788 matches
-
să-ți dea. Ioanide nu zise nimic, întrebarea ce-i mocnea în gând fiind: "Ce-ai făcut cu tușul meu?" - Nici cafea nu mai este, și-n tot cazul cu prețuri exorbitante.Conștiința lui Ioanide nu conținea decât o idee: "Tușul". - Prăvăliile Manigomian, continuă madam Ioanide, fac o speculă îngrozitoare, probabil acaparează totul. Nu-nțeleg cum Saferian, un om așa de treabă, s-a vârât în afacerea asta. Dar asta e o chestiune secundară. Ceea ce mă indispune este că în fiece
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu candelă sub ele. Doru lângă un criminal de rînd! Asta ne face de râs. Doru n-are nevoie de o asemenea tristă reputație postumă, păcat este că și-a pierdut viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi spui nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că și-a pierdut viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi spui nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc cafeaua acolo!"Sper, își zise mental arhitectul, că acum mi-aduce tușul." Dar depunând ceașca de cafea pe masă, madam Ioanide nu aminti nimic de tuș și se mișcă spre ușă, aproape în vârful picioarelor, ca să nu turbure gândurile arhitectului, care privea cu insistență la o schiță, numai ca să-și înăbușe ciuda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc cafeaua acolo!"Sper, își zise mental arhitectul, că acum mi-aduce tușul." Dar depunând ceașca de cafea pe masă, madam Ioanide nu aminti nimic de tuș și se mișcă spre ușă, aproape în vârful picioarelor, ca să nu turbure gândurile arhitectului, care privea cu insistență la o schiță, numai ca să-și înăbușe ciuda. Când văzu că madam Ioanide vrea să iasă pe ușă, bătu cu palma formidabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schiță, numai ca să-și înăbușe ciuda. Când văzu că madam Ioanide vrea să iasă pe ușă, bătu cu palma formidabil în birou, provocând revărsarea cafelei pe farfurioară. . - Unde este ce ți-am spus? țipă el ieșit din fire. . - Ce, Ioanide? . - Tușul! . - Ah, zise Elvira, cum m-am speriat, credeam că cine știece este! . - Madam Ioanide, când ți-am încredințat o misiune,trebuie să-mi comunici îndată cum ai îndeplinit-o. N-am tuș, nu pot lucra. . - N-am vrut să te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spus? țipă el ieșit din fire. . - Ce, Ioanide? . - Tușul! . - Ah, zise Elvira, cum m-am speriat, credeam că cine știece este! . - Madam Ioanide, când ți-am încredințat o misiune,trebuie să-mi comunici îndată cum ai îndeplinit-o. N-am tuș, nu pot lucra. . - N-am vrut să te supăr! . - Să mă superi, spunîndu-mi ce ai făcut? . - Firește, știind că te iriți. . - Nu mă irit, madam Ioanide, fără motiv. Unde este tușul? . - N-am găsit. Nu se găsește nicăieri. Tot Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-mi comunici îndată cum ai îndeplinit-o. N-am tuș, nu pot lucra. . - N-am vrut să te supăr! . - Să mă superi, spunîndu-mi ce ai făcut? . - Firește, știind că te iriți. . - Nu mă irit, madam Ioanide, fără motiv. Unde este tușul? . - N-am găsit. Nu se găsește nicăieri. Tot Saferian am auzit că are, adică Sultana, uite, mi-a dat vânzătorul chiar adresa lor. Au depozitat tuș chinezesc. - Spune așa, madam Ioanide! Această scenă stârni imaginația arhitectului, care se plimbă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Firește, știind că te iriți. . - Nu mă irit, madam Ioanide, fără motiv. Unde este tușul? . - N-am găsit. Nu se găsește nicăieri. Tot Saferian am auzit că are, adică Sultana, uite, mi-a dat vânzătorul chiar adresa lor. Au depozitat tuș chinezesc. - Spune așa, madam Ioanide! Această scenă stârni imaginația arhitectului, care se plimbă în lung și-n lat prin odaie spre a se potoli. Supărarea lui nu venea din incidentul cu tușul ca atare, neglijabil în sine, ci din semnificația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a dat vânzătorul chiar adresa lor. Au depozitat tuș chinezesc. - Spune așa, madam Ioanide! Această scenă stârni imaginația arhitectului, care se plimbă în lung și-n lat prin odaie spre a se potoli. Supărarea lui nu venea din incidentul cu tușul ca atare, neglijabil în sine, ci din semnificația pe care i-o atribuia. Mania asta de a menaja dusese la tăinuiri culpabile, din care cauză pierise Pica și Tudorel. Mizerabil sistem acesta de a înconjura un om cu un zid
