1,115 matches
-
una primordială, ca și cum s-ar raporta la specii diferite de absolut. În cazul particular al lui Valerian, prezența Mirelei alături de el genera un fel de vibrație magnetică, însoțită de o grabă tulburată în toate mișcările vieții, resimțite ca pulsații sau tresăriri celulare; o ebrietate de numai cîteva clipe, în care germinau intuiții și așteptări de o intensitate aproape dureroasă. Palpitînd tot mai frenetic, celulele sale se ordonau în noi configurații, iar materia lor devenea imponderabilă, încît reverberația unei energii implacabile deschidea
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și o grămadă de oase întinse la uscat. Un corp indivizibil, o trăsătură perfectă și o tresărire cât un cântec de greier din toamna care ar fi trebuit să ne unească spre o nouă lume. Nimic mai neadevărat... n-a venit nicio toamnă - poate o taină despre care nimeni nu scoate un cuvânt. Îmi amintesc cum îți
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe mărginimea norului rătăcitor printre zări enigmatice plouă neliniști spaime în tresărire timpul sfâșiat îl ascunde de sine în alveole de taină până ce demonul își leapădă fruntea în uitarea adâncă a norului rătăcitor Deasupra apei din măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul vremii fără
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile Cu care lumea ar fi vrut să-l atingă. Ochii prea roșii, Vocea răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii curgeau domol, într-o zi cu apă transparentă Și puiet la suprafață. Primăvară. Tresărirea mea, Ca un surâs forțat al cărnii, Aștepta de
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii curgeau domol, într-o zi cu apă transparentă Și puiet la suprafață. Primăvară. Tresărirea mea, Ca un surâs forțat al cărnii, Aștepta de mult Să se vândă ieftin Primului om care mi-ar fi strigat Chiar și dintr-o gură stricată Că sunt frumoasă. Primăvară cu mascul bătrân pe bancă Și râu clocit, Undeva
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
Aștepta de mult Să se vândă ieftin Primului om care mi-ar fi strigat Chiar și dintr-o gură stricată Că sunt frumoasă. Primăvară cu mascul bătrân pe bancă Și râu clocit, Undeva, în stânga mult. Ieșim la o cafea, frumoaso? Tresărirea mea s-a desprins de mine Și i s-a lipit de piept Și el a văzut. Ecolocații în pat, cu fața la perete, Mă descompun Deși sunt vie. în mine epavă și-au făcut cuib Vietăți mici Care înțeapă adânc. El
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
vreodată: chipul Mihaelei, acum cetățeancă germană, locuind într-un orășel din apropierea Frankfurtului. Ne priveam încurcați, încercînd amîndoi să zîmbim, dar zîmbetul nostru silit nu putea șterge expresia stînjenită a unor fețe ce nu-și puteau stăpîni surpriza. Spontan, printr-o tresărire instinctivă de politețe socială, am încercat să ne aducem aminte de cînd nu ne mai văzuzem. , Da, sînt 12 ani, ca să vezi, o viață de om. Și am îmbătrînit amîndoi, se vede, nu?" Șovăiam unul în fața altuia, eu neștiind prea
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
sfrșitul ca pe o confirmare a adevărurilor pe care le-au susținut. Alți oameni au voie să moară simplu, dispărînd dintr-o dată și fără ecouri postume, dar filozoful nu. La el, moartea se cere a fi argument de retorică și tresărire de atitudine, așadar o prelungire funerară a ideilor vii, și ni s-ar părea o inconsecvență ca tocmai el să îndure un sfrșit lipsit de fabulă însoțitoare. Căci mai importantă decît moartea e trena de povești ce pot fi țesute
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
vie ce urlă de durere la orice rememorare a nedreptăților trecutului - chiar dacă istoria le-a reparat demult. E genul de oameni ce-și plâng cu lacrimi gigantice strămoșii căzuți la Mirăslău, la Trăznea sau la Ip, dar n-au nici o tresărire când își trimit copiii în orfelinate sau când își văd fiicele că se prostituează pe marginea șoselelor. Bântuiți de timpii lungi ai istoriei, ei posedă o uluitor de scurtă memorie a trecutului imediat. Drept urmare, sunt carnea de tun preferată a
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
