1,307 matches
-
Acasă > Strofe > Atașament > PE MII DE HĂRȚI Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Se poate să te fi știut Din vremea când treceau calești Cu vise-n berna și-n tumult Să nu observ că rătăcești. Pe buze numele-ți sculptat L-ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat în turn de frig Ca-ntr-o
PE MII DE HĂRȚI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377357_a_378686]
-
unei întâlniri reale, cert este că a venit natural și reciproc, fără efort și fără zbucium. Cu fiecare întâlnire în eter, simțeam nevoia ca despărțirile să fie cât mai scurte, iar întâlnirile, cât mai lungi și mai agreabile. Ușor, fără tumultul senzațiilor de la vârsta fragedă a tinereții, ne-am declarat reciproc dorința unei întâlniri de cunoaștere reală, în calitate de iubiți, la care bătăile inimilor să se întrepătrundă fizic, într-o chemare astrală, ascultată cu nesaț de amândoi. Cum vara bătea la ușă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
drum drept sau pe poteci bătute de semenii pe care i-am pierdut când singur alte lumi am străbătut gonind pe cei ce-au vrut să mă ajute. Poate deja ce fac este prea mult și-a obosit semețul meu tumult. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poate deja / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POATE DEJA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377377_a_378706]
-
liniște, Papa și Babacul începură să țipe la Miramoț cum că ce mai așteaptă, să toarne în versuri ce-a zis Doc. Și Miramoț, cu capul în mâini, începu timidă: -Bătăile inimii adesea mi-ascult/ uneori, mai lente, alteori, în tumult!/ Chiar de se rărește cadența în timp,/ ființa mea exclamă: Moartea eu înving! După ce termină, toți o aclamară, deciși să continue jocul. La cuvânt se înscrise Patriarhul: -Oameni buni, mie toată viața mi-a fost urât de prostia unora dintre
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce își strânge cultul Printre ramuri crețe plânse spre pământ? N-avem timp din râvnă să oprim secundă Să privim în juru-ni ceata de frumos, Doar fugim prin viață ca o rază
UNDE FUGIM... SPRE CE? de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377543_a_378872]
-
vieții sale cețoase pe clipa strălucitoare de-acum! Și ce urmă... fu un vârtej pentru puiul de om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți cum vârtejul iscat de jucători prinsese și restul ogrăzii. Lumina făcliilor
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
nedefinit Arată-mi drum ce duce către tine. Să nu mai bâjbâi, să-mi fie rușine Că sunt acum de tine-ndrăgostit. Îmi caut drumul singur către tine Ce eu l-am rătăcit cândva, demult. În nebunia vieții și-n tumult Iar asta n-are cum să fie bine. Văd lumea dintr-un unghi prea diferit ! Ca tu să fii acum de-acord cu mine. Fără să-ți fie jenă sau rușine Și fără ca să te fi păcălit. Eu mă gândesc
ILEGAL ÎN VIAȚA TA ! de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378312_a_379641]
-
tăcu și se gândi mult. Domnul îl lăsă în pace și la rândul Său căzu pe gânduri. Câțiva nori albi se plimbau în voie pe lângă ei fără să facă vreun zgomot. Deși tăceau și liniștea îi înconjurase de peste tot, totuși, tumultul gândurilor care se înghesuiau în mintea Domnului și a Sfântului Petru se ciocneau între ele. Domnul, pe o parte Știa ce mai are de creat, iar Sfântul Petru se gândea dacă ar mai lipsi ceva. Până la urmă, Domnul îi trimise
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai poate ușor cuprinde fruntea, care de atâtea gânduri pare-nlăcrimată Dar numărătoarea inversă a început de mult iar viața-și deapănă firul nevăzut în tăcere, nu-i cale de-ntors, soarta-i pecetea -n tumult care imprăștie durere printre clipe de plăcere. Citește mai mult Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valmași limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere?Așa se pierd fără urmă și rămâne teamacă în locul lor nu se
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Bujori Petale delicate de alb și roz bujor Îmi rotunjesc privirea ca într-un vis demult, Din altă primăvară amirosind a dor, Iscat întâi, în joacă, schimbat într-un tumult. Adolescența mea cânta prima iubire. Înrourată-n zorii trandafirii de floare Și înălțând castele pe-un zâmbet și-o privire Spera în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare
BUJORI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378509_a_379838]
-
le vei auzi, să n-ai nicio-ndoială, Și-atunci voi fi cu tine din zori și până-n seară, Mireasma mea, din ceruri, parfum de primăvară, Te va-nsoți-ntr-o lume ce-ți pare ireală. Dar tu vei fi, acolo,-ntr-al florilor tumult, Nu ca să mă descoperi, pe mine, la tot pasul, Ci să-mi auzi, iubite, în orice floare, glasul Ce îți va spune, tandru, cât te-am iubit de mult. Și clipele, în doi, trăite-odinioară Îți vor aduce-n minte, din ce în ce mai
PARFUM DE PRIMĂVARĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378545_a_379874]
-
nedefinit Arată-mi drum ce duce către tine. Să nu mai bâjbâi, să-mi fie rușine Că sunt acum de tine-ndrăgostit. Îmi caut drumul singur către tine Ce eu l-am rătăcit cândva, demult. În nebunia vieții și-n tumult Iar asta n-are cum să fie bine. Văd lumea dintr-un unghi prea diferit ! Ca tu să fii acum de-acord cu mine. Fără să-ți fie jenă sau rușine Și fără ca să te fi păcălit. Eu mă gândesc
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
