior, de stabilire a unor modalități adecvate de administrare a riscurilor semnificative. Managementul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
și continuă, pentru a răspunde prompt la riscurile care apar în cadrul acestora. Strategia de risc a unei organizații este stabilită de Consiliul de administrație, care determină apetitul de risc, tipurile de risc acceptate de organizație, preferințele asumării și opțiunile de tratare a riscurilor, toate acestea în condițiile nivelului de toleranță acceptabil pentru atingerea obiectivelor. După anul 1990, marea majoritate a organizațiilor au recunoscut că există avantaje competitive însemnate pentru cei ce administrează eficient riscurile. În sprijinul acestei afirmații, după cum am arătat
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]