671 matches
-
mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile de credință; el trata, de pildă, dogma trinității în conexiune cu teoria atributelor divine). Un alt punct fierbinte al activității sale îl constituie cartea Sic et non, constând în citate din Sfinții Părinți, aranjate astfel încât să contrazică adevărurile teologiei, fără a oferi o soluție la aceasta. Abélard părăsește
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un tratat de logică din patru cărți, în care expune teoria diviziunii și definiției, comentează pe Porfir, Boethius și Categoriile lui Aristotel), "Glossulae in Porphyrium". Textele teologice sunt: "De unitate et trinitate divina" („Despre unitatea și treimea divină”, 1120, tratatul condamnat la Conciliul de la Soissons), "Sic et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad Romanos" (Expunere despre [Epistola lui Pavel] către romani), "Ethica seu Scito teipsum" („Etica sau cunoaște
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
să se bazeze pe rațiune. Identificarea filosofiei cu teologia are loc la Abélard în alt sens: nu în sensul urcării filosofiei la rangul de teologie (ca la Eriugena), ci în sensul coborârii teologiei la nivelul logicii sau dialecticii. Până și Trinitatea divină este comparată, la un moment dat, cu un silogism. Toate acestea nu înseamnă că Abélard ar fi voit să pună în criză importanța credinței sau că nu a fost conștient și atent la pericolul căderii în erezie. Dimpotrivă, ar
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
despre simbolismul Crucii, după Guenon, nu are nici un rost. Labirintul se rezolvă în Mandala, Mandala fiind starea finală. În cazul lui Silviu Oravitzan, Mandala este autentificată de ceea ce se numește, în reprezentările metafizice, tetraedrul. Este triada creștină, care pornește de la trinitate, pe care ne-o oferă pictura lui Rubliov. Tetraedrul este foarte necesar așezat în arhitectura bisericilor bizantine: cei patru evangheliști care sunt pe cele patru coloane care susțin cupola. Cupola este centrul. Ei sunt și punctele cardinale, sunt și semnele
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
ale Nilului și înainte de solstițiul de vară, după o absență de 70 de zile de pe cer. Hieroglifa pentru Sothis reprezintă o stea și un triunghi. Sothis a fost identificat după marea zeiță Isis, care a format o parte a unei trinități de zei cu soțul ei, Osiris, și cu fiul lor, Horus, în timp ce perioada de 70 de zile simboliza trecerea lui Isis și Osiris printr-un "duat" (lumea subpmânteană egipteană). Grecii antici au observat că apariția lui Sirius vestea venirea verii
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
numit „Părintele Părinților” sau „Luceafărul Nyssei”. Face parte din treimea capadociană, alături de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz sau Teologul. Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele acelei strălucite epoci a creștinătății”. Sfântul Vasile s-a distins ca om de conducere, Sfântul Grigorie de Nazianz ca orator, iar Sfântul Grigorie de Nyssa mai mult ca gânditor, fiind și filosoful cel mai metodic dintre
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
făcut». Primele opt articole ale simbolului niceno-constantinopolitan reprezintă formula dogmatică adoptată de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic "Credo"-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice ce intrau în contact cu civilizația romană. El va supraviețui încă multe secole
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
consideră Biblia regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și infailibilitatea Scripturii. Învățături distincte sunt despre starea omului în moarte și doctrina judecății de cercetare. Biserica este cunoscută și pentru accentul pus pe dietă și sănătate, înțelegerea holistică a persoanei, promovarea libertății religioase și pentru principiile și stilul de
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de Mathijs și Jan Bockhold de Leyden). Raționaliștii evanghelici erau numiți și unitarieni, fiindcă respingeau doctrina Trinității. După mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe radicali, între care, de altfel, exista o mare varietate
