1,332 matches
-
putea acumula. Timpul te schimbă și îndreaptă multe lucruri. Abia atunci va fi o adevărată plăcere și o ocazie prielnică de a avea un prieten ca Alin, iar dacă timpul va decide poate că el îi va fi soț. Zâmbi triumfătoare și adăugă: - Dacă până atunci nu-mi va suci mințile în totalitate, el sau altcineva... Plecară oamenii rând pe rând din restaurant, rămânâd singuri în lumina lumânărelelor de pe mese într-o liniște plină de stânjeneală. Maică-sa o învățase să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aflate în echilibru cu cele romantice, clasice și luministe, Anul 1840 fiind textul cel mai reprezentativ). În miezul lucrării se distinge momentul „Daciei literare”, care suscită dimensiunea națională a literaturii (texte exemplare: programul lui Mihail Kogălniceanu și poemul Cântarea României), triumfătoare prin Eminescu, nu înainte însă de a trece prin Alecsandri, definit ca expresia „celei mai patetice lupte dintre local și universal pe care o cunoaște literatura românească”. Se insistă și asupra influențelor socialismului utopic la Bolliac și Bălcescu (un „romantic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
tot cel care trăiește și crede în mine nu va muri în veci!” (In 11,25-36). Retorii dând sens acomodat textului. „Moarte, unde este victoria ta? Unde e moarte, boldul tău? (1Cor 15,55), îl văd pe Cristos înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mintea omenească. Începând cu Pruncii Nevinovați și terminând cu eroii credinței ce astăzi își dau viața în cine știe ce colț al lumii, sute de mii de mucenci au luptat și au susținut cu dârzenie zidurile Bisericii, așa că aceasta astăzi este mai triumfătoare ca oricând. „Sângele martirilor este sămânța creștinismului” zice un scriitor bisericesc. Șiroaiele de sânge ce au curs cu îmbelșugare din trupurile lor nevinovate, au dat Bisericii forțe noi cu care a putut să rămână neclintită în cursul celor douăzeci de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă fierbinte și Sfântul Policarp a scăpat nears de rug, etc... tot așa Biserica, numai prin minune, iese neatinsă, ba încă triumfătoare din orice persecuție. Mulți au fost cei ce i-au prorocit un sfârșit apropiat. Prorociile lor însă au fost și sunt fără îndeplinire. Dioclețian în anul 305 a bătut o medalie cu inscripția: „În amintirea Creștinismului dispărut”. Dioclețian e mort
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
câțiva reprezentanți ai romantismului (Rousseau, Benjamin Constant, Alfred de Vigny) tocmai spre a se vedea mai bine diferența de metodă, ultimul scriitor avut în vedere fiind Jean Giraudoux, un fel de „vizionar al purității”, la care modernitatea e pe deplin triumfătoare. Lucrarea care îl reprezintă cel mai bine pe comparatistul M. este fără îndoială Constantes dialectiques en littérature et en histoire, unde își dau mâna atât teoreticianul obsedat de metodă, cât și analistul subtil al operei văzută ca entitate estetică. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
cosmică. Iată și o sinteză goetheană până la suprapunere: "Suflet al omului/ Cum semeni cu apa/ Destin al omului/ Cum semeni tu vântului!". Parcă spaimele și neliniștile dispar, ne regăsim în echilibrul armoniei universale. Armonia naturii ieșene e parte a naturii triumfătoare, de aici iubirea noastră pentru ocrotirea ei. În jurul orașului îți surâde verdele pâlcurilor de copaci, mai mult, pădurile de la Breazu, Poeni, Ciric, Bucium, Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele criptate ale jocului de culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bastion al păcii e !”. Am fost contemporanii și martorii unei fantastice Epifanii, trebuie să fim conștienți de asta. Sub ochii noștri lumea lui Rubliov, a lui Serafim din Sarow, a lui Gogol, a lui Dostoievski și a lui Soljenițîn iese triumfătoare din îndelungatul Purgatoriu în care misterioasa Providență a îngăduit să fie martirizată de patru generații. Evident, evenimentul face parte dintr-o suită de evenimente desfășurate istoric și relevând dimensiunea politicului. Vorba lui Napoleon : „politica e Destinul !”. Evident, nu trebuie să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de carne prin fața ochilor și apoi o aruncă peste umăr, pe geamul deschis. Penisul lui John Wayne Bobbitt își porni călătoria prin lume într-o dimineață frumoasă de martie, pe la orele nouă. Lăsase în urmă un bărbat care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa, mă voi tortura, nu voi dormi? [...] Prietenele tale au tăcut toate; Biemel e de negăsit, la Vremea nu s’a mai văzut de mult... Te iubesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise În obișnuitele noastre pelegrinări, iarna, la München și Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani, ceea ce se poate numi „cu toată gura” bătrânețe deplină, instalată și triumfătoare. Și, consecvent cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ținută. Participația la această adunare a fost de 70 oameni”. La această unică Întrunire a vorbit tov. Aron Ciobotaru despre „Comemorarea lui Lazăr Grumberg și Bernard Andrei”. Pentru destinderea caracteristică ședințelor umplute cu gogoși despre una sau cealaltă, șefii anunțaseră triumfători că „S’a organizat orchestra CDE-ului” dar și despre „Școala de agitație organizată de județeana Partidului” unde au intrat cu lacrimi În ochi de bucurie cât cepele caba, bănuim, și „...6 tovi din CDE”. La coada raportului, iacătă și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