nedreptatea ce i se tot face la nesfârșit, fiindcă e o nedreptate continuă, după publicarea dosarului de informator? Tinerii de azi din presă, care nu au cunoscut coșmarul totalitarismului, dar se grăbesc să condamne, adesea la ordin, au desigur o tresărire de superioritate în fața acestei execuții publice. Ei sunt desigur mai buni decât Carol Sebastian. Deconspirați, unii preferă să se retragă total din spațiul public, alții se apără (cel mai convingător a făcut-o N. C. Munteanu în cartea sa Ultimii
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
ivit a suferit variații ale intensității dramatice. Singurul mod prin care un astfel de bazar epic poate risipi senzația de pestrițătură dizarmonică este prezența unor bucăți reușite. E îndeajuns ca, în masa eclectică a studiilor adunate, să dai peste două-trei tresăriri de bun-gust, pentru ca impresia de zbatere zadarnică în vîrtejuri de melasă să dispară. Și cînd ai norocul să descoperi asemenea delicatese, atunci nu poți decît să te lauzi pentru răbdarea de a fi continuat lectura, neînchizînd cartea după primele pagini
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
al globalizării și un plus de celebritate pentru acest eveniment devenit, în ultimii ani, iconic. Și, fără îndoială, cu toate umbrele istoriei și exagerările cu iz și implicări comerciale, un imens ambasador al culturii clasice europene. În plus, ca o tresărire de orgoliu, o lovitură magistrală pe care televiziunea o dă în lupta cu social networks, folosindu-se tocmai de imensa popularitate a rețelelor sociale, Facebook, Twitter sau Instagram. Pentru că succesul de proporții și audiența de milioane a acestei transmisii muzicale
Premieră la Concertul de la Viena de Anul Nou: Cum poți ura "La mulți ani!" global by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52832_a_54157]
-
Kessler. Grupul „Prolog” s-a închegat în jurul lui Paul Gherasim și, dincolo de nucleul tare alcătuit din Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv și Constantin Flondor, numărul artiștilor care și-au intersectat pașii cu traiectoria grupului a reprezentat o parte din tresărirea valorică a elitei de aici: Horia Bernea și Sorin Dumitrescu, sculptura lui Vasile Gorduz sau poezia lui Daniel Turcea. Imboldul lui Paul Gherasim, atunci cînd i-a încolțit ideea „Prologului”, a stat în trei intuiții de bază: 1) lumea se
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
limbă la alta (puținul text este vorbit în română, idiș și engleză) se face firesc și natural. Scenariul spectacolului solicită performanța de grup, nu în sensul virtuozității, ci al unei vibrații la unison. Aproape de public, fiecare gest, fiecare respirație sau tresărire sunt receptate și percepute: e nevoie de precizie și de o maximă concentrare. Apropierea de public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni, bărbați și femei, îmbrăcați
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
moșneagul" Luca. În limbaj decodat, putem interpreta fragmentul cam așa: "Ai zis-o bine, prietene. Parcă-aș fi zis-o chiar eu!" și în acest punct ar trebui să bifăm și cel dintâi simptom de "urbanizare". E vorba de o "tresărire", de o mică deocamdată "revelație", tânărul își dă seama că de acum înainte viitorul său s-ar putea - totuși - să se înscrie în orbita orășenească! Ca firele de nisip care se tot scurg din clepsidră până nu mai rămâne una
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
postmodern). Atenție celor sensibili la nume grele și străine, postfața (Cucerirea estului sălbatic) semnată de Martin Adams Mooreville (din care inocentul realizator al copertei a patra din ediția de la ALL citează mîndru și copios) e, în fapt, cea de pe urmă tresărire de ludic a celor trei autori, un încîntător și senzațional fals. Senzaționalul e chiar cuvîntul cheie pentru Femeia în roșu, un roman care-și cuprinde nu numai propriul mecanism de alcătuire, ci și propria critică, sau, mai curînd, un alambicat
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
