969 matches
-
maculat tâlhărește tot ce a atins. Numai declanșarea anchetei de către poliția noastră, ca întotdeauna „vigilentă și promptă”, l-a împiedicat să devină scriitor cu acte în regulă. Pentru că „mecena al artelor” și „ctitor evlavios” fusese declarat de mult, iar unii trubaduri i-au dedicat câte o poezie. Adevărate sunt și multe din afirmațiile lui Nicolae Rusu, dintr-un lung interviu publicat în Moldova literară, privind gestionarea defectuoasă a casei de creație a US. Oricât de incomod ar fi, adevărul trebuie rostit
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Hood până la bandiții de operetă -, am fost asigurați că au inimi simțitoare, că îi fură pe cei bogați, împărțind cu cei săraci. O, sublimi ortaci ai lui Karl Moor! O, Celkaș, rebel romantic! O, Benea Krik, o, desculți odesiți și trubaduri ai lor din Odessa!232. Așa stând lucrurile, considerăm că ar fi restrictivă o etichetă anume pentru această formă complexă simultan cronică istorică, narațiune autobiografică, confesiune lirică, descriere etnografică, monolog publicistic, poem în proză și mărturie. Chiar dacă aspectul documentar este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
eseurile semnate de condeiele profesioniștilor: Constantin Toma, Petru Ioan, Theodor Codreanu, Mirela Marin, Costin Clit, Vasi le Calestru, Ion Băbâi, Tatiana Pleșu, Alina Lazăr, portat ivul lor fiind diferit iar căutarea lor apreciabilă, mai ales după ce operele au fost lecturate. „Trubadurul” transmodern este un exemplu cum trebuie și se poate scrie despre o personali tate ca cea care a fost și a rămas Cezar Ivănescu. Lirica „a trei generații” - Poesis ,proza „Patroana de lemn” de la Gheorghe Pricop, dar și recenzia lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de Veronica", apoi se plictisi repede "femeia trebuie să fie fructul ce se refuză mâinii întinse". 120 Norbert Elias, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Editura Polirom, Iași, 2002. În opinia autorului, lirica trubadurilor are la bază o realitate socială specifică, reflectată în "relația bărbatului situat inferior din punct de vedere social față de femeia situată superior în ierarhia socială". Ca atare, "doar în acel strat, în perimetrul curților suficient de bogate și de puternice
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu Nicolae Balotă, și ne uitam cum de zidurile medievale erau sprijiniți tineri cu părul lung și cu ghitare. și ne spuneam: "Ascultă, tu crezi că acum 400 de ani era foarte diferit la Innsbruck? Era tot plin de vagabonzi, trubaduri boemi adunați acolo, care puteau să mai facă și un furtișag sau chiar un omor, așa că ce să ne mirăm sau să ne indignăm?" Nu era nicio nenorocire și nu era o deosebire așa de mare față de ce va fi
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mai importantă operă a sa". În același 1979, apărea Muzeon; de menționat în continuare Doina (I, 1983; II, 1987); Sutrele muțeniei (1994) și Rosarium (1996). Poezia, crede autorul Baaad-ului, se cere cântată; așa procedau aezii, rapsozii, poeții medievali ai iubirii: trubaduri, menestreli, minnesängeri, baladiști. "La începutul anului 1971 aflăm din amintitul Contrapunct -, susține spectacole de muzică și poezie însoțit de propria-i orchestră "Baad". Spectacolele conțin poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Lorenzo de Medici, Baudelaire, Edgar Allen Poe, Henri de Régnier
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
copila imploră venirea acestuia, ci dimpotrivă: "Tu ești singura / care mă poți / salva / dar atenție! / rolurile sunt inversate, / căznește-te să mă ridici în brațe și, ca o libelulă, / dă din picioare, / să te ridici ca mine deasupra orașului!" Alteori, trubadur medieval și imnograf zbuciumat, poetul peregrinează într-o geografie deschisă; canțonele sale nu sunt, la drept vorbind, ale unui amoroso de tip senzual. Conflictul dintre iubire și Marea Trecere acaparează; canțona devine elegie erotică ori pur și simplu dramă. Ciclurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de un fals evident, mai întâi printr-o carență de logică internă: toată poezia modernă trăiește din delir existențial și o acută conștiință a unui păcat originar, pierderea secretului marii arte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
