1,393 matches
-
ca robii să-i sloboadă din seculara lor trudire, în caz contrar peste Egipt și peste-ntreaga-i seminție se va abate grea urgie. Cum Faraonul se credea zeu mai puternic decât Tine, a necinstit a Ta poruncă, ba în trufia-i sfidătoare i-a osândit pe bieții robi la munci atât de-apăsătoare, încât pe capul meu cădeau reproșuri grele, felurite pentru amestec nepermis în taina lucrurilor scurse din viitor înspre trecut, ce răul - deja cunoscut și devenit obișnuit - l-a-nlocuit
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Trei rânduri din scrisoarea de adio le-am făcut ferfeniță... O începusem cu „dragă” din rutină sau mai bine zis din politețe ori și mai bine zis din trufia de a mă arăta condescendentă într-o clipă ca asta... mai bine-mi rup în bucățele inima și ți-o arunc în ochi poate așa după ceasul al doisprezecelea te trezești și tu să-mi faci cu mâna... destul m-
ADIO de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347302_a_348631]
-
melodie Pe care valul o retrage de la mal... Din ochii celui mai obraznic bărbat Din ochii celui mai obraznic bărbat Mă priveau stâncile unei aroganțe alese... Eu, femeia tânără, un veac am înserat În zborul păsărilor ce știu să deteste Trufia, ignoranța și simpla trădare (Intuiția niciodată nu m-a părăsit) Aveam să-l modelez ca pe un lut moale (Să fi fost bărbatul cel mai iubit?) Și să fac din el, deseori - un ulcior Și așa, cum se credea plin
DIN OCHII CELUI MAI OBRAZNIC BĂRBAT de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347378_a_348707]
-
de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014. Trei rânduri din scrisoarea de adio le-am făcut ferfeniță... O începusem cu „dragă” din rutină sau mai bine zis din politețe ori și mai bine zis din trufia de a mă arăta condescendentă într-o clipă ca asta... mai bine-mi rup în bucățele inima și ți-o arunc în ochi poate așa după ceasul al doisprezecelea te trezești și tu să-mi faci cu mâna... Citește mai
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
melodie Pe care valul o retrage de la mal... Din ochii celui mai obraznic bărbat Din ochii celui mai obraznic bărbat Mă priveau stâncile unei aroganțe alese... Eu, femeia tânără, un veac am înserat În zborul păsărilor ce știu să deteste Trufia, ignoranța și simpla trădare (Intuiția niciodată nu m-a părăsit) Aveam să-l modelez ca pe un lut moale (Să fi fost bărbatul cel mai iubit?) Și să fac din el, deseori - un ulcior Și așa, cum se credea plin
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
să-și cumpere unelte pentru atac. Bun, nebun, de voie, de nevoie, cu bani îți cumperi arme după bunul plac. Ați văzut cu câtă plăcere, chiar dragoste își aleg unii armele? Oare nu este aceasta o dragoste perversă? Tradiție? Teamă? Trufie? Cred, mai curând, că este instinctul sălbatic din noi, de sute de ani perpetuat. S-au schimbat atâtea-n jurul nostru, în viața noastră, dar noi, în noi, nu ne-am schimbat. Nu dialogăm cu propriul suflet, nici cu sufletele
ATAC CRIMINAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348794_a_350123]
-
sufletului. Am renunțat la atâtea lucruri! Altfel, cum aș fi putut să clădesc, din cioburi de luna, din talazuri de roua castele menite ruinei? Mă lepăd de umbre și-mi șterg praful de pe sandalele veacului, de pe surâsul vostru Imbecilizat de trufia că m-ați fi putut dobori cu un gest, cu un cuvânt, cu un rânjet pe care eu l-am prefăcut într-un halou așezându-mi-l pe fruntea scăldată-n sudori, pește coroană de ghimpi de atâta vreme purtată
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346801_a_348130]
-
unii ce dintre a orgoliu-i se-nbată, Azi beau prea mult, dar nesațiul îl arată, A doua zi caută iar ce ieri nu le-a ajuns, În pre’multa mareție orgoliul e străpuns... Din vina trecutului mai caută o măreție, Trufia bată’o vina bravează-n acea beție, De-a fi ‘prea’...dar, a cădea răpus de ea, Din a orgoliulu-i balast ce-l presupunea! Sugrumând umilința apare un cerc vicios, De a fi prea cerbec, umilind bolnăvicios Prea 'umilul orgoliu
DICTAREA MINŢII... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346922_a_348251]
-