n.n.) dată de Congresul al X-lea: construirea societății socialiste multilateral dezvoltate”. După cum se știe, n-au apucat tovii să termine lucrarea datorită unor evenimente sângeroase petrecute În luna decembrie a anului 1989. În același document, „Împuternicitul” Ion Andrei specificase, triumfător, că „La BÎrlad s-a acordat viza T (bun de tipar, n.n.) unui număr de 60 de materiale iar la Vaslui s-au controlat și avizat emisiunile stației de radioficare”. c.Î. Mitrule, ai ruginit, taică! Take Ionescu n-a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din anii trecuți) intervievatul acredita ideea că ar fi lipsită de sens editarea de volume exclusive de poezie patriotică, ca și existența editurilor care-și propun să promoveze În exclusivitate literatura de această factură”. „S-a eliminat paragraful respectiv”, anunțase triumfător cenzorul. Tot cei de la „Neuer weg” făcuseră o boacănă În numărul 7319 al cotidianului lor și taman În suplimentul pentru pionieri deci exact acolo unde nu trebuia să se sufle o vorbă despre etnii, drepturi, facilități, etc. În acest supliment
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ziua de 23 august 1944. Am auzit la radio comunicatul regelui Mihai I. M-am bucurat nespus de mult. Am crezut că a venit Pacea mult așteptată. N-a fost să fie așa. Îmi sunt vii imaginile așa-zisei intrări triumfătoare a trupelor rusești În satul natal. Toată populația era retrasă În pădurile din jurul satului și, femeile mai ales, s-au ascuns pe unde au putut. În sat n-am rămas decât eu, Mitică și Sisi, hotărâți să mai salvăm ce
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nu am fost angajat niciodată la stat, unde să zicem că ar fi normal să existe prelungiri ale practicilor de nepotism și pile din vremurile comuniste. Nu, am lucrat de fiecare dată în com panii de frunte ale capitalismului neaoș triumfător. Mam întrebat de fiecare dată de ce un patron, interesat de profit, ca orice patron, își dă afacerile pe mâna unor astfel de indivizi care, neștiind să facă nimic altceva decât să paraziteze și să iasă în frunte, aduc numai deservicii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
doua zi în supărare. Povestea contemporană a poporului evreu ar putea și ea fi scrisă după această schemă valabilă oricând și întrucâtva pesimistă: catastrofa preschimbată în izbândă, victoria în înfrângere. Iată o vorbă care trebuie șoptită și la urechea generalului triumfător și la cea a unui biet paria persecutat. Există vreo traiectorie națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și din împrejurimi din mîna clerului grec, fusese obținut la Constantinopol de Legația noastră și prin voința Marelui Vizir, iar cum el se datora consilierului însărcinat cu aceste afaceri în absența ministrului, acesta făcuse, natural, mare caz, trimițînd o depeșă triumfătoare la departamentul din București. Dar Hilmi Pașa, aflînd imediat despre deschiderea, din ordinul Marelui Vizir, a bisericii românești din Monastir, se grăbi să contracareze măsura luată de Ferid, față de care nu avea nici o obligație. Chemat de urgență, am aflat direct
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
spre pildă, îi arătam acele deplorabile manuale, ațîtătoare la ură, ridica brațele spre cer, se indigna împreună cu mine, promitea o anchetă la colegul său de la Instrucțiunea publică pentru a se retrage lucrările incriminate, apoi mă convoca spre a-mi declara triumfător: "Sînt fericit să vă informez că aceste cărți sînt exemplare vechi care între timp au fost modificate și nu mai corespund învățămîntului actual". La care eram forțat să-i răspund că, pe prima pagină, în culori, se află portretul regelui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
adevăr, tunurile care, în depărtare, ne înștiințau că sîrbii și bulgarii se aruncaseră unii asupra altora. A doua zi străzile erau invadate de soldați palizi, gîrboviți, mulți dintre ei avînd răni de baionete, dovedind lupte corp la corp. Nici o alură triumfătoare. Era un spectacol de trupe în debandadă, învinse și mai degrabă dispuse să-și ia o revanșă împotriva oricui, chiar și a unor trecători liniștiți, singuratici... S-a aflat foarte repede că avusese loc o luptă la Kustendil, la vreo
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
deosebite, la un moment dat îmi atrage atenția o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea persoană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți totalmente de arma - poate cea mai redutabilă în lupta contra invadatorilor de orice tip: limba, litera scrisă și edificiul triumfător al literaturii și artelor, ceea ce se cheamă cu un termen tehnic și pe care eu nu-l agreez în mod special: suprastructura! Nu, să nu se creadă încă o dată că vreau să minimalizeze sau să calomniez lupta pe care soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceea ce mă privește și de o bună bucată de vreme, după experiența mea de decenii, vestică, mai ales eu, cred că noi, românii, dar și cei din Vest, dacă vrem să ne prezervăm valorile Renașterii și ale burgheziei născânde și „triumfătoare”, trebuie să facem o diferențiere netă între ceea ce numesc eu „succesul american” și succesul bazat pe valoare, de tip european, scurs din Renaștere, cum o spuneam, și din mentalitățile, psihologia ei în tot ce privește omul și relația sa față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
afișarea rezultatelor competiției, că m-a anunțat confidențial: „Te felicit. Ai făcut cea mai bună și completă lucrare de concurs !” Concursul la nemurirea fratelui meu, soldatul Dumitru N. Oprea, cel care mi-a pus cartea în mână și se bucura triumfător când, inimos, reușeam să silabisesc cuvintele tipărite... Unul din ginerii lui tata, Vasile I. Matei, soțul Ruxandei, tatăl copilului lor, a căzut în același război, tocmai la Cotul Donului, ca artilerist la Regimentul de Cavalerie din Bârlad, rămânând după el
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]