grațioase./ Trec linii dulci, naturii dându-i sfere și cercuri și elipse.". Alexandru Andrițoiu, la începuturile lui poetice, a fost retoric și declarativ: "În țara moților se face ziuă" (1953). Devine un poet care într-adevăr reface tradiția și un trubadur patetic, un voluptos a cărui muzică se purifică și se rarefiază "pe măsură ce înaintează în timp". Este horațian prin excelență, nostalgic, un îndrăgostit de dragoste. Volumele de elecție adună ceea ce este valoros și reprezentativ în creația poetului. Poetul cântă suita de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt Shakespeare/ să-ți promit, cum știi,/ O certă nemurire, ființă dragă". De fapt se îndoiește de valoarea artei lui: "Frumoase versuri/ dac-aș ști sa fac/ Le-aș înșira pe un fir ca pe mărgele". Deși se vrea un trubadur modern, simte o înviorare când strânge la piept un clasic: "Gelos/ topit,/ de versurile sale". Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu fără melancolie, ne convinge că părul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
obositor de fascinant. Versurile îți dau un fel de saturație, pentru că intrând în poemul "Labirint" nu mai ai șansa să ieși. Cezar Ivănescu "Rod", E. P. L., 1968; "Baaad", Biblioteca Argeș, 1970; "Vol. III", Editura Cartea Românească, 1975. Cezar Ivănescu este trubadurul modern, din familia lui Radu Stanca, Al. Andrițoiu, Tudor George, cântăreți de expresie afectivă, dar, la unii din ei, și senzuală: "Ai trecut râzând femeie,/ Gura eu ți-am sărutat,/ Gura-ți roșie femeie,/ Nici o urmă n-a păstrat/ Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezmembrării casei familiale". "Secretul nașterii" izbucnește nefast și în casa Linei Rim. Concert din muzică de Bach se deschide cu pătrunderea în casa nouă a Rimilor, una convențională pentru ficțiune, însă funestă pentru Sia. Ea intră cu înșelătoarea credință a Trubadurului că peregrinările au atins cuibul matern pentru totdeauna, refuzat fetei la naștere în antecamera morții. Simetria înfățișează, cum se știe, pe Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
după moștenirea "rușinoasă" a lui Walter, o moștenire consensuală marcată de stadiul cvasiincestual, ducînd la ultimele consecințe căile urmate de "moștenitori". Plantîndu-și fiecare vlăstarul în teritoriul dorit, în palatul Barodin sau în casa nouă, somptuoasă, a Rimilor, Lenora și Lică Trubadurul nu au aceleași sorți de reușită. Rămîne însă constantă configurația tematică. Atît ursuza Sia (născută dintr-o "fecioară despletită" și un consangvin, vărul Lică), cît și strălucitoarea Coca-Aimée perpetuează o vocație incestuoasă. Schema înfățișează fără variație un tată de adopție
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a altor teritorii interzise. Avansurile făcute dezinhibat unchiului Lică sînt respinse de acesta numai din calcul, iar nu din pricina vreunui scrupul. Prin efectul ironiei instalate de au(c)tor în inima situației, nepoata umilită este concurată la asaltul dat asupra Trubadurului de propria ei soră, Mika Lé. (Motivul rivalității amoroase a surorilor fusese spectaculos inaugurat în primul roman al ciclului Hallipilor, Fecioarele despletite, unde aceeași MikaLé zădărnicise căsătoria surorii mai mari, Elena, cu prințul Maxențiu.) Caracterul incestuos sporește valoarea mondenă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
imaginate de noul aspirant vădesc reluarea cu ecou a modelului. Diferit de succesul doctorului Walter, visul lui Răut e "pecetluit" cu sarcasm auctorial: Într-o meserie de realități, era utopist, și nici nu avea destulă informație: nu cunoștea pe Lică trubadurul" (concurent pretendent -pe calea știută, matrimonialăla același palat). Chiar și în varianta naivă a aspirației (justificată prin dezinteres personal), doctorul Răut pune o preseverență familiară cititorului, în trepte: Își aplică tratamentul mai intensiv, transformă încă mai mult apartamentul în laborator
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
liniștesc pînă nu-și văd visul neutralizat de însăși realitatea proprietății. Mai mult decît atît, mulțumirea cu situația momentului este mereu amendabilă de expectanțe ivite pe neașteptate, ceea ce o face pasageră și mereu amenințată...din interior. Luînd cazul lui Lică Trubadurul, elementul de necesitate al definirii lui este mobilitatea, aceasta însemnînd la propriu un continuu periplu erotic, ajustat de un sens al confortului...imobiliar. Viața lui se confundă cu traseul străzilor care duc spre cutare sau cutare domiciliu al metreselor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
