844 matches
-
poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim. Simți cum îi trosnesc urechile. Acum traficul era mai intens, dar încă departe de traficul urban obișnuit la o oră de vârf. —Shabbat, shabbat, spuse șoferul, gesticulând către peisajul de dincolo de parbriz. Orașul se golea pentru Sabat, care începea în seara aceea, la lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un scrâșnet de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată de ornament din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări pe care le fuma în fiecare zi. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă că la biserica Sfântul Odo arde to’ timpu’ o lumânare pentru tine. Cineva bătu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el. În cele din urmă, auzi o ușă închizându-se la etaj. Trecu ceva timp înainte ca Tolkachenko să facă vreo mișcare. Îndoi ziarul cu grijă și îl puse fără zgomot pe podea. Își auzea imina pulsând în cap. Genuhnchii trosniră în timp ce se ridica de pe fotoliu, iar castraveți murați, digerați pe jumătate, i se răsculau în stomac. Se încruntă ca și cum aceste sunete interioare puteau să se facă auzite în apartamentul de deasupra și astfel să-l pună în pericol. Tolkachenko se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și al treilea, dar când am vrut să mă opresc am descoperit că atârnam deasupra unui gol negru, în care puteam să cad dintr-o clipă într-alta, deoarece liana cu care mă legasem de arbori putrezea și o auzeam trosnind, gata să cedeze. „Povestește mai departe, mi-a spus necunoscutul, altfel vei muri”. Și avea glasul uscat și obosit. „Dar nu mai știu unde am rămas”, am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească. „De ce nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vei muri”. Și avea glasul uscat și obosit. „Dar nu mai știu unde am rămas”, am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească. „De ce nu vrei să-mi amintești?” am strigat, văzând că tace, deoarece liana continua să trosnească amenințător și deodată am înțeles că necunoscutul era surd, nu mă auzea. Prin urmare în zadar povestisem, nu mă asculta nimeni, vorbeam în gol. „Povestește, insistă necunoscutul, de data aceasta ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te fac să arăți precum un ditamai tortul. Mă Întorc cu mîinile În șolduri și-o privesc sever În ochi. — Bună treabă c-o să-mi fii rudă, Emma. Dacă un prieten mi-ar fi spus același lucru, l-aș fi trosnit. Păi, asta ar explica de ce nu prea ai mulți prieteni, mă ia peste picior, fără să aibă habar ce aproape de adevăr este. Bine, Îmi retrag cuvintele, dar nu crezi c-ai fi mult mai frumoasă Îmbrăcată În ceva simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
obosită nu lăsa să se vadă vreun semn de mirare, ca și cum ne-ar fi așteptat. Am intrat într-o odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se coborau două scărițe de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sfântul Duh, ci doar În carne, probabil că visul acela și-l indusese singur și nu Însemna nimic. a treia oră Flacăra sfârâi În Întunericul parfumat al nopții de mai, desenând o urmă palidă de lumină. Când vitrina se sparse trosnind, un nor de cioburi se Împrăștie În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale, se lovi de coșul de gunoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de-a lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus să facem sărituri pe loc, la un moment dat Janika nu fusese destul de rapid, l-a trosnit cu bastonul peste picioare, Janika a căzut, s-a lovit, sângele i-a țâșnit pe nas, dar nea Gică nu l-a lăsat să se oprească, l-a obligat să sară în continuare. Soldații nu plecaseră de-acolo, ofițerul stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu genunchiul mingea drept în stomacul lui Janika, acesta s-a chircit, iar când mingea a ricoșat, nea Gică a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar în loc de minge a nimerit fața lui Janika, și atunci am auzit cum trosnește ceva, în timp ce Janika se izbea de cuier, alunecând apoi, încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă cățăram, se clătina destul de tare, iar stinghiile trosneau, trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-a zis nimic, a apucat numai mânerul cuțitului, l-a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare dată scândura trosnea, pocnet-trosnet, pocnet-trosnet, m-am uitat la mâinile mele, așa, răsfirate, degetele-mi păreau foarte subțiri, însă eu mă gândeam că totuși nu-s destul de subțiri fiindcă, mai devreme sau mai târziu, Remus tot o să nimerească vreunul, simțeam cum pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi era clar că n-o să reușesc, am văzut pe cineva zvârcolindu-se prin fum și deodată m-am gândit oare pe unde-or fi Puiu și șoricelul pe care voiam să-l scalpăm, ajunsesem foarte aproape de flăcări, auzeam cum trosnesc spicele arzând, suna exact ca răpăitul mitralierelor din filme, știam c-o să cad și-o să arunc mingea direct în foc, și atunci am auzit cum Romulus Frunză îmi urlă numele, urla că acum mi-a sosit ceasul morții, înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cineva, ce treabă-i asta că nu-i răspunde nimeni deși se-aude o respirație la celălalt capăt, ce se-ntâmplă, să-i răspundă odată, ori nu mai recunosc vocea propriei nurori, vorbea tot mai tare, am auzit măsuța telefonului trosnind când mama a lovit-o cu genunchiul, și știam că-și face griji pentru tata altfel, nici în ruptul capului nu i-ar fi sunat pe bunici, ei nu stăteau cu ea de vorbă, mai ales de când l-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luat pe tata, pentru c-o făceau pe mama vinovată de toate, spuneau că din proprie inițiativă tata niciodată n-ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era o piesă cu defect, un rebut, partea de sus era turtită, am crezut că n-o să se vadă pe sub armură, însă în halul în care arăta, nici eu nu-l puteam folosi la nimic, între timp, afară, măsuța a trosnit din nou, cred că mama iarăși se sprijinise de ea, și am auzit-o spunând să n-o mintă bunicul tocmai pe ea, că știe ea foarte bine că mai are relații, destulă vreme fusese secretar de partid ca unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci a aruncat-o spre baracă, strigând că lumea întreagă ar trebui incendiată, toată lumea asta de căcat, să ardă până la capăt, și atunci flăcările, de-a lungul dârelor de spirt, au cuprins baraca, au mușcat din lemnărie, totul ardea, trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul care Îi rezuma rezultatul autopsiei lui Nicolas Kermeur și Chantal Pérec. Fuseseră amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niște perspective. Schimbaseră Între ei o privire care cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va trebui astfel aleasă încât să producă frică și iluminare, crispare și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Poate așa-i voia Lui. Goncea ridică din umeri. Îl privi iar pe acela. Sta acum pe prichiciul ferestrei. Picior peste picior, se juca cu lanțul gherdanului. Din când în când strângea între degete fălcile craniului acela mititel și ele trosneau ca vreascurile rupte. Nervos îi făcea semne maiorului să-i scoată pe cei doi din încăpere. Goncea se ridică, ajutat de Nisip. Apăsă pe un alt buton, undeva la colțul mesei. Sergentul Pungă apăru pe altă ușă. Goncea îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]