5,174 matches
-
mai dă-mi șansa unei întîlniri! Avem atîtea să ne spunem... -Nu, Mihai, sigur nu! Uită-te la cer: s-a făcut vreme bună; viscolul a trecut... Du-te după prietenul tău; o să aibă nevoie să-i fii alături. Maria! tresare Mihai. Ce s-a întîmplat? De ce să-i fiu alături? Pentru că tații nu-s niciodată mulțumiți de ceea ce le naștem noi, femeile; parcă uterul nostru poate fi programat... Mihai rămîne locului nedumerit, privind lung în urma femeii care a plecat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu se mai sătura să le asculte țipetele... Ea, care-i pasa imediat asistentei... Și-i luceau ochii!... Pariez că acum, de cînd cu viscolul ăsta nebun, tovarășul Săteanu s-a făcut un domn cuminte și doarme noaptea acasă! Doctore... tresare Lazăr, uitîndu-se speriat în jur. Hai, măi Lazăre, ce naiba! Poate să-ți confirme și scriitorul arată doctorul Runca înspre Mihai -, cel mai greu îi este să descrie o femeie care... Crezi că le lucesc ochii pentru orice fleac?... Astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu. Mergem la inspectorat și dați o declarație. Pe care va trebui să o rupeți sau să mă puneți să o refac. De ce? Voi scrie că femeia asta, ast' noapte, cînd toți dormeau, dorea să găsească un loc unde... Tovarășe! tresare ofițerul. Merg pînă la Dumnezeu și-mi mențin declarația spune actorul grav, înfuriat. Am impresia că viscolul ăsta v-a... bombăne ofițerul, cercetînd buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teribil să plece înainte de sfârșitul filmului. Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu se putuse abține să nu-și pună un braț protector în jurul ei. Ea se cuibărise în deschizătura unsuroasă, cu miros fetid, dintre gulerul kaki al jachetei și pielea kaki și uzată a gâtului său. — Oh, Dave, oftase ea. Ceva tresări în poala acoperită de blugi a lui Dave 2. Penisul lui stătea ca pe ace. A fost la fel de lesne ca mulsul unei vaci. Nici măcar nu fuseseră nevoiți să se mute de la locurile lor de pe banca de pin, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
propriile scopuri în România; acoperindu-se cu mantaua sovietică, românii comiteau crime împotriva românilor... Cei care voiau atunci să parvină în „noua lume”, zămislită de tancurile rusești, nu șovăiau să spânzure de turelă ființa națională și simbolurile românimii. N-am tresărit deci prea tare citind declarația dlui Hrebenciuc cum că 19 noiembrie, ziua virtualei intrări a României în NATO, „pentru noi are aceeași încărcătură de simboluri ca anul 1918”. Pentru care noi, dle Hrebenciuc, a-i pune la loc românului mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
trăit!”. Ceilalți luau tot ce găseau: portocale, prosoape din budoarul tovarășei, tablouri, haine de blană, cuvertura de pe pat... Dictatura Tovarășului combina teroarea Securității cu chilele de carne date prin spate, propaganda și cenzura erau ucigătoare, dar parcă niciodată n-am tresărit mai tare decât la vederea pepenelui verde despicat, în decembrie, pe masa din bucătăria reședinței din Primăverii. Cei care năvăliseră în Casa Diavolului, în loc să fi scuipat pe luxul înfiorător, înghițeau și băgau în buzunare, ducând cu ei germenul minciunii hoațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
născut din masa neinstruită, musai să aibă profunzimi în fața cărora intelectualul e dator să se simtă umilit. Încărcăm deci prostul gust, vulgaritatea declarată onest cu felurite „isme”, născute din cealaltă prostie, cea instruită. Și mie mi s-a întâmplat să tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă lumea mea/ Că greu am trăit în ea”. Pe urmă, am înțeles: dacă schimbi un vers în această banală văicăreală, atunci ea se atinge de poezie: „Vai săracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de bacalaureat (când îl uluise pe Țițeica, în public, demonstrându-i că enunțul unei probleme este greșit), absolvise primul facultatea (deși se căsătorise în anul II cu o femeie superbă, care, cu pletele ei ca mierea, ondulate, făcuse cândva să tresară gheața de pe patinoarul Oteteleșanu), cunoștea perfect latina (fiind capabil oricând să reproducă pasaje din Cicero, din Horațiu, din Tacitus sau din Iuvenal), îl iubea mai ales pe Bacovia (pe care, incredibil, îl citea și-n spitalul de ftiziologie, după ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ochii lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat prin puțurile de aerisire negre ca tușul și am ajuns În Balcon, exact În clipa În care Norman Își atîrna impermeabilul. Deci ploua și la Boston. