1,997 matches
-
apropiate inimii mele. Niciodată, nimănui, întregul! Poate, cine știe, vreodată voi scrie despre asta, insă mă îndoiesc. Deja mă încearcă nostalgia (nu vreau că băieții de pe creste să plângă) și...mă voi opri aici. Dacă cineva are a parte din TUFA, are ceva din mine și din Dumnezeu. Voi întoarce povestea acolo sus printre aripi albe, fiindcă este așternuta pe o dimensiune atipica și de neînțeles cu ceea ce deținem aici pe pământ. Îți mulțumesc pentru mesajul divin, draga prietene! Deci noi
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
cu literă de lege, să nu luăm nici măcar o floricică de cireș din cimitir, că e mare, mare păcat. Nici măcar o floricică de liliac care te îmbăta cu parfumul și culoarea. Noi ne jucam cu melcii, aflați din belșug sub tufele de liliac. Mai strângeam și buburuze și fluturi și le dădeam apoi drumul. Ne era frică să nu păcătuim, dacă le prindeam în cimitir, pe o crenguță răsfirată. Cel mai mult îmi plăcea primăvara să merg. Atunci toate florile se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
Lila, publicat în Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012. Cristina LILA 11 02 2012 CE-AS GÎNDI EU OARE, DACĂ N-AȘ FI FLOARE ? Ce-aș gîndi eu, oare, Dacă n-aș fi floare, Ci doar, în pădure, O tufa de mure ? Poate-aș vrea să fiu Norul argintiu, Sau rază de soare Care vrea să zboare Prin cerul senin Ca un gînd divin! Citește mai mult Cristina LILA11 02 2012CE-AS GÎNDI EU OARE, DACĂ N-AȘ FI FLOARE ? Ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
vrea să zboare Prin cerul senin Ca un gînd divin! Citește mai mult Cristina LILA11 02 2012CE-AS GÎNDI EU OARE, DACĂ N-AȘ FI FLOARE ? Ce-aș gîndi eu, oare,Dacă n-aș fi floare,Ci doar, în pădure,O tufa de mure ?Poate-aș vrea să fiuNorul argintiu,Sau rază de soareCare vrea să zboarePrin cerul seninCa un gînd divin!... VIII. RITMURI, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012. 1 demain est dimanche un jour
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
de ea, care avea locul mai departe. Tu nu vezi cum critic pe toatălumea cu noaptea în cap?! -Să stai cu vaca pe marginea pădurii! mi-a spus tataie și fără să aștepte să măîndepărtez, s-a aplecat la prima tufă de cartofi. Era încă devreme; de pe deal vedeam țăranii, vecini cu locul nostru, cum se apropiau. Copiii veneau somnoroși în urma lor, iar vacile mergeau singure ca și cum cunoșteau drumul, fără să fie purtate de lanț. Numai a noastră părea nărăvașă și
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
pe toți; înainte ne jucam ”fața ascunselea” și “leapșa”, dar de data aceasta, ne ignoram reciproc. Poate pentru că eram prea bine îmbrăcată și nu credeau că eram interesată să alerg prin bolovanii de pe malul gârlei sau să mă ascund prin tufele de la marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl trăgea după ea. Știu numai că m-am aplecat, pentru că în următoarea fracțiune de secundă eram luată în coarne
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Uitasem bătaia pe care o încasasem de la mamaia. Un nou plan mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie își revenise în câteva secunde, pe tartaie, în primele minute am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
n-aș da să mai fie aici și să-mi lucreze și mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre...”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
pornit în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură a găsit un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi și-a potolit și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufe pline de fructe de pădure, flori necunoscute dar atrăgătoare, animale cu licăriri prietenoase în priviri. Și lumea aceasta era înconjurată de apa strălucitoare a unei mări fără sfârșit. -În acest loc mi-ar plăcea să trăiesc! - a izbucnit dintr-odată
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
trei nori din parte stângă vin cu ploaie pe-nserat! La fântâna prăpădită, unde vitele se adapă stă o capră costelivă cu botul băgat în apă! Mai spre dreapta o semnătură, parcă scrie, I. Marin”, pusă pe câmpia verde lângă-o tufă de pelin!” Și mai surprinși rămânem când urmându-l pe dl. George Roca, ajungem în „lumea fabulei” sau în „Țara înțelepciunii dulci, a jocului spiritului cu mărgele de sticlă, sau pe tărâmul filozofiei pufului de păpădie” ... Întâi îți spui că
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
vorba despre ceva important, îl amintea pe unul Ceușescu, cine-o fi fost și acela. Ziua aceea se dovedi mai frumoasă decât întreaga săptămână. Soarele încălzea pământul aproape ca într-o zi de vară, iar măceșele licăreau, sclipind înfocate printre tufele țepoase. Era plin de ele, așa cum era plin și de porumbele și de fructe de păducel. Copila culese atentă, din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal pe altul și
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
de vară, iar măceșele licăreau, sclipind înfocate printre tufele țepoase. Era plin de ele, așa cum era plin și de porumbele și de fructe de păducel. Copila culese atentă, din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal pe altul și de la o poveste la alta, reuși să umple traista, înainte de a se însera. Flămândă și cu pașii îngreunați de noroiul care i se lipise de cizme, se întoarse acasă la bunicul, sigură
