1,961 matches
-
a continentului. La nord de Sahara, în state ca Algeria sau Maroc, servalul este un animal rar, în schimb este întâlnit în cantități normale în celelalte regiuni. În total, sunt definite 14 subspecii de serval: Servalii populează teritorii cu multe tufișuri și o vegetație relativ bogată, de regulă în preajma ochiurilor de apă. Ei evită regiunile aride, podișurile uscate și pădurile tropicale. Servalii sunt niște animale semi-nocturne, fiind activi mai ales între orele 4-5 dimineața și 10-11 seara. Consumă diferite rozătoare, iepuri
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
zonală o formează cenozele asociațiilor Quercetum petraeae - cerris și Quercetum farnetto - cerris. Pe versanții mai umbriți se întâlnesc frecvent cenozele asociației Querco petraeae - Carpinetum. Vegetația secundară înfiripată pe aceste teritorii după defrișarea pădurilor este reprezentată, atât prin unele pâlcuri de tufișuri mezoxerofite ale asociației Pruno spinosae - Crataegetum, cât mai ales prin pajiștile mezoxerofile ale asociațiilor Agrostio - Festucetum rupicolae și Agrostio - Festucetum valesiacae. ¬ etajul montan, mai puțin diversificat, se întâlnește la altitudini mai mari de 600 m. Aici vegetația zonală o constituie
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an. Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi. Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
pe sub trunchiuri și rădăcinile arborilor, printre pietre, în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
alergători sunt coioții ("Caniș latrans"), putând atinge o viteză de 65 km/oră. Vulpile cenușii sau vulpile de copaci ("Urocyon") pot să se catare cu mare ușurință în arbori, obicei nemaiîntâlnit la alte canide, iar o femelă de câine al tufișurilor ("Speothos venaticus") ținută în captivitate a dovedit excelente aptitudini de a se scufunde și înota bine pe sub apă Canidele sunt mai prolifice decât felidele, născând de regulă 4-9 pui, în mod excepțional 19-23 la câinele domestic. În general, puii se
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
cele mai bine conservate edificii ale Antichității târzii. Vestigiile sale se păstrează în centrul istoric al orașului Split, Croația. Contrar unei legende populare, orașul (denumit în latină "Spalatum") își trage numele de la cel al cetății grecești vecine "Aspalathos" (în traducere, «tufiș alb») și nu de la termenul latinesc pentru palat (în ). Împăratul Dioclețian și-a petrecut cea mai mare parte din ultimii săi ani aici și, la moartea sa, a fost înmormântat într-un sarcofag plasat în mausoleul pe care l-a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Dându Patricianul i-a plăcut inițial foarte mult, intuindu-i trăsăturile, dar regizorul a hotărât să modifice scenariul în urma unor „influențe din afara”, reducând ponderea personajului în film. Muzică din film este interpretată de cântăreții Nelu Ploieșteanu, Mircea Vintilă și Doru Tufiș, iar partea instrumentala de Orchestră „Șarpele Roșu” condusă de Nelu Ploieșteanu. Post-procesarea video și audio a fost realizată în studioul MDV Audio Studio. Realizarea filmului a beneficiat de sprijinul posturilor de televiziune Antenă 1, B1TV și OTV, precum și a Parlamentului
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
cu păduri de foioase în spațiile, cu relief mai coborât. Acestea sunt soluri slab acide, mai sărace în humus. În același timp, masivele hercinice se caracterizează prin prezența rendzinelor. Solul tipic Europei mediteraneene este terra rossa, specific pădurilor xerofile și tufișurilor de arbuști. În partea centrală și estică a continentului există cea mai mare desfășurare de soluri zonale. Astfel, în nord, pe litoralul arctic, sunt prezentate solurile de tundră; în partea de mijloc, reprezentând cea mai mare suprafață, sunt prezentate podzolurile
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
debit dă-a lua daganzipa- pământ dăliya-a trăi E-probabil ,zeu” ehu-aici eku-a bea es-trei essar=eshar-,sânge” esri-a se uită ediz-acest ga,gam-escroc Gal-cheie Gam-cucerire Gar-a face Gi-a citi gimmant-:iarnă Go,gon-sceptru Gu-cuvânt, a vorbi Gug-luptă hahhal-: probabil tufiș hăliya- a îngenunchea hanna- bunica hanna-a judeca hand-onest haluga—mesaj handandatar-miracol happar-comerț pittalwa- : simplu sahhan- :tribut săi-: a merge sak-: a ști samen-: a abandona sanezzi-:bun șanț- :furios KUŠsarpassi-:pernă sasta-:pat și- : acesta happiriya-oraș pară handanda- a face