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
înclinat spre adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând libertate religioasă pentru toți
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
scrie Śiva în transliterația oficială IAST) este o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă, mai ales în screrile vedice târzii. De asemenea, este zeul suprem în shivaism, una din ramurile principale ale hinduismului practicat în India. Aparținând trinității divine Trimurti, este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul și conservatorul. Chiar dacă reprezintă distrugerea, Shiva este văzut ca o forță pozitivă a Universului, deoarece distrugerea este, în hinduism, urmarea firească a creației. Filosoful Adi Sankara interpretează numele
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
București: membru al comisiei de doctorat pentru susținerea tezei "Terminologia filosofico-teologică de influență grecească în tratatele teologice tîrzii ale lui Augustin. Studiu lingvistico-filologic asupra fenomenelor lexicale de transfer cu referire specială la tratatele De Civitate Dei, De Doctrina Christiana, De Trinitate și Enchiridion" de Marius David Cruceru; îndrumător: prof. dr. Lucia Wald 2004, ianuarie — Universitatea din Iași: membru al comisiei de doctorat pentru susținerea tezei "Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler" de Lidia Ciocoiu (Bodea); îndrumător: prof dr. D. Irimia
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
între cele două etape ale vieții sale, trecerea de la poeziile de avangardă semnate Robert Reiter, înaite de război, la poetica postbelică cu formă și ritm clasice, semnate Franz Liebhard. Cazul său pare a fi unic în istoria literaturii, o adevărată trinitate, Reiter Róbert, Robert Reiter și Franz Liebhard. Este tatăl jurnalistei Helga Reiter-Ciulei. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. În cadrul unei festivități ce a avut loc la sediul
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
boneta tipică femeilor căsătorite, un turban sau o coroană. 1. Atributul principal este din secolul al XIV-lea până la finele secolului al XVIII-lea turnul, reprezentat în miniatură și fiind des evidențiat prin cele trei ferestre care simbolizaseră în legendă trinitatea. Turnul se află uneori alături de sfânta Varvara, alteori el este purtat de aceasta. 2. Făclia ca instrument al martiriului sfintei apare rar ca atribut, de exemplu pe tapiseria din Neuburg a. D. din 1425. 3. Potirul destinat Euharistiei, cu sau fără
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
gândirea părintelui teolog modern Gheorghe Florovski, denumind teologia sa „sinteza neopatristică”, în opoziție cu teologia <sophiologică> a lui Nikolai Berdiaev, ori a teologului modern Vladimir Soloviov. De asemenea, raporteză critic dogmatica ortodoxă față de hermeneutica ebraică și filosofia neoplatonică. Subliniază rolul Trinității Divine în teologia răsăriteană, evidențiind Ființa, Ipostasurile Dumnenzeești și Energiile divine necreate. Consideră teologia ca fiind nedesparțită de mistică, altfel spus, prin mistică omul reușind să se apropie de Dumnezeu.
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți etc. „Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” - S.A.V.K.) care a luat ființă în august 1873 la Brașov, sunt considerate a fi primele societăți de turism din
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
dată (sfârșitul secolului al III-lea și primele patru decenii ale secolului al IV-lea) vedea încă, în filosofia greacă una dintre cele mai mari și veritabile surse ale creștinismului. Pentru el, Platon trecea un "Moise atic", ar fi cunoscut Trinitatea divină, dar sub raport etic, același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Dintre lucrările sf. Augustin cele care s-au impus lumii religioase și filosofice (aceasta din urmă ne interesează) au fost Contra "Academicilor, Soliloqui" (scrise înainte de a se creștina), "Asupra liberului arbitru, Despre adevărata religie, Despre grație și liber arbitru, Despre Trinitate, Despre doctrina creștină". Să amintim trei lucrări de căpătâi care l-au propulsat pe Augustin nu numai ca figură de prim ordin printre teologi, ci și ca mare scriitor, psiholog și chiar politolog. Analiza operei sf. Augustin nu este posibilă
