28,662 matches
-
iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape zece metri. Degetul arătător, trei... Treaptă cu treaptă (168), ajung în capul Zeiței. Urcușul, în spirală, este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse... Achile. Nici vorbă de vreo minciună... Dacă omenirea a căpătat un dar, acesta
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape zece metri. Degetul arătător, trei... Treaptă cu treaptă (168), ajung în capul Zeiței. Urcușul, în spirală, este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse... Achile. Nici vorbă de vreo minciună... Dacă omenirea a căpătat un dar, acesta este al
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
așa-zisa Republică Moldova. Pe de altă parte, antologia consemnează - lucru deosebit de important - cristalizarea unei conștiințe critice în raport cu un eminescianism de multe ori spontan, amorf, deci anacronic. E o dovadă că poetul nu mai e receptat epigonic, ci așezat la treapta analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen Lungu sînt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă născu,// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
vrea ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Introducere în opera lui Nichita Stănescu (1986), cu unele omisiuni (Unui fascist din Sensul iubirii, Basorelief cu soldați din Dreptul la timp, Evocare din Un pămînt numit România și poemele din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate în Antologie după Noduri și semne, volum
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
Giotto nu există; și că dacă el a izbutit ceva, a fost talentul său primitiv de a picta, nu supranaturalul, ci doar ceea ce nici nu există, sau vidul existențial. La cabine, a ales una cu un preot gras și cu trepte în față (nu cu perdea, ca în alte locuri; mai era și ideea că el, neștiind nici o limbă, nici măcar limba română, susținea el, decît pe cea a păsărilor, foarte rară, trebuia să-i fiu interpret.) Cunoșteam mai de mult acele
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
de vin roșu, - Malaga?... Fără vorbă multă V. ceru să se confeseze. Italiana lui era mult prea aproximativă... Atît că știa pe de rost stanțe din Divina Commedia și ceva din Eneida, dar în latină. El puse un genunchi pe treapta cea mai de jos - din cele trei - cît avea scărița proptită în cabina lucioasă de nuc masiv, lustruită recent, se vedea, și începu, dramatic: " Am să-l pedepsesc! - spuse el tare cu toată hotărîrea, - am să-l pedepsesc, repetă cu
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, ne oferă posibilitatea de a defini personalitatea compozitorului Pascal Bentoiu în datele ei morale, umane, intelectuale, afective, creatoare. Conținutul lor ideatic se menține constant în sfera unei filosofii existențiale, evoluând - în opinia mea - în trepte inițiatice. În ce fel sunt ele parcurse? Încercarea de autocunoaștere, din ciclul Flăcări negre de Alexandru Miran se înfăptuiește prin oglindirea în eter și în "odihna contrariilor" universale (Oglinda); prin contemplarea tăcută și așteptarea "dulce" a apariției primelor semne ale
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
cromatismele, trioletele, ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă pe un sunet acut ori supraacut tinzând, cu disperare aș zice, spre lumină. Dacă succesiunea ideilor poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii - Pascal Bentoiu ne-maiținând seama de cronologia fiecărei serii de lieduri (Flăcări negre, 1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977) -, succesiunea ideilor muzicale e dominată de trei simboluri decelabile și în structura motivică
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
creația a dobîndit pentru poetă o importanță aparte: "Limba a devenit pentru mine un act de-o solemnitate extremă, un templu în care se rostește numai adevărul". Dacă tăcerea e, spre a ne exprima astfel, o impersonalitate primordială, ontologică, urmează treapta a doua a impersonalizării, pe care o reprezintă cultul formei. Constanța Buzea recurge la o expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum un mecanism ce pare a fi epuizat dificultățile lăuntrice ale actului creator, hrănindu-se din situația
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
mă miră că majoritatea susținătorilor partidelor extremiste provin tocmai din rândul profesorimii gimnaziale și liceale. Sunt oameni care, decenii la rând, au sperat într-o soartă mai bună, îndurând toate umilințele posibile, iar astăzi se văd abandonați pe aceeași ultimă treaptă socială. Ei văd și nu înțeleg cum e posibil ca "loaze" incapabile să rezolve o ecuație simplă să ajungă fulgerător miliardari. Sau cum analfabeți aduși cu forța la școală o dată pe trimestru, pentru a fi trecuți clasa la ordinul tovarășului
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz în plic: "însoțit de alaiul vesel, excitat, al mulțimii, sui treptele CEC-ului din interiorul poștei, se prezentă la ghișeul care îi fusese arătat și îi întinse funcționarei biletul câștigător. Ea îl întoarse pe-o parte și pe alta; îl privea îngrozită (ne aflăm în 1995, n.n.); mai cercetă biletul o dată
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
viețile paralele ale lui Plutarh/ se intersectează cu viețile noastre neparalele". Ca pentru a-și onora ironia de care uzează mereu, poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
nici o numărătoare astronomică bazată cît de cît pe observarea legilor naturii, nu exista ideea vreunui sfîrșit al lumii, noțiunea generală de lume neavînd-o încă. Lumea, ca lume a fost un cîștig, greu și tîrziu dobîndit de specia omenească, pe o treaptă mai ridicată a evoluției ei. Față de cele zece milenii de civilizație a vechiului Egipt, noi, creștinii, cu numai două milenii, - două mii de ani - sîntem, calendaristic, spun, înapoiați. Cu numai 2000 de ani îndărăt, noi sîntem cea mai tînără civilizație sau
