1,998 matches
-
zilele erau însorite. Uneori ploua. Într-o asemenea zi am cerut să fim amânați, pentru o zi cu soare. Așa-i ordinul, așa facem!, era răspunsul cazon. Și ieșeam în ploaie, din ordin ne dezbrăcam și ne întorceam uzi leoarcă, tușind sau contractând pneumonie. Cum se vindeca, Dumnezeu știe. Peste ani, în libertate, la un control pulmonar m-a întrebat doctorul: Când ai fost bolnav de TBC? Niciodată, am răspuns surprins de întrebare. Nu se poate. Ai la lobul stâng superior
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o respectabilă cantitate de uruială de porumb și ovăz, hrana, o dată pe zi, fiartă și nu prea. Așa am supraviețuit până la deblocarea șoselei București-Jilava. Milițienii prinși în schimb au rămas în serviciu timp de două săptămâni. Toți am răcit și tușeam rău. Evenimentul politic a fost moartea lui Stalin(Stalin a murit în 5 martie 1953, dar vestea a pătruns între zidurile temniței mult mai târziu. n. ed.) Intuiam că acest fapt va fi un prilej de lupte între epigonii comuniști
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pătrundea prin podeaua dubei din ce în ce mai intens. Pardoseala dubei era înlocuită cu grătar așa că puteam fi gazați. Câți nenorociți nu și-or fi dat sfârșitul aici? Vom fi și noi victime? Gândul nu și-a urmat cursul, căci oamenii începuseră să tușească și să vomite, apoi crampele și înecăciunea ne cuprinseră pe toți. Doi-trei rezistau cu greu; am început să batem în ușă și să strigăm cu toate puterile: „Deschideti, deschideți!”. N-a răspuns nimeni. Băteam și cu capacul tinetei și strigam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă în dușumea, ca să astupăm ștuțul, dar nu aveam la îndemână decât bocancii și unghiile mâinilor. Vomam și tușeam cu sughițuri, iar câțiva erau sfârșiți. Cred că trecusem de Apahida, unde se bifurca șoseaua Clujului spre Gherla, când autoduba s-a oprit. Ofițerii au venit și ne-au amenințat că dacă nu încetăm ne vor executa. Le-am replicat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
negustori. Lângă fereastră, își număra în rugăciune metaniile isihaste. Într-o stație, urcară un preot și un diacon; cu statură impunătoare și voce puternică, diaconul, lumesc în comportări, își făcea loc cu coatele: Faceți loc, faceți loc! Fețe bisericești! Și tușea semnificativ. Preotul, mai mărunțel, mai slăbuț, rămăsese înghesuit mai în urmă. Diaconul, ajungând lângă Melchisedec, uitându-se la ținuta lui cam neglijentă, își făcea anunțată prezența: „Îhâ! Îhâ...”; dar Melchisedec continua să-și numere metaniile netulburat. Fețe bisericești! Fețe bisericești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Diaconul, ajungând lângă Melchisedec, uitându-se la ținuta lui cam neglijentă, își făcea anunțată prezența: „Îhâ! Îhâ...”; dar Melchisedec continua să-și numere metaniile netulburat. Fețe bisericești! Fețe bisericești!, anunță diaconul. Nu ne aude nimeni? Nu ne vede nimeni?, și tuși mai semnificativ. Melchisedec, ridică privirea, îl măsură de sus până jos; plecându-și pleoapele, își continuă rugăciunea. Tu, călugăre, de unde ești, de unde ești? De la Mânăstirea Neamțului. Și nu vezi..., n-auzi?, continuă cu aroganță. Melchisedec, smerindu-se, îi făcu o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plecăciune. Ce hram ai?, întrebă diaconul batjocoritor. Călugăr prost! Aha... da, da! Călugăr prost, călugăr prost! Se vede, se vede! Da, da!, rânji diaconul. Melchisedec își continuă rugăciunea. Țăranii din jur își dădeau coate. Diaconul s-a foit, a mai tușit, a mai rostit de câteva ori: „Se vede, se vede! Călugăr prost!”, apoi l-a privit cu aer disprețuitor. Preotul rămăsese ghemuit între un țăran și un negustor care se tocmeau pentru o marfă. Trenul a ajuns la Cemăuți. Pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
