4,590 matches
-
că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era la vârsta aceea (cam paisprezece luni) când orice dimineață este, în primul rând, un triumf datorat Departamentului Continuitate. Bebelușul era siderat să vadă obiecte similare, în culori similare, care ocupau aceleași locuri pe care le ocupaseră și cu o zi înainte. Și, mai mult decât atât, era încântat (în ciuda perplexității) că actorii care îi interpretau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru el. Mai întâi isteria, apoi această capitulare tremurătoare. Ce putea fi mai feminin de atât? Din punctul de vedere al lui Alan, erau doi supraviețuitori ai unei catastrofe aviatice, care se împreunează printre rămășițele în flăcări, afirmând în delir triumful vieții înseși. Și cât de frumos se freca piciorul lui Bull de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-o explozie de mândrie și triumf a poporului meu cel atât de asuprit până odinioară, i-am văzut zâmbetul trufaș ștergându-i-se de pe față, călcâiele atingând jumătatea de cauciuc, iar corpul lui uriaș, de pionier în clasa a patra, prăbușindu-se la pământ. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uimit de descoperirea pe care o făcea. Nefericirea leagă mai mult doi oameni“. Nu-l mai vrei, acum cînd ți l-am adus? Îl Întrebă ea. Rowe Îi luă din mînă mica bobină de film. Nu Încerca nici un sentiment de triumf. — Unde-i el? Întrebă. — Acum nu mai ai nevoie de el. Nu mai e aici. De ce l-ai lăsat să plece? Doar mi-ai promis! — Da, ți-am promis. Și-și Încrucișă două degete, așa cum fac copiii cînd calcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de mirare că tovarășul Jdanov, cât și dr. Goebbels disprețuiau avangarda culturală în care ei nu puteau să distingă decât anarhie politică, decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
deschizând popoarelor perspectiva servituții, mizeriei și dictaturii. [...] Ziua în care o mare credință este sortită pieirii este aceea în care valoarea ei începe să fie discutată. [...] absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. [...] Astăzi revendicările mulțimilor devin din ce în ce mai nete, tinzând să distrugă în întregime societatea actuală, aducând-o la starea comunismului primitiv care a fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și dictaturii. [...] Ziua în care o mare credință este sortită pieirii este aceea în care valoarea ei începe să fie discutată. [...] absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. [...] Astăzi revendicările mulțimilor devin din ce în ce mai nete, tinzând să distrugă în întregime societatea actuală, aducând-o la starea comunismului primitiv care a fost starea normală a tuturor grupărilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al mijloacelor de producție, al resurselor naturale și patentelor. Aceasta a fost o epocă a luptei deschise de clasă, cu un număr tot mai mare de noi recruți zeloși ai armatei șomerilor, gata să lupte și să se sacrifice pentru triumful cauzei lor. Socialiștii care căutau să-i organizeze pe muncitori pe criterii de clasă, se luptau pentru întâietate cu lideri sindicali ceva mai conservatori, care preferau să-i organizeze pe criterii profesionale sau industriale. Aceste mișcări au unit grupurile etnice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai bune, președintele american Bill Clinton a îmbrățișat globalizarea economică, atât ca program de combatere a șomajului, cât și ca politică externă. Într-adevăr, socialismul marxist a avut o moarte lipsită de glorie. Totuși, nu este corect să se atribuie triumful economic și politic al Occidentului neîncătușatei piețe libere, după cum nu este corect nici să considerăm că statul centralizat ar fi cauza eșecului Uniunii Sovietice. Motto: Bolșevicii nu vor să iasă din politică, decât cu picioarele înainte. Comunismul a creat un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care este sugestionată. Lucrul acesta l-au subestimat autorii care nu au studiat mulțimile decât din punct de vedere criminal. Desigur, adesea mulțimile sunt criminale, însă, tot adesea, ele sunt eroice. Sunt cu ușurință determinate să se lase ucise pentru triumful unui crez sau al unei idei, pot fi entuziasmate pentru glorie și onoare, pot fi antrenate aproape fără dificultate și fără arme, ca în vremea cruciadelor. Unele „caracteristici sociale ale mulțimilor, cum sunt impulsivitatea, iritabilitatea, incapacitatea de a raționa, absența
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