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
cîteva etape, monokini-ul actual. Bronzarea că ideal de frumusețe nu dispare, susține Kaufmann, nici macar după ce se descoperă acțiunea nociva a razelor solare. Dimpotrivă, ea este supusă unei gestiuni a riscului și, prin apariția cremelor protectoare, promovată de fapt la o treaptă superioară de importantă. Cremele în sine contribuie enorm la o reperspectivare a gestului dezgolirii sînilor. După Kaufmann renunțarea la sutienul de plajă, așa cum este ea motivată/acceptată/practicată/respinsă de femei și bărbați, este definitorie pentru constituirea unei teorii a
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
caragialiana suferă de "hipersintaxie", maladie a limbajului caracterizată prin exces, aglomerare, alunecări și combinări haotice, care antrenează dezordine și în planul semnificațiilor. A vorbi devine un înlocuitor satisfăcător pentru a face, iar astfel "revoluția", psihoza definitorie a personajului caragialian, "e treaptă ierarhic superioară berăriei, cafenelei" (p. 38). O astfel de abordare, bazată pe coordonate ce se regăsesc în majoritatea ipostazelor particulare ale lui homo caragialensis, se oferă că o alternativă la demersul uzual ce-și propune conturarea de "lumi literare", demers
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
lumii, neputința demonstrării necesității discursului, amestecul de discurs veridic cu cel fictiv, intertextualitatea etc.). evident, în cazul de față antinarcisismul și sinceritatea comunica. Ele concura la figură cinica pe care ține a o acredita asupră-si Livius Ciocârlie, la o treaptă surprinzător empirica, deoarece, în ciuda registrului speculativ și a monturii erudite, avem a face cu un efect "jos", carnavalesc, cum ar zice Bahtin. Înainte de-a trece la analiza scrierii de care ne ocupăm, fie-ne îngăduita pedanteria unui citat din
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
cu apăraia șiroind pe pereți, cu mirosul locurilor, mi se explicase și prietenia lor cu șobolanii și unii și alții pîndiți de pericolul exploziilor de gaze acumulate. Acum, ieșirea prin acel "coș", sau conducta de piatră cu vreo zece-douăzeci de trepte săpate avea loc în sus, în faza finală a "vizitei", ceea ce făcuse să-mi slăbească puterile... Pricepusem, după strigătele inginerului, că ne aflăm într-o ieșire în caz de urgență și că nu mai aveam mult pînă să ajung la
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
Ducele nu-i agreează defel corespondentele de front. Malaparte parcurge Calea Victoriei. În dreptul clădirii cu numarul 141, unde se află sediul Președinției Consiliului de Miniștri, el pătrunde în curtea pietruita; un soldat român îl salută militărește, iar ofițerul italian urca patru-cinci trepte, apoi trece pragul edificiului, însă nu înainte de a fi privit lung, peste umăr. Desigur, urmăritorii de taină vor avea de așteptat ceva timp. De fapt, ce anume se întîmplă? Să-l lăsăm pe cel în cauză să lămurească împrejurarea: "Cîteva
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
Teibele și demonul ei. M-am întrebat dacă trupa este pregătită pentru o astfel de întîlnire, gîndindu-mă și la autor, dar și la acest regizor dezlănțuit, eliberat de orice fel de prejudecăți, un maestru al ludicului exersat pe foarte multe trepte de receptare. Experiență de lucru a trupei Teatrului Odeon din București cu regizorul Alexander Hausvater a fost una majoră, pentru mulți dintre actori, eliberîndu-i de clișee mentale și interpretative. Cîtă vîlvă a stîrnit ...au pus cătușe florilor de Fernando Arrabal
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
cea "hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am stat umăr la umăr,/ în băncile masive și lustruite de alte perechi,/ uleiul într-o fină
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
și Gangele. "Pentru hinduși, apele fluviului sfînt au la Benares inimaginabile vîrtuți purificatoare. În preziua sărbătorilor, trenurile și șoselele sînt tixite de convoiuri fantastice de muribunzi, de leproși, de bătrîni și cerșetori - venind să-și încheie ceasul din urmă pe treptele de marmură ale ghet-ului. Valurile fluviului spală neodihnit treptele albe ce coboară de pe mal pînă în adînc. Întîlnești aci cea mai multicolora mulțime a Orientului". Evident - se putea? - în apropiere e un templu. Și, de acolo, spre Gange e un
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Benares inimaginabile vîrtuți purificatoare. În preziua sărbătorilor, trenurile și șoselele sînt tixite de convoiuri fantastice de muribunzi, de leproși, de bătrîni și cerșetori - venind să-și încheie ceasul din urmă pe treptele de marmură ale ghet-ului. Valurile fluviului spală neodihnit treptele albe ce coboară de pe mal pînă în adînc. Întîlnești aci cea mai multicolora mulțime a Orientului". Evident - se putea? - în apropiere e un templu. Și, de acolo, spre Gange e un loc unde se ard (adică se "înmormîntează") cadavrele. Terifiantă
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
ansamblul său defensiv, dimpreună cu un intreg agregat de simulare mimetica, iar aici trebuie să aducem precizarea că, din noianul de informații furnizate de autoritate și acceptate fără discuții, o parte mai mică sau mai mare era asimilată, pe diverse trepte culturale. Scară pornea de la minerul din fundul galeriilor, până la un filosof că Dinu Noica, sedus de ideea împăcării cu absurditatea istoriei - implicit cu comunismul. În jocul general de interese și în strategia instituțiilor, comunismul a întâmpinat greutăți în eliminarea religiei
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]