852 matches
-
furată de noapte, și din acel preaplin ca într-un vârtej bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți stăpâni, care te poate arunca și pe tine în aer, iremediabil. La marginile vieții ai senzația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți stăpâni, care te poate arunca și pe tine în aer, iremediabil. La marginile vieții ai senzația că nu mai ești stăpân pe viața din tine, că subiectivitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi și se subtilizează într-o muzică de monotonie lungimi orientale, în tărăgăneala melancolică a melodiiilor noastre populare? Nu vă arde uneori ca o otravă toată seria umilințelor îndurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani? N-a înțeles nimic din problema României acela pentru care ea nu este o obsesie dureroasă. Viziunea lucidă și amară a trecutului ei trebuie trăită până la ultimele consecințe, pentru ca să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Plescăie de câteva ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu... o simplă cu noștință, se corectează ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
flagrantă. Și criminală. De aceea a plecat. Suspină adânc. Până la urmă și gestul lui a fost inutil. Căci lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite că și el i-a căzut victimă. Tapiseria din dreptul ușii trosnește ușor. — Au sosit și te așteaptă în atrium, Nero, îl aude spunând pe Aelius Seianus. Tiberius Nero clipește buimac. Cine îl așteaptă? Își amintește imediat. Aici nu e în campanie, ci la Roma. De la primele ore ale dimineții, toată lumea - cu excepția
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
faptul că anul următor o să Împlinească treizeci și șapte de ani. CÎnd coborî, păși cît putu de atent să nu-l deranjeze pe domnul Leonard, dar era dificil să mergi fără să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă. — Julia, mă iubești? murmură În timp ce-și schimbă poziția. Julia Închise din nou ochii. — Bineînțeles că te iubesc, spuse ea. Stătură un timp așa, fără să vorbească. Țevile trosneau, răcindu-se. Dintr-o parte ascunsă a instalației se auzea un pic-pic continuu. De la subsol venea sunetul unor bufnituri, pentru că bărbatul care locuia acolo mergea greoi dintr-o cameră În alta; curînd Îl auziră strigînd la nevastă sau la fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost prinsă Într-o explozie... Își pierdu echilibrul, apoi Își reveni și continuă să meargă fără să vorbească. Patridge tușea din cauza prafului. Mickey Îndepărtă nisipul, frecîndu-și ochii. Haosul domnea pretutindeni. Ori de cîte ori Kay punea piciorul să calce, lucrurile trosneau sub el sau i se Înfășurau În jurul gleznelor: geamuri sparte amestecate cu oglinzi sparte, vase, scaune, mese, perdele, pene dintr-o pernă sau pat, așchii mari de lemn. Lemnul o surprinse și mai mult pe Kay, chiar și acum: Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars. Lăsase o pată neagră pe covor. Se uită Înapoi la Julia. — Mi-e teamă să Înaintez, zise ea. Nu pare sigur. — Te obișnuiești cu asta, nu-ți fie teamă. Am tot bătut scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
figura frumoasă și fragilă a Juliei și-și zise: Oare ce-are Julia? De ce-i mereu singură? Nu vorbeau. Helen Își dădu seama că n-are ce spune. Mai sorbi vin, apoi auzi zgomotele de sus: pași neregulați, scînduri care trosneau. Își dădu capul pe spate și privi În sus. Julia făcu la fel. — Vecinul meu e polonez, murmură ea. A ajuns la Londra din Întîmplare. Merge așa ore În șir. Orice veste nouă din Varșovia este mai rea decît cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace! zise ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai bună prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și să-l asculți. Degetele lui Helen erau reci și pline de nisip, dar palma și vîrfurile erau moi și supuse. Kay le apăsă mai tare, apoi le dădu drumul. — Uite c-a venit doctorul, zise ea, auzind scîndurile care trosneau. A propos, chestia aia că-i mai ușor afară, e un secret, adăugă ea Încet. Doctorița era o femeie alertă și frumoasă, de vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te fac să arăți precum un ditamai tortul. Mă Întorc cu mîinile În șolduri și-o privesc sever În ochi. — Bună treabă c-o să-mi fii rudă, Emma. Dacă un prieten mi-ar fi spus același lucru, l-aș fi trosnit. Păi, asta ar explica de ce nu prea ai mulți