1,286 matches
-
soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridice. — Se termină curînd, murmură Powys ajutîndu-l de partea cealaltă. întreg cercul mare se ridică rînd pe rînd în picioare cu excepția blocului negru care rămase cu obstinație jos. Urmă un moment de tăcere, apoi, dincolo de cort se auzi o trompetă și toți se așezară șoptind. Ce rost are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nea Cercel, care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf sub el, te cuprindea mirarea. Vizitiul îl avea ca la oamenii de zăpadă, lung și ascuțit ca un morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Azania liberă o învățase de la prietenii Bordurieni. Libertatea presei din Azania era una lucidă și patriotică, de vreme ce nimic nu putea afecta unitatea națiunii în jurul mareșalului ei. „Tintin admiră realizările Azaniei ! Tintin descoperă chipul nou al patriei noastre !” În sunet de trompete, Tintin, Milou, Haddock și Tour nesol se îndreptară către palatul prezidențial (fosta reședință colonială, la care președintele-mareșal adăugase, cu geniul său arhitectonic, elefanții de marmură galbenă ce ornau intrarea). Cu uniforma sa de gală și transpirând abundent, căpitanul Haddock avea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
puțin o stare de confuzie. Deseori era nevoie să o pună la punct. Îl adusese în centrul orașului cu vechiul ei Plymouth și în timp ce ea fusese la medic să-și trateze artrita, Ignatius cumpărase de la magazinul Werlein niște partituri pentru trompeta sa și o coardă nouă pentru lăută. Apoi se plimbase prin Penny Arcade de pe Royal Street să vadă dacă se mai instalaseră jocuri mecanice noi. Fusese nemulțumit că dispăruse jocul de minibaseball. Poate îl duseseră doar la reparat. Ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi verși în industria alcoolului. — Să-ți fie rușine, Ignatius! Am luat și eu câteva sticle de Muscat Gallo în timp ce tu arunci bani pe toate fleacurile. — Vrei, te rog, să definești cuvântul fleacuri? se răsti Ignatius. — Toate cărțile alea. Gramofonu’. Trompeta pe care ți-am cumpărat-o luna trecută. — Eu consider trompeta o investiție bună, deși vecina noastră, domnișoara Annie, nu este de acord. Dacă îmi mai bate în jaluzele, am să arunc cu apă în ea. — Mâni ne uităm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luat și eu câteva sticle de Muscat Gallo în timp ce tu arunci bani pe toate fleacurile. — Vrei, te rog, să definești cuvântul fleacuri? se răsti Ignatius. — Toate cărțile alea. Gramofonu’. Trompeta pe care ți-am cumpărat-o luna trecută. — Eu consider trompeta o investiție bună, deși vecina noastră, domnișoara Annie, nu este de acord. Dacă îmi mai bate în jaluzele, am să arunc cu apă în ea. — Mâni ne uităm în ziar, la anunțurile cu angajări. Te-mbraci bine și te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recunoscu încet doamna Reilly. Când ajunseră la cinematograf, avu loc o discuție între Santa și domnul Robichaux, fiecare vrând să plătească el biletele. Doamna Reilly spuse că i-ar plăcea să plătească ea, dacă n-ar fi trebuit să achite trompeta lui Ignatius înainte de sfârșitul acelei săptămâni. Dar domnul Robichaux ținea morțiș să plătească el și până la urmă Santa îi făcu pe voie. — La urma urmei, spuse Santa, în timp ce el le dădea la fiecare biletul, tu ești cel cu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre doamna Reilly, ale cărei gânduri se întorseseră din nou la anunțul acela pe care Ignatius refuzase să i-l explice. Cea mai mare parte din film, doamna Reilly se gândi la câștigul lui Ignatius care descreștea rapid, la plata trompetei, la plata clădirii stricate, la cercel și la cuvintele anunțului. Doar exclamațiile fericite ale Santei care spunea: „Nu-i așa că-i scumpă?“ sau: „Ia privește ce rochie drăguță are!