pe funcția lui cognitivă e o dulce naivitate de iconodul. Formula, se știe, a folosit-o Noica, atunci cînd a descoperit caietele eminesciene. Dl Geană îi cunoaște sursa în Iorga: �expresia integrală a sufletului românesc�. Dl Geană nu are nici o tresărire a spiritului critic dînd peste astfel de clișee fără alt sens decît acela legat de un anume naționalism emoțional. Cum să fie Eminescu omul deplin etc.? Ajungem ușor de la formule ca aceasta la ridicolele susțineri ale unui G. Munteanu cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
renasc fără încetare", cum spune Jankélévitch, nu-și găsesc aici locul. Chiar și atunci când lucrează strict serial, uzând de agregate sonore extrem de disonante, de clustere ori blocuri de 12 sunete diferite, expresia generală nu este una încrâncenată, ci doar o tresărire de moment, o mânie pasageră ce se va dizolva în curcubeul beatific al sonorităților cristaline și frumoase. Dan Constantinescu este un estet. Instrumentul său preferat, pianul, l-a exprimat pe deplin în multe rânduri. De la lucrările camerale la cele concertante
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
a făcut să tresar. Nu am cum să sufăr de bovarism. Nu m-a preocupat niciodată faptul că aș scrie prea puțin, nu mă sperie gândul că de mâine nu voi mai scrie un rând. Uneori trec ani între o tresărire și punerea ei pe hârtie. În vara asta am fost la biserica Sf. Nicolae din Brașov. Există acolo o carte medievală scrisă pe piele de ied nenăscut. Se spintecă capra, se scoate iedul și e jupuit. De ce, pentru că porii pielii
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
stă înăuntru și se poate practica o caligrafie splendidă pe o astfel de piele netedă. Cândva, când va veni vremea, asta se va așterne într-un fel pe hârtie. Sau poate nu o să scriu, o să păstrez pentru mine universul acestei tresăriri și o s-o scriu dincolo, cu Dan. Nu mă grăbesc că dă posteritatea peste mine. - Prin scrisul Dvs. din 90 încoace, ați dobândit ceva mai important decât banii sau onorurile (bune și ele, să nu fim ipocriți): prestigiul unui jurnalist
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
cartier, pe la diverse cozi "la Alimentara, la lapte, la pâine", sporovăind despre vrute și nevrute în așteptarea rândului. Imaginea foarte bătrânului critic, astfel cum ne-o transmite interlocutorul său, este impresionantă, sau halucinantă, dacă e să folosim termenii memorialistului: Am avut o tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă mine un schelet cu barbă. Schelet, nu metaforă. Schelet în oase fără carne, scăpat din gravurile lui Holbein. Obada maxilarului i se încovrigase spre nas, ochii i se adânciseră, clămpănea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
Marina Constantinescu Dacă am întreba de ce este nevoie mai tare pe lume, probabil că cei mai mulți semeni ar răspunde, fără tresăriri majore, că de cale ferată. Cu ajutorul ei sînt transportate de ici, colo, mărfuri vitale, petrol, grîne, corespondențe de tot felul, ființe de tot felul, gînduri de tot felul. Cu ajutorul ei, chiar și în acest secol, oamenii se deplasează, merg unii
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Sorin Lavric IN gama nuanțelor psihice pe care o carte le poate isca, secvența trăirilor estetice este foarte îngustă. Cu alte cuvinte, doar o parte din emoțiile pe care le trăiești în timpul lecturii intră în categoria esteticului. Restul reprezintă tresăriri sufletești ce nu cer intervenția gustului. Facultatea aceasta spontană, cu ajutorul căreia poți spune imediat dacă un text îți place, nu răspunde decît de o felie din senzațiile pe care, deschizînd o carte, poți să le ai. Așa se face că
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
textele, autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
filozofie politică. Firea lui politicoasă și precumpănitor cerebrală dă naștere unui discurs în al cărui echilibru recunoști cu ușurință trăsăturile persoanei concrete. Singura însușire pe care Tismăneanu și-o înăbușă în scris este umoarea ironică, politologul cenzurîndu-și cu grijă orice tresărire sarcastică ce i-ar putea fi răstălmăcită de cei care abia vînează motive spre a-l ataca. Așadar, o ecranare selectivă și unilaterală ce nu aduce schimbări izbitoare în amprenta intelectuală a politologului. Iată de ce discursul lui se desfășoară sub
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]