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spuse: Nu doriți să cumpărați un bilet și să ghiciți greutatea cozonacului? — Trei funți și cinci uncii, zise el la Întîmplare, după ce ridică o clipă cozonacul. — Se vede că vă pricepeți. Pesemne că ați Învățat de la soția dumneavoastră. Arthur Rowe tresări și spuse, depărtîndu-se de grup: — A, nu, nu sînt căsătorit. Războiul complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că... ești un om inteligent. S-ar fi zis că „inteligența“ este parola ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cazul unui atac n-aveai cum să te aperi (vocea avea inflexiuni alarmante, din ce În ce mai convingătoare). — Jones, detectivul, e Încă afară? Întrebă el. După un interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pesemne de-a fir-a-păr ziarul, rămas deschis la aceeași pagină. Pendula arăta zece și cinci. După ce Însemnă la Întîmplare cîteva titluri din catalogul pe care-l primise, Rowe ieși În stradă: — Scuzați-mă, vă rog, Îl Întîmpină agentul, făcîndu-l să tresară. — Poftim? N-aveți un chibrit? Puteți păstra toată cutia, Îi zise Rowe, oferindu-i-o. — Nu pot s-o primesc, chibriturile au ajuns prețioase În zilele noastre, spuse agentul și aruncă peste umărul lui Rowe o privire spre dărîmăturile Casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Catherine acasă de la spital, am fost surprins cât de mult se schimbase în ochii mei imaginea mașinii, aproape ca și când adevărata ei natură fusese scoasă la iveală de accident. Sprijinindu-mă de geamul din spate al taxiului, m-am surprins că tresar de surescitare la vederea fluxurilor de trafic din intersecțiile de pe Western Avenue. Lăncile scăpărătoare ale luminii după-amiezei, refractate în ornamentele cromate, îmi sfâșiau pielea. Jazzul agresiv al grilajelor de radiator, mișcarea mașinilor îndreptându-se spre Aeroportul Londra de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă cu gura și cu mâna, depărtându-și brațele comod peste genunchii mei. Am tresărit la apăsarea cotului ei dur. − Care-i problema cu genunchii tăi, ai avut un accident? Făcu asta să pară o ofensă sexuală. În vreme ce-mi aducea penisul la viață, m-am uitat în jos la spatele ei vânjos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de groază nu prea o speriau. Cumpărară biletele de la un automat colorat și le băgară în alt automat colorat, care le deschise ușa sălii și le ura vizionare plăcută. În continuare, totul decurse cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când ea se sperie din nou, o îmbrățișă, și ea sări peste următorul pas și îl sărută pe Shuoke, cu limba, cu dinții, cu totul, îi luă mâna și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând și urlând: „Ia-mă, Shuoke, hai, fute-mă, te rog, fute-mă, bagă-ți pula-n pizda mea, umple-mă de spermă, te rog, Shuoke“. „Nu încă“, am zis, băgându-mi mâna sub chiloți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să facă lucruri de nenumit, spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își continua recitarea, și nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o pauză mai lungă îl întreabă: — Și pe urmă? Profesorul închide cartea brusc. — Și pe urmă nimic. Ițindu-se de pe coasta abruptă se întrerupe aici. Odată scrise aceste prime pagini de roman, Ukko Ahti a intrat în criza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gândul că a întrerupt la mijloc o conversație cu un alt postulant, și abia reușește să-i îmbuneze pe cei mai nerăbdători, asigurându-i că nu i-a uitat, că le știe problema: - Am apreciat foarte mult atmosfera fantastică... (- Cum? - tresare un istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e asta! - protestează un cercetător al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]