veșnicie, Lacrimă prelinsă-n dor, Arde mâna când te scrie Ca un sfeșnic în pridvor. Tu, ce vindeci orice boală Și tristețile din lut, Nu-i în mine îndoială Când m-aplec să te sărut, Nu-i în mine nici trufie, Robul tău de-a pururi sunt, Fii slăvită, Poezie, Scăldătoare din cuvânt... Referință Bibliografică: Scăldătoare... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
SCĂLDĂTOARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346954_a_348283]
-
un drept... Dar Dumnezeu își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Domnul Iisus Hristos, a murit când noi eram încă păcătoși ..." (Romani V, 6-8). A "măsura" acel dar cu meritele și vrednicia noastră este începutul acelei trufii duhovnicești care este adevărata esență a păcatului. Această tensiune își are centrul și, de asemenea, izvorul în viața sacramentală. Aici, în timp ce ne apropiem de dumnezeieștile Daruri, devenim conștienți iară și iară de dumnezeiescul "năvod" în care am fost prinși și
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în țărână”. Necredința generează trufia, încrederea în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
ce se ridică pe ei înșiși în înălțimile aparente ale lumii acesteia; bogăția sau slava sau dregătoria înaltă sau frumusețea trupului sau puterea sau tăria. < >. Cei care se împăunează cu faptele făcute de alții și-și adună cu ele loruși trufie sunt cedrii ai Libanului. După cum cedrii sunt prin ei înșiși înalți, mai cresc și pe munți înalți și astfel, din adaosul înălțimii muntelui, ajung și mai mândri, tot așa și cei ce se sprijină pe lucrurile stricăcioase ale lumii sunt
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
ai Libanului. După cum cedrii sunt prin ei înșiși înalți, mai cresc și pe munți înalți și astfel, din adaosul înălțimii muntelui, ajung și mai mândri, tot așa și cei ce se sprijină pe lucrurile stricăcioase ale lumii sunt cedrii din pricina trufiei lor, din pricina îngâmfării minții lor, dar se mai numesc cedri ai Libanului din pricină că se laudă cu înălțime străină, pentru că de pe pământ și de pe lucrurile cele pământești, ca de pe vârful Libanului, se ridică și se îngâmfă. Domnul nu sfărâmă pe toți
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
Libanului din pricină că se laudă cu înălțime străină, pentru că de pe pământ și de pe lucrurile cele pământești, ca de pe vârful Libanului, se ridică și se îngâmfă. Domnul nu sfărâmă pe toți cedrii, ci pe cedrii Libanului, pentru că Libanul era locul idolatriei”. Despre trufia înțelepciunii de tip eretic Înțelepciunea lumească exersată în mod autonom, detașată de experiența vie a Bisericii generează o încredere de sine care conduce la o cunoștință amăgitoare. Încrederea în puterea logicii autonome a minții care iscodește taina fără cuviință produce
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
învățătura Bisericii, însă este înstrăinat de cunoașterea împărtășită în Duh și Adevăr. El invocă cele duhovnicești și se arată ca fiind smerit, însă într-un mod fals și ipocrit. Prin învățătura sa și prin modul său de a fi, transpare trufia de tip luciferic mascată printr-o smerenie ipocrită tocmai pentru a produce înșelare și amăgire. Sfântul Vasile cel Mare arată foarte clar acest lucru, afirmând despre Eunomiu: „Căci prin cele prin care se preface că disprețuiește înfumurarea se ridică pe
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
atletice; altfel nu vei fi încununat, deoarece, precum a spus Sfântul Apostol Pavel: „și dacă cineva se luptă, nu se încununează, dacă nu s-a luptat după lege” (II Tim. 2, 5).”[130] Dar și dascălul ce este orbit de trufie este în pericol de a suporta aceeași condamnare pe care a suferit-o diavolul, datorită mândriei lui. „Dacă un frate mai tânăr primește poruncă să învețe ceva pe unul mai mare în vârstă, cum să se comporte față de el. Cât
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