societate înseamnă permisul de trecere prin saloane în vogă, demnitatea de "a primi", de a organiza dineuri etc. Un traseu "monden" încadrează (limitează chiar) direcțiile de mișcare ale eroilor. El este periferic într-un singur caz, al rătăcitorilor ca Lică Trubadurul, pentru că rangul nu le permite înaintarea spre centrul acestei dispoziții spațiale de rang și poziție socială a orașului. De la "hoinăreala" burlăciei la retragerea spre periferie, centrifugă, a celor asemenea lui, mișcările lui Lică semnifică poziția subalternă, conștiința ei, și desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină". Ea întruchipează eternul feminin, un amestec de copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se ridică deasupra lumii meschine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
devii mult mai tolerant față de ceea ce fac alții. În schimb, cele mai „scan dalizate“ sunt persoanele pasive din punct de vedere sexual, cum ar fi bătrânii și virginele, care alcătuiesc prin excelență „publicul scandalizat“. Spectacol sexual În trecut (pe vremea trubadurilor fran cezi, de exemplu), oamenii își cântau în public dragostea, invocau cu glas tare nu mele persoanei iubite și își ridicau nou-născuții deasupra capului pentru a-i arăta întregii lumi. Unde s-au dus aceste obiceiuri legate de bucuria vieții
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de o noblețe ușor desuetă "Don Cezar" începe celebrele sale spectacole de muzică și poezie în care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
treilea, Lothar), care reprezintă cel mai vechi monument de limbă "franceză", un document politic autentic, ce stă mărturie pentru nașterea unei noi limbi. Dar poate cea mai interesantă și neașteptată întîlnire dintre politic și literatură medievală se află în poezia trubadurilor. Desigur, e vorba de o poezie de dragoste, originală și rafinată, ba mai mult de atît, de o transpunere poetică a unei filosofii și mistici eretice, sîmbure din care va țîșni ulterior Renașterea europeană. Dar dincolo de aceste aspecte, era și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mistici eretice, sîmbure din care va țîșni ulterior Renașterea europeană. Dar dincolo de aceste aspecte, era și o poezie înscrisă într-un joc social, în spațiul curților senioriale meridionale, pînă în Catalunia, Castilia sau Sicilia, unde miile de poeme cîntate de trubaduri se constituiau în tot atîtea răspunsuri și ecouri la alte poeme, într-un lanț eufonic cu certe conotații politice. În plus, chiar în litera ei, această poezie era plină de aluzii și comentarii la diversele evenimente și luări de poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lucrurile se prezintă altfel. Mai întîi, e vorba doar de o voce dinăuntru, mai apoi, povestea nu e o relatare fierbinte a evenimentelor cunoscute, ci o proiecție înapoi în timp, un timp vag mitologic, precum cel cîntat de "griots" acești trubaduri africani la curțile regilor -, o retrospecție care încearcă să urce spre rădăcinile unui conflict violent, să adulmece începutul unei sfîșieri aparent de neînțeles. Acțiunea romanului Notre-Dame du Nil se situează pe la începutul anilor 1970, în atmosfera catifelată dintr-o mânăstire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
patron de cai, dar fără performanțe notabile. Gigi, tatăl copilului Mizei din aceeași piesă, e cavalerist și plînge doar cînd îi moare calul și cînd își vede fiul. Prințesa Maxențiu a doamnei Hortensia Papadat Bengescu se lasă sedusă de Lică Trubadurul pentru că el arată bărbăție în strunirea echipajului princiar care era să-l calce pe stradă. Din grajd în patul stăpînei e doar un pas! Cel mai celebru cal al literaturii române, chiar înaintea lui Voitiș al lui Ștefan cel Mare
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
și anecdotic pur" (2002: Alexandru Macedonski 54 melanjează discret tiparul augmentării imaginative a universului înconjurător de către psihicul infantil, propus de Nicolae Gane (în Cânele Balan), cu pattern-ul naturalist al evocării viselor terifiante ale copilăriei, brevetat de Barbu Delavrancea (în Trubadurul)55. Deși, în esență, Vladimir Streinu are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are înfățișarea de poeme în proză" (1971: 321), există, în opinia mea, cel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]