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din vremuri imemoriale, printre acte, livrete militare și insigne cu smalțul sărit. Poza tipică de la cununia alor mei, atât de retușată că ar fi greu de spus cum arătau, de fapt, însurățeii: el cu părul negru ca o pată de tuș, lins pe spate, cu expresia îndîrjită de parcă ar fi fost în fața plutonului de execuție, cu un costum de haine negru parcă desenat în fundal, ea în rochie de mireasă, cu o față de nerecunoscut (putea fi oricine din filmele de epocă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ele, de chibrite, de alte mici fleacuri, cel mai frumos lucru mi se păreau cutiuțele de carton lăcuit, cu fotografiile unor fluturi tropicali, azurii și aurii, și în dreptul cărora se afla o etichetă pe care scria ceva cu litere de tuș negru. Cuvântul era lung și fascinant - prezervativ. Ce putea fi înăuntru? Tot huruind între degete dafinul de tinichea din care ieșea zâna de cauciuc, stăteam de multe ori în tăcerea camerei mele și mă-ntrebam ce jucărie ciudată, exotică, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cât îl puteam vedea, purta triunghiurile omoplaților așa de vizibil, încît ele păreau două plăci subțiri supraadăugate. Fesele îmi erau rotunde și grele, aproape ca de fată, cu spațiul dintre ele întunecat de păr ca o linie groasă trasă cu tuș. Eram, evident, un animal, un aparat fragil de materie organică. Nu-nțelegeam cum pot să fac acele piei și cărnuri să se miște. Îmi priveam degetele și mă concentram din toate puterile spiritului meu, ordonîndu-le: "Mișcați-vă!" Nimic nu se-ntîmpla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
smoala. Înainte nu se vedea nici un drum, doar câmpul ce ducea spre Dunăre și spre scăpare, acoperit de zăpadă până la pieptul cailor. Crânguri de pădure tânără și rară, cu nuielele încremenite în aerul înghețat, ca desenate pe aer cu un tuș sepia, erau lăsate-n urmă de-o parte și de alta. Ciorile, ca niște frunze negre, migrau de pe un copac pe altul, scuturând zăpada de pe crengi. Soarele de aur topit împingea umbre străvezii în urma săniilor și desena copaci subțiri pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în ochi pe Ionel ca altădată pe Dantes, în timpul duelului fatal, se clătina abia perceptibil la fiecare mișcare a periei aspre de scândură cu care i se frecau favoriții. Fisura se lățea și ea, tremurând, neagră ca o dâră de tuș. Fie ce-o fi, își spuse Ionel după ce privi în toate părțile, convingîndu-se că aleea rămăsese pustie. Adunîndu-și puterile, cum stătea în vârful scării cu câte un picior pe fiecare versant al ei, împinse violent în umărul stâng, cu epolet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
declanșată grotesc, ca a maimuței cu electrozi pe țeastă, când i se stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească... În colțul din dreapta, jos, o semnătură cu tuș negru: Desiderio Monsu. Viziunea spectrală părea să se-ntindă și dincolo de rama tabloului, și metișii gușați, cu ghiuluri pe degete, transpirați la subțiori până la brâu, puteau crede, uneori, că localul în care priveau fundurile acelea roze de femei tăvălindu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lacrimă. Trecură de locul fostului atelier fără ca fata să-i spună lui Costel că locuise odată acolo. Își lăsase doar, spre capătul străzii, capul pe umărul lui și mergea așa, cu fața oblică și ochi modiglianești, umpluți de un tuș apos. Nu făcură însă nici zece pași prin aurul transparent al după-a-miezii, care tremura sonor la fiecare mișcare, când Maria ridică din nou capul, uimită și contrariată: ridicîndu-" deasupra caselor reconstruite în același negustoresc stil fără ai.ii, răsărind neagră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bizareria și ridicolul acestor cutioaie cu butoane de ebonită și cadrane prinse-n șuruburi zdravene, ca de tanc. În cadrane se mișcau ace în formă de săgeată, având până și ampenaj, iar literele și simbolurile erau scrise de mână, cu tuș, cu o grafie învechită. Era ca un depozit al cine știe cărui magazin de depanat televizoare, unde te încurcai în cabluri și fire, unde nenumărate mufe de tablă își așteptau bananele cu capușoane de plastic ordinar, unde panouri cu potențiometre și voltmetre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
inducție, era ultima componentă organică a mașinii. Câțiva nervi sidefii îi fuseseră degajați cu abilitate din carne și întinși demonstrativ, de-o parte și de alta a trupului martirizat, într-o rețea fină, numerotată și inscripționată cu grosolane litere de tuș. Animalul rotea ochi limpezi, cu pupila verticală, și zvâcnea din când în când din mustață. Terminîndu-și munca, acoperită de boabe galbene de sudoare, femeia din Magdalenian rămase nemișcată ca un idol de eben. Duhoarea ei de subțiori și de rodul-pământului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lână colorată printre ițe și bătîndu-le cu o furculiță strâmbă de cositor ca să se taseze, apoi pocnindu-le năpraznic cu o bârnă de lemn ce atârna undeva deasupra. În față avea modelul, un carton cu pătrățele mărunte, făcute cu tuș, umplute cu cele mai vii culori pe care ți le puteai închipui, și pe care firele de lână se străduiau degeaba să le imite. Din pătrățelele astea, la care mă uitam atât de fascinat încît uneori am impresia că mi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țări sânt și filme atât de porcoase, că erau interzise și bărbaților, și femeilor sub 80 de ani. Apoi zisese bancul cu Tică și Tache. Cică erau doi frați, Tică și Tache. Într-o zi taică-su avea nevoie de tuș. Și l-a trimis pe Tică să cumpere tuș de la un magazin care se numea Găurica. S-a dus Tică și a adus. După o vreme, tușul s-a terminat și l-a trimis și pe Tache să-i cumpere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
interzise și bărbaților, și femeilor sub 80 de ani. Apoi zisese bancul cu Tică și Tache. Cică erau doi frați, Tică și Tache. Într-o zi taică-su avea nevoie de tuș. Și l-a trimis pe Tică să cumpere tuș de la un magazin care se numea Găurica. S-a dus Tică și a adus. După o vreme, tușul s-a terminat și l-a trimis și pe Tache să-i cumpere. Și i-a mai cumpărat și el, dar iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doi frați, Tică și Tache. Într-o zi taică-su avea nevoie de tuș. Și l-a trimis pe Tică să cumpere tuș de la un magazin care se numea Găurica. S-a dus Tică și a adus. După o vreme, tușul s-a terminat și l-a trimis și pe Tache să-i cumpere. Și i-a mai cumpărat și el, dar iar s-a terminat. Atunci i-a trimis pe amândoi, dar s-au întors fără tuș: nu mai aveau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
După o vreme, tușul s-a terminat și l-a trimis și pe Tache să-i cumpere. Și i-a mai cumpărat și el, dar iar s-a terminat. Atunci i-a trimis pe amândoi, dar s-au întors fără tuș: nu mai aveau la magazin. Și-atunci taică-su s-a dus furios el însuși la magazin și a-ntrebat-o pe vânzătoare, care era o babă, ce s-a-ntîmplat. Și baba i-a zis așa: Cînd fu Tică, nu fu Tache,/ Când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el însuși la magazin și a-ntrebat-o pe vânzătoare, care era o babă, ce s-a-ntîmplat. Și baba i-a zis așa: Cînd fu Tică, nu fu Tache,/ Când fu Tache, nu fu Tică,/ Când fu Tică și fu Tache/ Nu fu tuș la Găurică"... Jean spusese poezia ca pe-o numărătoare, dar copiii abia avură timp să râdă, că apăruse deodată mamaia lui Jean și-1 luase acasă, nu știu ce treabă avea să-i dea. Atunci copiii se duseră și ei acasă, fiindcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]