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
în secolul IX, odată cu "Umaniștii creștini" cum ar fi Fotie Patriarhul Constantinopolului (cca.820- cca.897), Arethas din Patras (cca. 860 -cca. 932), episcop al Cezareei și Leon al VI-lea Filozoful (sau Înțeleptul) (866 - 912). Fotie a elaborat doctrina Trinității, în cadrul unei dispute privind purcederea Duhului Sfânt, folosindu-se de teoria substanței a lui Aristotel. Fotie era interesat de aristotelism și respingea platonismul. Arethas a scris lucrări de logică, ontologie și psihologie, realizând și importante ediții din Aristotel și Platon
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
cu care se confruntă omenirea. Martorii sunt cunoscuți pentru lucrarea lor de distribuire de literatură, precum Turnul de Veghe și Treziți-vă, si pentru refuzul serviciului militar și al transfuziilor de sânge. Ei consideră numele Iehova esențial în închinare, resping Trinitatea, nemurirea sufletului și iadul, considerându-le nescripturale. Martorii nu celebrează Crăciunul, Paștele, zilele de nastere sau alte sărbători și obiceiuri, pe care le consideră că au origini păgâne. Aderenții religiei consideră doctrina lor ca fiind „adevărul” și percep societatea seculară
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
de viață al oamenilor care au abandonat normele morale ale Bibliei. Ei spun că în ceea ce privește semnificația simbolurilor biblice, ei lasă că Biblia să le dea explicația în loc să-și propună propriile teorii asupra sensului acestora. Martorii lui Iehova nu cred în trinitate. Ei cred că Iehova este Dumnezeul Atotputernic, Creatorul, cel fără început și sfârșit, ca Isus este fiul său unic născut, prima creație a lui Dumnezeu alături de care a creat celelate lucruri și că Spiritul Sfânt este forța activă a lui
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
Anselm (c. 1109) susținea că Antihrist va interzice liturghia catolică (missa) sub pedeapsa cu moartea. Richard Rolle de Hampole (m. 1349), afirma că, „după distrugerea Romei, Antichrist va apărea și se va înălța mai presus de divinitățile păgâne și de Trinitate. Va face chiar trucul învierii din morți, va da ploaie, va face idolii de piatră să vorbească, precum și alte minuni. (...) Evreii îi vor zice bun venit." Denis de Luxembourg (m. 1682) afirma, asemenea lui Grigore I, că „Antichrist (...) va învăța
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Mării Mediterane („Mare Nostrum” a latinilor). De remarcat faptul că acest tripartitism era influențat pe de o parte de nivelul cunoașterii de la acea vreme (Americile nu erau încă descoperite), pe de altă parte era în deplină concordanță cu preceptele bisericii (Trinitatea sau Sfânta Treime). Modelul cel mai elaborat al hărților TO este considerat mapamondul Ebsdorf realizat în Germania sec. al XIII-lea, păstrat la Hanovra (și bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial). O altă hartă de acest gen, mai
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și Origen în al III-lea secol și în special Sfântul Augustin din Hippona (354 - 430). Gândirea lui Augustin reflectată în operele sale ("Confessiones", "Sermones", "De Civitate Dei" etc.), precum și operele lui Boethius (ca. 475 - 525), "De Consolatione Philosophiae", "De Trinitate", "De Fide Catholica", marchează trecerea către filosofia scolastică a evului mediu. Datorită istoricului grec Diogene Laertios, care a trăit în secolul al III-lea d.Chr., operele mulor filosofi ai antichității grecești traduse în limba latină au putut să fie
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
a fost abandonată. A doua (și permanentă) așezare a fost stabilită în 1580 de Juan de Garay, care a sosit navigând în josul Râului Parana din Asuncion (acum capitala statului Paraguay). El a adăugat la numele așezării și „"Santisima Trinidad"” (Santa Trinitate) iar portul ei a devenit „Poerto de Santa Maria de los Buenos Aires”. Încă din primele zile, Buenos Aires a depins în primul rând de comerț. Pe parcursul secolelor XVII și XVIII, navele spaniole erau atacate de pirați, așa că a fost dezvoltat un
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]