începe să fie discutată. Orice credință generală nefiind altceva decât o ficțiune, nu ar putea să dăinuie decât cu condiția de a scăpa de examen. Repet, absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. Evidenta slăbiciune a credințelor socialiste actuale nu le va împiedica să prindă rădăcini în sufletul mulțimilor. Adevărata inferioritate a credințelor socialiste față de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
credință generală nefiind altceva decât o ficțiune, nu ar putea să dăinuie decât cu condiția de a scăpa de examen. Repet, absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. Evidenta slăbiciune a credințelor socialiste actuale nu le va împiedica să prindă rădăcini în sufletul mulțimilor. Adevărata inferioritate a credințelor socialiste față de toate credințele religioase ține pur
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
copii; - joystick; - internet; - mp3-player; - multisurround; - diverse alte funcții, pe care Shuoke nu le prea cunoștea. Pe acest veceu deci, pe acest produs de vârf al tehnologiei nipone, pe acest Ferrari sau Rolls Royce sau Lamborghini al veceurilor, pe acest magnific triumf al geniului uman, despre care se spunea - se șușotea - că îl folosea însuși împăratul Japoniei și la a cărui lansare pe piață fuseseră prezenți Hidetoshi Nakata, fotbalist, Takuma Sato, pilot de formula unu, Tomoyasu Hotei, interpret de muzică rock, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Miyagi și Makiko. Mi-am făcut rapid socoteala că în clipa când aveam să smulg floarea aș fi putut, ridicând cotul drept și apropiindu-l imediat de șold, să strâng sub braț sânul mic și tare al lui Makiko. Dar triumful capturii nuferilor a tulburat ordinea mișcărilor noastre, astfel încât brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a nimerit în poala doamnei Miyagi, care părea dispusă s-o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște și bunăstare, În care nu trebuia decît să se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă la sclavii lui, păreau să rămînă definitiv În urmă. Triumful lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ușurat, dar așa, fără să se simtă, și mintea lui sclipitoare a calculat posibilitățile. Dacă va fi chemat nu se va duce, dacă se invită, partida e cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute. Nu se grăbea, nu era ocupat, nu mai era!, dar a pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi citit pe Leopardi pentru a ști acest lucru. Basarab Cantacuzino îi spunea în felul său că complotiștii de la Arsenal și Aeronautică, toți cei care se agitau atît de prostește sub privirile sale, aveau momentul lor de glorie și de triumf acum, în ajun. După aceea, ei, după aceea va fi altceva, altcineva, oameni cu scaun la cap care știu ce înseamnă regula, ordinea dată de bunul Dumnezeu. Prințul voia să se asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să vorbească? Cine i-ar mai putea refuza titlul de Mare Navigator, după ce va fi petrecut luni - sau poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl urmărea cum își tamponează buzele cu șervetul, cu un fel de superioritate, ca și cum totul așa s-ar fi cuvenit să fie. Ai văzut ce ți-a făcut fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie cu măști, o achiziție nouă. Îl întrebă din priviri și el îi spuse un nume destul de sonor, voia să pară indiferent dar luciul privirii îi trăda triumful. Realiză atunci: cele două femei, Nina și Marga, lipseau și o ușoară alertă îi săgetă creierul. Preocupat Alexe își alese o țigară. Oare o să tacă? se întrebă enervată Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărată 8. Patinele fermecate 9. O zi de neuitat 10. Moartea unei frunze 11. O rândunică îmi povestește 12. Ghiocelul Clasa a III-a 1. Gânduri și flori 2. La revedere, Făt-Frumos! 3. Palatul subteran 4. Acolo... 5. Bucuria unui triumf 6. Eu și ceilalți 7. Drumuri... 8. Prietena mea, cartea 9. De vorbă cu Toamna 10. Răsărit de soare 11. Serbarea din pădure 12. O zi din viața unei frunze Clasa a IV-a 1. Vis de soare și lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întinse și mănoase și până la munții cei mai semeți, toate își vor vorbi despre un singur nume - România. Străbătând munții noștri, vei răsfoi din vâltoarea neamului căci murind în șes, poporul român a știut să renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înălțimea lui să fiu mai aproape de stele, să privesc cerul albastru poleit cu soare! Lăsați-mi turnul din Pisa, să trec pe lângă el și să mă bucur de teama că s-ar putea nărui peste mine! Lăsați-mi Arcul de Triumf, să trec pe sub el, să mă simt un erou. Lăsați-mi cascada Niagara să-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor să caut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]