închisă și inscripționată "Școala personalului", doi maidanezi făcuți covrig pe scara dintre etaje, frigul cîinos de sală de așteptare, mai recentă dezasimilația canină, două spîrcuiri anexe, glumă totală, cîine să fii și o știi! muștele amorțite la geam, precis negre, tușind le-am schimbat locul, respiro semiotic de suflat muște, trei mărimi medii de muscă interval, gara tot dimensiunea medie a mulțimii de intrat în ea, o gloată potrivită va ocupa colțul pustiu, se cere media gradului de individualizare! calcul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un colț de vedere, stîlp de prim-plan și mîngîiate cu privirea cîteva detalii de peron, băiatul punct de fugă în opt metri, fesul negru, mă știi de cuminte pe banchetă și murmurul de unul singur pe buze detaliu mărit, tușești, curentul electric se întrerupe, revine, lumina pe veghe portocalie, cînd nu ai nimic de spus vorbești, recursul la metalingvistică, așa e de cînd lumea, așa este lumina, accidentul etimologic românesc în lumen, ca să se vadă întunericul afară, pe fondul tăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-ți dea o adeverință! mă duc direct la bancă, d-apoi! trebuia să anunțe! trandafirii de răsădit, 3.853, linia 2, Cluj-Napoca, două situri în vînt capetele fetelor în lungul liniei, întoarce-te la loc, rucsac în spate, răsucește-te, tușești, autoritate sonoră locomotiva Simeria Cluj-Napoca. În personalul de Cluj, la catul de jos, atemporal cățeaua apucă osul, în oricare strat arheologic rînjetul ei, sub grund de vorbe, nu cobor, vine vreo două ori, dă seama! depun atîta perseverență că trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
superioară caut loc de muncă! Universitatea de Medicină, numărul studenților străini nu va atinge anul acesta cifra de 100, clinica de cardiologie, pentru cei cu probleme e bine să știe! 7,42, ai tăcut tu și bărbații își dreg vocea, tușești iar, gîștele prea multe pe baltă, dormi cu gura deschisă, Țîțe Mari, ți se datorează, tremură de nerăbdare Liviu Gruia că urmează rubrica "Sport"! care va susține mîine la Constanța, Șoldana biroul Mișcare" încă o dată la Vlădeni, numele ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Țutea, că ăsta era un patriot adevărat. Constantinescu să înnebunească că am vorbit tare și nu știa cum să-mi închidă gura. Mi-era drag tare să-l ascult pe Țuțea. Vai de capul lui, săracul, îl auzeam și când tușea... Vorba aia a lui a fost, după părerea mea, totală, cu 13 ani de temniță pentru un popor de idioți. A știut ce spune. S.B.: V-a mai atras cineva așa, să-l ascultați numai de dragul de a-l asculta
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Cristi deschide caietul. — Haida, atunci, s-o luăm mai ușor, dacă ești așa pleoș- tit, îți revii una- două. Hai, doar pe scări diatonice. Gura mare și rotundă ! — Do, re, mi, încearcă Cristi, după care plămânii lui obosiți cedează și tușește ca un bolnav. — Cristian ! Cu iertare, m-am înecat, domnule. — Te-ai înecat, ai, dragule ? Hai, doi, trei, și ! — Do, re, mi, fa, sol... Și când să treacă mai departe, parcă-i pierise glasul. Un sunet înfundat și răgușit îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât nu-mi vatămă caii sau caleștile fermecate, ne-am înțeles ? În rest, nu mă interesează, râde el și mai tușește puțin, nelăsând o secundă scobitoarea. Nu aveți voie să încălcați traseul, da ? Îl știți ? — Îl știm, îl știm. Doi dintre băieții mei au să vă urmărească pe cai, de departe, doar să nu vă scape din ochi. Dar n-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ridică-te în picioare și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii atât de puternic că și mațele i s-au întors pe dos, făcându-l să-și vomite bila, căci altceva nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