“ o aduceau pe doamna Reilly înapoi la ceea ce se petrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la Levy Pants, au avut noroc că n-au sfârșit-o în Angola. — Bine. Nu uita să vii peste vro două zile. Jones aruncă un nor de fum înspre cercel. Harla o s-arate ce poate. — Voi veni în sunet de trompete, spuse fericit Ignatius. Cum o să mai scrâșnească Myrna din dinți! — Aha! Jones se duse în partea din față a căruciorului și privi coala de hârtie Big Chief. Pare că cineva-și bate joc de tine. — Nu-i decât o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acasă. Șoferul de la ambulanță nu putea să te ducă la Caritas? Nu! A trebuit să te aducă aici, într-un spital unde se plătește! De unde crezi tu că iau două’j’ de dolari? Mâine trebe să achit o rată pentru trompeta ta. Trebe să-l plătesc pe omu’ ăla cu clădirea. — E o nelegiuire! Sper că nu ai de gând să plătești douăzeci de dolari. E tâlhărie la drumul mare. Acum du-te fuga acasă și lasă-mă pe mine aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O dată m-am uitat în curtea din spate ș-am văzut-o cum se-ncurcase într-un cearșaf ud pus la uscat. Domnule, mi-a mâncat zece ani din viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a fost mai rău a trecut. — Nu, n-a trecut, spuse Ignatius repede. S-ar putea ca mama să se întoarcă cu oamenii ei. Ar trebui să-i vezi! Albi superfanatici, protestanți, sau mai rău. Să-mi iau lăuta și trompeta. Ai adunat foile cu însemnări? — Materialul acesta e fascinant, spuse Myrna, indicând însemnările pe care le aduna. Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun protest bine ticluit sau așa ceva? Nu merită oboseala. Vor trece săptămâni până să le înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și trompeta într-o mână și ranița în cealaltă. Ai grijă să nu scapi dosarul cu foi volante. Conține jurnalul meu. O fantezie sociologică la care tocmai lucram. Este opera mea cea mai comercială. Are posibilități admirabile de film, dacă ar cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
schelet de tiranozaur, altul care pare viu, un himalaia cu everestul lui, un fluviu amazon cu indieni, o plută de piatră, un cristos de pe corcovado, un cal din troia, un scaun electric, un pluton de execuție, un înger suflând în trompetă, un satelit de comunicații, o cometă, o galaxie, un pitic gigantic, un gigant mic, în sfârșit, o listă atât de vastă de minuni, încât n-ar ajunge nici optzeci de ani de viață trândavă ca să le viziteze cu folos, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Gottlieb’s, parodiind limba sacră a Manifestelor atribuite lui Andreae... Ah! exclam eu (s’écria-t-il), de-acum cu conștiința lucidă, dar prea târziu și În van, În timp ce inima Îmi pulsează vizibil sub dantelele corsetului: iată de ce m-a prădat de trompetă, de amuletă, de talisman, de legătura cosmică ce putea porunci demonilor. Oare ce-o fi punând la cale În Casa aceea a lui de Solomon? E târziu, Îmi repet, de-acum i-a fost dată prea multă putere. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și cu pancreasișoarele lui...“ „Doamne sfinte, câte spline are? Ce, e Rosemary’s Baby?“ „Așa vine vorba. Dar trebuie să fim pregătiți să-l primim chiar și cu două capete. „Cum să nu? L-aș Învăța să cânte duete pentru trompetă și clarinet... Nu, că ar trebui să aibă patru mâini și ar fi prea mult, deși gândește-te ce mai solist de pian ar ieși din el, altă viață decât vreun concert pentru mâna stângă. Brr... Însă atâta lucru știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reînceapă cu Abulafia, dar fără să Îndrăznească să recupereze rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându-l În Încurcătură pe don Tico, care aștepta rușinat În fața comandantului. Și În momentul acela, Jacopo, Întrezărind În aureola amiezii imaginea suavă a Ceciliei, spusese: „Dacă-mi dă el trompeta, mă duc eu“. Lumina recunoștinței În ochii lui don Tico, transpirație de ușurare a bietului trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul cu panglicuțe luate la Addis-Abeba. Totul În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spusese șeful, „tu te așezi aici, alături de mine, și la comandă suni pentru Drepți! Apoi, tot la comandă, pe loc repaus. E ușor, nu?“ Foarte ușor. Numai că Belbo nu mai sunase niciodată nici drepți, nici pe loc repaus. Ținea trompeta cu brațul drept Îndoit, pe lângă coaste, cu capătul ușor Îndreptat În jos, cum ții o carabină, și așteptase, cu capul sus, pântecul supt și pieptul În afară. Terzi tocmai rostea un discurs sec, cu fraze foarte scurte. Jacopo credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil chiar la căderea cartușelor trase care i se rostogoleau la picioare, nici nu-și pusese trompeta la șold, ci o ținea Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]