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
Est. Pasărea se hrănește cu păianjeni, (Arachnida), insecte, fluturi, muște ca și larvele și ouăle acestora. Pănțărușul nu face parte din categoria păsărilor periclitate. Trăiește în regiunile de câmpie, dar mai ales în regiunile de deal și munte, în păduri, tufișurile din parcuri, fiind întâlnit până la altitudinea de 4.000 de m. În regiunile nordice din Canada sau Siberia de nord este o pasăre migratoare. Există o fabulă atribuită lui Esop în care în întrecerea cine zboară mai sus, pănțărușul, care
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
era scrisă special într-un limbaj codat. Și cele mai mari secrete nu se aflau în cuvinte ci în imagini simbolice misterioase. Un desen, de exemplu, înfățișa un deșert plin cu fântâni frumoase invadate de șerpi. Un altul înfățisa un tufiș bătut de vânt pe piscul unui munte înconjurat de grifoni și dragoni. Flamel a copiat desenele (nimeni în afaraă de Perenelle nu avea voie sa vadă cartea), le-a arătat colegilor săi și le-a agățat în magazinul său, sperând
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
dimineață înverzita /.../ m-am smuls din întuneric/ și-n tâsnet de cristal/ cu zvâcnetul de șolzi al unei vieți pripite/ m-am ivit chiot de răcoare/ în lumina limpede și rece/.../ Cu salturi peste pietrele rostogolite /.../ Nebun am alergat printre tufișuri"). O sensibilitate paralelă cu cea a autorului Laudei somnului e mărturisita într-un alt poem, datat Romă, 1924, - Noapte liniște adâncă stele: "cu umbrele amestecați vom asculta-n tăcere somnul lumii", " Noaptea e-naltă și sub faldurii ei de-ntuneric
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a fi numeros. Este larg răspândit din zonele de câmpie până la altitudinea de 2400 m, prin pășunile și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane, pajiști și grădini, fânețe puternic înierbate, poieni din pădurile de munte, adesea chiar în cele de
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
dezvoltă pe soluri nisipoase în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase cu preferință sub mesteceni, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub molizi, brazi și pini, la margini de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger prea crâncen. Buretele se decolorează cu formaldehidă albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum roșu
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
mușețelul, patlagina, și iarba ciutei. Cele mai multe sunt plante a căror valoare terapeutică este de multă vreme recunoscută, ele ajutând la ameliorarea sau tratarea unor boli. Caracteristic acesor locuri este și diversitatea și bogăția faunei care populează pădurile, pajiștile, poienile și tufișurile din zonă. Se pot întâlni: căprioare, urși, lupi, mistreți, iepuri, vulpi, pisici sălbatice, viezuri, nevăstuici, veverițe și dihori. Condițiilor naturale favorabile le corespund o faună ornitologică variată și bogată: rândunica, cucul, pupăza, ciocănitoarea, vrabia, pițigoiul, cintezoiul, mierla, sturzul și ciocârlia
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Iguazú. O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare), iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove. "Puna": în ținuturile înalte din nord-vest, arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. În canioanele de la baza muntelui se întâlnește cactusul cardón. Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Într-adevăr, episcopul Aubert a primit în trei rânduri, în cursul somnului, porunca Arhanghelului Mihail de a pune să se ridice pe Muntele Tombe o biserică în onoarea sa. Vâzând starea acestei insule stâncoase, abia lipită de continent, acoperită de tufișuri și de mărăcini, locuită doar, în afară de animale sălbatice, de câțiva ermiți, Aubert a judecat această poruncă drept imposibil de realizat și s-a gândit că este vreo viclenie de-a "celui rău". Abia după cel de-al treilea mesaj a