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
Nevastă și copii! Of! Ce ți-ai făcut băiete? Dar o vreau! Gata. Mă însor, fie ce-o fi!" Când nu mai avea speranță, să primească un răspuns și gândindu-se, posacă, că din nou, prea mult-a spus, sub tufa de iasomie ce-n miresme dulci te-mbie, lacrimile-i se deșiră. Of! Cât amar! Inima nu este plină decât dacă dă pe-afar'. Armistițiu Am facut un pact cu gândul să nu mă mai necăjească. Ba c-ar vrea, ba
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori, de crini și cale Să mă binecuvânte Domnul cu Iubire! Referință Bibliografică: Beatitudine / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
o regală frumusețe Sunt floarea prinsă în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și
EU SUNT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358415_a_359744]
-
și cu un gîndac pe burtă. 51 TĂURAȘUL Timpul se scurgea parcă mai încet și oamenii se opreau pe pod și comentau despre ploaie și despre frigul ce mai persista încă, deși apăruseră florile albe ale corcodușilor și se înverziseră tufele de răchită de pe mal. Pămîntul era tare ca piatra, firul ierbii, nehrănit de picăturile blînde și dulci din cer, se strecura cu timiditate și parcă fară putere să iasă la lumină, cîteva oi, după care alergau mieii încă nesiguri pe
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
verzi. Întreaga pădure fremăta de plăcere, animalele ieșeau din ascunzișurile lor, ca să se răcorească, și toată lumea aștepta ploaia, pe care vîntul o aducea odată cu norii, pe care îi aduna deasupra pădurii. Dar de data asta vîntulețul s-a furișat printre tufe și probabil că s-a culcat pe undeva. Florile din poieniță dormitau fericite sub mîngîierea razelor soarelui. Dar, deodată, s-a auzit un sunet ciudat, care tot sporea în intensitate. Potirașul cu petale albastre asculta atent. Nu mai auzise niciodată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
cântat amintind întoarcerea acasă. Să te bucuri că ai cules un măr Rumenit, cu miezul plin de soare, și copilul mic, abia mergând, ți-a întins, cu mâna lui, o floare. Să te bucuri că a înflorit cireșul lângă o tufa mov de liliac, că în lanul aurit de soare stau aprinse lămpile de mac Ca pădurea-n toamnă a ruginit poleind cărările cu luna, cineva ți-a spus, abia șoptit, seară la culcare, noapte bună! Fericirea nu e peste mări
CHOSES SIMPLES, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357981_a_359310]
-
cântat amintind întoarcerea acasă. Să te bucuri că ai cules un măr Rumenit, cu miezul plin de soare, și copilul mic, abia mergând, ți-a întins, cu mâna lui, o floare. Să te bucuri că a înflorit cireșul lângă o tufa mov de liliac, că în lanul aurit de soare stau aprinse lămpile de mac Ca pădurea-n toamnă a ruginit poleind cărările cu luna, cineva ți-a spus, abia șoptit, seară la culcare, noapte bună! Fericirea nu e peste mări
CHOSES SIMPLES, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357981_a_359310]
-
violet care par vii în aroma ce se răspândește valuri, unduinde în geometrii numai de ele știute. ȘTIU... sunt seri, nopți de când, ca în fiecare primăvară, apare aceeași întrebare cu același răspuns. (Din... copilărie, evident). Mă întrebau de ce dorm sub tufele de liliac, de ce mă învălui în ele. Luam ramurile și le înfășuram, atentă, fără să le rup, în jurul meu. Rămâneam așa... ca o statuie, mult timp. Răspundeam invariabil: „Dorm sub CRUCEA florilor de liliac. Adun florile - în cruci în jurul meu
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
ogradă. Mă uimea cămașa lui albă care strălucea după atâta drum. Știu că veneau de undeva, din munți. Eu reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea. Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
ogradă. Mă uimea cămașa lui albă care strălucea după atâta drum. Știu că veneau de undeva, din munți. Eu reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea.Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise... Dă târcoale o albină Unei tufe de narcise; Viorele și zambile În culori de acuarele Se dezvăluie fragile Printre ghiocei, lalele... Mii de aripi taie cerul: Se-ntorc păsările-acasă... Un păianjen ca piperul A-nceput să-și țese plasă; Dintr-o scorbură de-o șchioapă S-
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
arămii, pare că se scurge dintr-un pocal cu miere, atât de blândă și aurie este.Se aud pași... și, deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze foșnitoare în liniștea adâncă a pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă de porumbar ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care altădată, iubiții își
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
de cei mai fioroși zmei. Soarele era și el un prieten bun ce mă însoțea, fiindu-mi aliat dar și dușman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpușoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă. Nimic nu avea vreo importanță deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]