prieteni, mă ia peste picior, fără să aibă habar ce aproape de adevăr este. Bine, Îmi retrag cuvintele, dar nu crezi c-ai fi mult mai frumoasă Îmbrăcată În ceva simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dintr-odată, Forrester înțelege că lucrurile stau exact invers. Nu el a creat-o. Ea l-a creat pe el. El nu are și nici nu va avea alt scop decât acela pe care i-l va da ea. Focul trosnește și-i usucă pielea, ea îl dezbracă de haine, iar el nici nu se mai miră că se află într-un loc cald, prăfuit, cu urcioare de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe masa din fața sa. A mâncat niște fructe, pe care le-a cojit cu grijă, cu un cuțit ascuțit. A refuzat ceaiul care i s-a mai oferit. S-a ridicat și s-a întins până și-a simțit vertebrele trosnind, revenind la locul lor. A refuzat sucul de lămâie. Țipetele mamei în chinurile facerii, se auzeau până în grădină. Mai apoi, astrologul a făcut o mică plimbare în grădină, simțind mirosul de iasomie și bucurându-se de umbra copacilor. Grădinarul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un acces de euforie, când Îi crapă capul. Sângele țâșnește cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
umple cu mai mulți centimetri de pulă de primă mână. Iar dacă iea nu te satisface, te duci și dai la buci n altă parte. Știu că acum aș putea să mă duc și să dau la buci uite-așa, trosnesc din degete În fața lui, făcându-l să zvâcnească pe scaun, adică dacaș vrea. Chiar crezi că-i așa ușor? — Binențeles că e al dracu de ușor. Sunt multe pizde excitate, să-mi bag pula. În orașuăsta, În orice rahat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe Ray care zâmbește ca un Moș Crăciun dintr-un mall, Unchiul Ray osăți spună ciai de făcusă stai departe de ghiarele malefice ale lu Bestia. Gândește-te căi cavaleru tău În armură strălucitoare. Ray Îi face cu ochiul, apoi trosnește din degete și Începe să cânte. — Simt că-mi vine să cânt ceva... Și io simt că Începe să mi se scoale. Stephanie Donaldson. Ste-pizda Donaldson. — Între timp eu mă voi duce să văd ce mai face ștorfulița ta furnizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
te duc eu cândva, Îi spun eu zâmbind și frecându-mi țepii din barbă care mi-au crescut de azi-dimineață. Îmi răspunde cu un rânjet Încordat și lipsit de voioșie. Până când primesc rezervarea și confirmarea, Începe iarăși să ningă. Ghetele trosnesc mărgelele de plastic ale zăpezii pe când mă Întorc la mașină și mă Îndrept spre East End. Parchez În Gayfield Square, lângă pușcăria locală, apoi cumpăr o cină cu pui de la Deep Sea pe care o Înfulec animalic În pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noi, spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește când ne dăm seama că n-avem nimic de dat, suntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decât În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sânge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atât de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pământ. Apoi pantalonii și chiloții tăi sunt jos, dar amândoi Încremeniți, când trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o bagi, folosindu-și mâna. Ea scrâșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și sălbatic se oprește la ferestre și depune pe cristalul înghețat flori de gheață. Dintr-o suflare gerul face pod de gheață peste maluri, iar la streșinile caselor pune ghirlande de cristal. Nopțile sun lungi și geroase, în păduri stejarii trosnesc, iar pe cer stelele par înghețate. Zăpada cristalină pare un lan de diamante și scârțâie agasant sub picioare. În văzduhul scânteietor se ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini și umbre. Dar când voi sosi acasă, voi avea grijă de tine să nu mai înduri frigul și sărăcia, și dorul față de mine. Cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o primejdie mare trecută cu bine. Drumul i se părea mai ușor înapoi, la deal, de cum fusese înainte, la vale. Numai vremea nu se clintea din loc, parcă o mână grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc. Într-un târziu trosniră câteva împușcături, aproape, în față. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce în ce mai moi. " Am ajuns!... Slavă Domnului!" își zise Bologa, ca și când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se înecă pe dată într-un noian de gânduri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]