răsplată; iar mai la urmă, după moarte, vom fi luați la puricat de-acea teribilă instanță, ce judecă fără rabat și-al cărei verdict impecabil va fi totuna cu vecia - o nouă viață ne așteaptă, ori în canon vom regreta trufia?... În ce privește guvernarea, vestitele orori nu le-am uitat: Socrate condamnat la moarte, Platon de Denys exilat. Când un tiran respingător - așa ca Denys, bunăoară - din legi face un preș de șters pentru a sa vrere murdară, e semn că omu-i
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
și că egalul meu. Religiile au afirmat întotdeauna că smerenia este prima din toate cele șapte virtuți ale omului cu frica de Dumnezeu, care singură în opoziție cu cele șapte păcate capitale, ce sunt: lăcomia - desfrâul - avariția - invidia - mânia - lenea - trufia; umilință le-ar combate singură pe toate! Ori, nu este chiar așa și prea le departajez? Da, si Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii, dar nu păcatele lor, asteptandu-i etern să se întoarcă la calea cea dreapta. Cel care
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
o părere foarte bună despre el, foarte greu îl mai întorci din cale. - Cine își pregătește o înmormântare fastuoasa sau un mausoleu bogat, nu are nici un ascendent înaintea celorlalți oameni și nici în fața lui Dumnezeu. Este doar o probă de trufie neghioaba. - Necuvântătoarele mănâncă, beau și se baliga. Noi nu trebuie să facem ceva mai mult decat ele?! - Daca artă nu deschide o fereastră spre Dumnezeu, nu-și atinge scopul. - Apropierea unei singure pisici, pune pe fugă o cohorta întreaga de
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376925_a_378254]
-
în lacrima bobiță Din raiul nostru rămas-a rămășiță... În sus de cer captiv, Pe dinăuntru-s gol, Fără tine aici, îs muritor! Absența ta blestem și lungă veșnicie Iubirea ta...ce dulce zădărnicie! Dovedită-a fost de minciună și trufie. Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii ) Referință Bibliografică: În Rai, infern / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Chiricea Ciprian Ionuț : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN RAI, INFERN de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376957_a_378286]
-
fi drept și întru slujirea teatrului, să se unească, peste organizatorul la dezordine, spectator cu spectator, contra instigatorilor și meșterilor de acuzații fabricate, ca să solicite rechemarea Ancăi Sigartău la Bacău, unde teatrul are în continuare nevoie de ea, nu de trufia și toanele celor pe care nu teatrul și cultura îi interesează, ci jocul politic, țâța politică, mai real spus? (de la aceasta pornește de fapt, toată bătălia cu cornete de hârtie, sub asmuțirea atât de vehementă a unei minuscule părți de
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
răspunse Claudia. Procuratorul nu-i luă în seamă vorbele. -Ca să-i înduplecăm cât de cât trebuie să le ridicăm statui și temple, trebuie să le aducem jertfele pe care ei le cer și trebuie să ne plecăm capetele în fața trufiei lor. Și trebuie să impunem asta întregii lumi barbare! -Slăbește-mă Pilatus cu zeii Romei ori alții de aiurea! Demult nu mai am încredere ei. Îmi vorbești de niște lucruri -res- nu de persoane, care au murit ori s-au stins
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
prin patru zări Pe la colțuri uneltită De viclenele urmări. Țara mea e numai una Este oastea cea creștină A fi sclav nu e totuna Și credința se clatină. Țara mea-i vatră străbună De vreo mii de ani încoace O trufie ne răzbună Și poporul supus, tace. Țara mea-i țară frumoasă Cu voinici și fete dragi, În câmpii e luminoasă Și odată erau fragi. Țara mea, croiește-ți soarte, Și te apără de moarte, Și de fulgere-˝ți pică Tu
TU, ROMÂN! de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376507_a_377836]
-
înfășarea după ce preotul o va mirui și altele. Cu gândul la toate aceste momente, tresări puternic auzind întrebarea: Te lepezi de satana? și de toate lucrurile lui? și de toți slujitorii lui? și de toată slujirea lui? și de toată trufia lui? - Mă lepăd de satana! răspunse ea netulburată și repetă încă de două ori răspunsul la întrebarea preotului. Ajungându-se la momentul rostirii Crezului, Emanuela se întoarse cu fața spre răsărit și cu glasul gâtuit de emoție începu, întâi mai
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]