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
este mai îngustă și alungită (lățime - până la 2 km și lungime - 15 km). Apele provin în principal din schimburile cu Dunărea. Malurile nordice ale lacului sunt mai înalte, presărate cu ravene, iar cele sudice sunt joase, mlăștinoase și acoperite cu tufișuri de stuf. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de aluviuni (loess), iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. În nord se varsă în liman râul Cahul. Temperatura apei atinge vara un maxim de 30
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
formă alungită. Apele provin în principal din schimburile cu Dunărea. Malurile estice și vestice ale lacului sunt mai înalte și abrupte, presărate cu ravene (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu tufișuri de stuf. Fundul adânc al limanului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. În partea de sud, limanul Ialpug este legat de Lacul Cugurlui printr-un
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
legătura între Ialpug și Dunăre. Temperatura apei atinge vara un maxim de 28-30°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Limanul este acoperit la suprafață în special cu stuf și nuferi, iar în adâncime are alge și alte plante acvatice. În tufișurile de pe malurile limanului își fac cuiburi păsările migratoare. În mlaștinile de pe malul de sud-est al limanului este o colonie de pelicani creți ("Pelecanus crispus") unică în Ucraina. În apele sale viețuiesc mai multe specii de pește cum sunt crapul, bibanul
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
face Krka un reper natural de cea mai înaltă categorie. Păstrăvul este un pește ce poate fi găsit în ecosistem. Specii de stuf, lacuri formate de-a lungul parte a râului și pajiști inundate abundă în amfibieni și păsări, în timp ce tufișuri și cariere de piatră sunt acasă, la reptile. Abundență de specii de păsări , structura comunităților de păsări și importanța majoră a parcului național pentru primăvara și toamnă, face printre cele mai valoroase ornitologice regiuni ale Europei. Există numeroase păsări de
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
Munții Vâlcan, județul Hunedoara, la o distanță de 12 km de localitatea Câmpu lui Neag. "" se află pe Valea Scorotei. Din dreptul confluenței Jiului de Vest cu râul Scorota se urcă pe versantul drept al Jiului, printr-o zonă de tufișuri dese și copaci izolați ce acoperă versantul culmii Cioaca. Diferența de nivel este de 110 m. Altitudinea absolută este de 1000 m. Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai clubului de speologie „Focul Viu” din București, sub
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
20 sau mai multe familii. Cu toate acestea, așezări tind către locuințele cu două sau trei familii, cu case construite 5-6 într-un cerc cu un spațiu deschis în centru. Cercul de case este înconjurat de un gard de salcâm, tufișuri de mărăcini și în centrul satului construiesc țarcurile de animale departe de prădători. Bărbații poartă o cârpă, care este adesea de culoare roz sau neagră pe care o înfășoară în jurul taliei lor într-un mod similar cu kiltul scoțian. Ei
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde găsește condiții favorabile de trai și este ocrotit prin lege. Îi place căldura. Preferă pădurile cu teren uscat și porțiunile însorite, rariștile de foioase cu luminișuri, coastele stâncoase cu tufișuri, ruinele invadate de vegetație. Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi dungați în lung cu alb. Pe laturile
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
la a treia ediție), Corina Chiriac (deținătoare a Cerbului de bronz în 1971), Teodora Dinulescu (scenografa primei ediții a Cerbului), Carmen Dumitrescu (reporter al TVR), Dumitru Moroșanu și Octavian Iordăchescu (cei care au reluat Cerbul de Aur în 1992), Doru Tufiș (câștigătorul locului I la secțiunea videoclip în 1993), Ricky Dandel (prezentatorul edițiilor 1992, 1993, 1994,1996 si 2001), interpretă Silvia Dumitrescu, realizatoarea Florentina Satmari (de al cărei nume se leagă primele ediții ale serilor de folclor ale Festivalului), Narcisa Suciu
Festivalul „Cerbul de Aur” () [Corola-website/Science/303716_a_305045]