9,583 matches
-
oricând într-o autentică poveste siropoasă). Becul de 100 de wați e varianta ta de lampă a lui Aladdin. Închide ochii. Dacă-i deschizi din nou, ești în Charlotte Square. Alexandre și Léa mănâncă înghețată (tot pe ploaie). Râd și tremură de frig. Vorbesc despre poeți scoțieni care pe ea n-o interesează deloc și despre plante sezoniere de care el n-a auzit niciodată. Plănuiesc drumeții în Highlands și se opresc pentru un cheesecake (cu zmeură, poate?) undeva, pe la St
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte și nici unul bărbătește, declarat. Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de portocală ridicându-i-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la loc și să vă odihniți. Ați trecut printr-o încercare grea, dar totul s-a terminat acum. Puțin somn și mîine dimineață va fi totul bine. Lupino încerca să pară stăpîn pe ceea ce spunea, dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentru tot ce va urma, tată! Era fiul lui cel care vorbise în felul acela matur. Și îi spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar fi alergat în același
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici să respire. Se făcu din nou mic în șezlong și își puse mâinile pe genunchi, ca nu care cumva să se vadă cât de tare începuseră să-i tremure. Am venit, porumbelule, să vorbim. Ce v-ați speriat așa? Între timp, ați putea să vă căutați câteva haine ce-or să vă fie de trebuință, de drum. Da, da..., plecăm. Merinde? Da’ de unde! Hrană pentru suflet. Nu stăm mult
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de ce, mă rog? Sigur că nu vreți... Vouă vă plac romanele în care oamenii suferă cumplit și trec prin tot felul de încercări dureroase și eroice, și sunt sacrificați, și se lasă priviți din toate părțile... țAutorului începuse să-i tremure bărbia și, furat de propria disertație, își înfipse creionul în mână). Și toate astea fără să vă înșele așteptările, fără să vă părăsească exact când vă e lumea mai dragă. Vreți un personaj care să treacă prin cele mai crâncene
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă în încercările timide de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor, ca o adiere caldă, mângâietoare. Sângele îi năvăli brusc în obraji și își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
începură să sângereze din nou la impactul cu cimentul dur. Resimțind durerea, Karina se ridică cu greu de jos. „- Cât voi mai plânge din cauza bărbaților? Cât voi mai avea de suferit din cauza lor? Vă urăsc! Ați auzit? Vă urăsc!” Karina tremura în timp ce rostea fiecare cuvânt care îi ieșea de pe buze. Nu-și mai putea controla nici trupul, nici mintea, ura preluând comenzile sub impulsul acțiunii lui neașteptate și dureroase. Ea nu era așa. De ce reușeau unii să scoată la suprafață tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bluza neagră și pantalonii asortați pe care îi purta, atunci când făcuse curățenie prin hainele întunecate. Deschise cutia poștală, care continua să scârțâie la orice mișcare, din care scoase un plic alb. Simplu. Fără destinatar, fără expeditor. Mâinile nu-i mai tremurau. „- Ce-ar mai avea de spus acum, după o tăcere atât de lungă în care nu i-a păsat absolut deloc ce simțeam, cum mă simțeam?” Cutia de carton, pusă special sub cutiile poștale pentru a aduna revistele publicitare, era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că nu mai simt nimic? Cred că și un sloi de gheață e invidios pe temperatura mea. - Atunci de ce începi să te topești la fiecare apropiere a lui? - Tu nu înțelegi!? Nu mai e emoția aceea care mă făcea să tremur doar la gândul că-mi va declara dragostea lui. Credeam că voi plânge de fericire când îmi va spune „te iubesc”, iar eu nu am simțit nimic. Pentru lacrimi de fericire e nevoie de emoții puternice. - Poate că a făcut
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să țină cont că și Karina avea nevoie de același lucru. Își încordă auzul pentru a asculta cu atenție
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și reprimă o înjurătură. - Șșșș... Promit că nu te voi răni! Cu un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se topește, iubito! M-ai mințit? Tremura și era incapabilă să mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie și țipă. - Nu vă uitați pe unde mergeți, doamnă? Dacă nu vă pasă de viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa? Karina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Așa, știam eu că ești ascultătoare și asta îmi place la tine. Frica pe care o simțise la început se stingea ușor. Știa că nu-i va face nimic rău, nu fizic. Ajungând pe cealaltă parte, simți cum pământul îi tremură sub picioare. Se opriră amândoi. Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
doctorului Herrero; să mergem s-o vedem, fiul meu, căci trebuie să vezi totul. Bine. Și odată înăuntru: Of, ce iepuraș, ce nostim! Ce ochi are! Par de agate, dar ce face pe marmură? Pare că-i este frig; cum tremură! Nu, micuțului nu-i e frig, pentru că va muri îndată. Să moară? Sărmanul! Bietul iepuraș! De ce nu îl vindecă? Privește, fiul meu, acest domn i-a pus această boală iepurelui pentru ca să-l studieze... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Pentru ca să vindece oamenii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ei îi scapă un "da". Da, nimic mai mult? Dar, ce vrei să-ți spun? Dar lasă-mă... lasă-mă... Apolodoro o privește în ochi și ea îi închide pentru că să nu-i facă să vorbească. O sărută și ea tremură; își apasă buzele pe unul din ochii fetei, și ea, repede, jenată: Tatăl meu! Și se despart. "Săracul! Săracul! Cât mă iubește! Și a crezut că dă să vină tata!" Și el: Nu a ieșit experimentul, n-a ieșit; asta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
câteva mii de secole, ce mai înseamnă? Și cum nu credem în nemurirea sufletului, visăm să lăsăm un nume, prin care să se vorbească de noi, să trăim în memorii străine. Sărmană viață! Lui Apolodoro deja i-au dat lacrimile, tremură la vorbele filosofului. Ce sunt eu? Un om care are conștiința că trăiește, că își impune să trăiască și nu că se lasă trăit, un om care vrea să trăiască, Apolodoro, trăiește, trăiește, trăiește. Eu am voință și nu resemnare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lume, Sfântă Fecioară, ce lume! Luis... Luis... Luis... Papá... Taci, Apolodoro... Luis... Luis... Luis al meu... Luis... taci... Rosa... Rosa mea... Rosa... Rosa! Dar, mamă... Eu vreau să mor, Luis... nu vrei și tu să mori? Apolodoro privește moarta și tremură auzind aceste cuvinte. Calmează-te, mamă. Taci, nu vorbi tare, că se trezește... vezi cum doarme? Cei doi tac și pare că aud de departe, dintr-un spațiu invizibil, cum coboară aceste cuvinte în liniște: Dormi, copilă, micuță că vine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Valentí Camp, să aflu ce gândesc și spun despre moartea lui Apolodoro don Fulgencio, Don Epifanio, Menaguti, Federico, Clarita. Începând cu Menaguti, trebuie spus că, atunci când preotul de la Nuestra Señora la Belleza a aflat incidentul în cauză, a început să tremure ca un neliniștit și l-a cuprins o frică teribilă și că la întoarcere într-o zi acasă, obsedat de amintirea lui Apolodoro, trecând pe lângă o bisericuță la acea oră deschisă, a privit în jur și când a văzut că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]