durere și nu de puține ori a urlat, speriind-o pe doamna Apostolescu, care imediat l-a întrebat dacă e bine. N-am nimic, plătesc pentru păcate, i-a răspuns. Și am cam multe, a râs, și din nou a tușit puțin. După baie și-a dezinfectat cu spirt rănile și a strâns din dinți cât a putut, ca să nu urle din nou. Și-a dat apoi pe tot corpul cu cremele scumpe, franțuzești, pe care le mai folo- sea pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
E timpul retragerii în glorie ? Sau abia acum vine lupta adevărată ? Lupta infernală cu tine însuți ? Și deodată, printre atâtea întrebări fără sfârșit, simțea din nou cum coastele îl strâng și plămânii, ca niște bureți plini de apă, vor să tușească. I se întâmpla tot mai des și trebuia să-și ascundă crizele de tuse tot mai bine. Uneori îl luau și două zile la rând, alteori îl lăsau în pace chiar și o săptămână întreagă, dar reveneau în forță. Nopțile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
continuau cu țigări după țigări, în timp ce căuta un nou cântec care să-l facă nemuritor, începeau să-și spună cuvân- tul. S-a ridicat de la masă și s-a ascuns mai bine de zece minute în toaleta localului, unde a tușit întruna, până i s-au umflat venele pe față, până s-a făcut tot roșu ca un rac, i-au dat lacrimile și mai că era să și verse. Când ai de gând să te duci la un control ? îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nici Casanova nu cred c-a avut parte de-atâta amor și răsfăț. De-atâta plăcere și desfrâu. Ah, da, și cum să uităm de băuturile și petrecerile și concertele fără sfârșit ? Ești slăbit, amice, du-te la un doctor... Tușești ca un bolnav înainte să-și dea duhul. Dacă se va agrava în timp ? Dacă o să ajungi să scuipi o dată și pe scenă ? Ești nebun ? — N-o să se întâmple așa ceva, stai tu liniștit, Ionele. Ți-am spus, sunt stresat și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și curg și acum, chiar dacă nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă drumul la robinet și înghite puțină apă, pentru a-și potoli gâtul iritat. — Vocea ta puternică și caldă începe să ți se piardă, publicul care spui că te-a iubit atât de mult și nespus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
bucureș- tean, nu mulți știau că bogătașul Cristian Vasile renunța și la cel mai mare contract pe care îl obținuse vreodată. Alții spuneau că femeile și băutura îi luaseră mințile și nu a trecut mult până când cineva l-a auzit tușind ca un bolnav de plămâni, vuindu-se apoi în tot orașul că de fapt puterile erau cele care nu-l mai lăsau să fie marele dizeur al vremu- rilor, urmare a vieții sale destrăbălate și fără limite. Sau, în fine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
buimac în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească îngrozitor. — Calm acum, calm, îi șoptește Fernic, care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
tragă la suprafață. Întins la mal, era inconștient, palid, având pulsul foarte slab. I se face respirație gură la gură, i se apasă puternic pieptul și, ca printr-un miracol, când toți din jur îl credeau pierdut, revine la viață. Tușește ca ultimul bolnav și abia se mai poate ține pe picioare, neînțelegând exact ce se întâmplase. Se sperie de oamenii adunați puhoi în jurul său și o ia la fugă. Zvonurile circulă cu repeziciune, iar în câteva ceasuri frate-său vine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
care acope- rea Sinaia, vocea lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul de la parter și îl asculta, simțind cum i se sfâșie inima atunci când îl auzea înecându-se, răgușind sau brusc începând să tușească. Pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care Cristi nu le-a văzut niciodată. Și a fost mai bine așa, căci mila l-ar fi dărâmat cu siguranță. Așa a stat Cristi luni întregi, revenindu-și. Timp în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]