întânzi ușor și mi le iei Mă faci s-alerg cu tine peste vii Visând la cupe pline cu Jidvei. Din rodul toamnei nu-mi doresc mai mult Decat din palme-ți boabele să gust La pieptul tău al toamnelor tumult Să îl aud cum se preschimbă-n must. Să gust din gura-ți fraga rodul viei Printre ciorchini privind spre seară cerul La pieptul meu te-ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar
MARIA SI TOAMNA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378597_a_379926]
-
cu șoapte care sirene par: Crede în mine și o minune plină de farmec îți dau în dar. Vine-mplinirea și îmi alintă visuri și gânduri, în timp ce-ascult săgeți albastre vibrând în țintă și promițându-mi un nou tumult. Vine dorința, mă ia de mână și dăm o raită prin zbor voios, ea preschimbată-n superbă zână, eu părând umbra lui Făt-Frumos. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Vine... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI
VINE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378913_a_380242]
-
invidiat. El este străbătut de două râuri, Dâmbovița și Colentina, cu un șirag de lacuri amenajate pentru agrement în perioada estivală cu ștranduri, bărci și vaporașe, înconjurate de parcuri unde atât localnicii, cât și turiștii se refugiază în liniște de tumultul citadin. Pe râul Colentina se desfășoară lacurile Herăstrău, Floreasca, Tei și Colentina, fiecare dintre ele fiind înconjurate de parcuri împodobite cu arbori, alei ce le străbat de la un capăt la altul ca un adevărat labirint și spații verzi cu flori
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
invidiat. El este străbătut de două râuri, Dâmbovița și Colentina, cu un șirag de lacuri amenajate pentru agrement în perioada estivală cu ștranduri, bărci și vaporașe, înconjurate de parcuri unde atât localnicii, cât și turiștii se refugiază în liniște de tumultul citadin”. ( Din capitolul „Metropola”) Un merit deosebit al autorului este acela că în curgerea reportajelor el introduce informații utile, pe care orice turist le poate folosi. Cum în țara noastră drumurile duc către capitală, ele și pornesc din capitală. Reporterul
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
se poate ajunge în așa zisul „platou Bucegi”. De aici se ramifică trasee turistice, dar și șosele auto în direcții diferite, care urcă în masiv. Unul dintre aceste obiective este Zănoaga cu lacul și cheile sale în care predomină un tumult continuu produs de revărsarea Ialomicioarei în zeci de mici cascade. În aval de lac, se găsesc barajul și spectaculoasele chei ale Orzei. În amonte, după ieșirea din cheile Zănoaga, se află barajul și Lacul de acumulare de la Bolboci. Cei care
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
se poate ajunge în așa zisul „platou Bucegi”. De aici se ramifică trasee turistice, dar și șosele auto în direcții diferite, care urcă în masiv. Unul dintre aceste obiective este Zănoaga cu lacul și cheile sale în care predomină un tumult continuu produs de revărsarea Ialomicioarei în zeci de mici cascade”. (Capitolul 2. Bulevadrul din Carpați”) Iar de aici dl Ion Nălbitoru ne poartă asemenea lui Calistrat Hogaș pe potecile Bucegilor, descriindu-ne cu talent de pictor frumusețea peisajelor, măreția locurilor
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
cu talent de pictor frumusețea peisajelor, măreția locurilor, „De aici se ramifică trasee turistice, dar și șosele auto în direcții diferite, care urcă în masiv. Unul dintre aceste obiective este Zănoaga cu lacul și cheile sale în care predomină un tumult continuu produs de revărsarea Ialomicioarei în zeci de mici cascade. În aval de lac, se găsesc barajul și spectaculoasele chei ale Orzei. În amonte, după ieșirea din cheile Zănoaga, se află barajul și Lacul de acumulare de la Bolboci. Cei care
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
feerice în împărăția Făgărașilor. Aici, sus, la un pas de cer, totul este complex, un conglomerat de nori, ceață, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. (capitolul 3, „Transfăgărășanul și splendorile sale”) De pe Transfăgărășan coborâm și o luăm la stânga pe sub poala munților și ajungem în mirifica și sacra vatră a
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LA POST-RESTANT Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Aici nu locuiește nimeni sau poate-a locuit demult E doar un lut cuprins de mine în care arde un tumult * Nu respiră nimeni vâlvătaia care mă risipește-n vânt Aici a locuit doar ploaia căzută lacrimi la pământ * Aici nu-i nimeni niciodată nu-ți irosi bătăi în van Cu inima de piatră seacă nu încarci golul ce eram * Aici
LA POST-RESTANT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379994_a_381323]
-
în el că nimeni nu te scapă . e liniștit la suprafață ca oglinda de cristal cât privești în el învață ce te-a atins în primul val . substraturi învolburate sunt îngropate mai adânc iluzii, visuri și păcate sunt un întreg tumult . sufletul meu e limpede precum e cerul învăluindu-te când îi treci pragul în senin, dac-ai avut curajul . sufletul meu e ca o apă atât cât bei din el îți potolește setea... Referință Bibliografică: sufletul meu / Georgeta Zecheru : Confluențe
SUFLETUL MEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380005_a_381334]
-
am simțit că obosesc, Și-n amurg și pe înserat , M-ai lăsat să te privesc. Citesc discret pe chipul tău, Brăzdat de umbră și lumină, Că noaptea ne va fi călău Vom învăța cum se suspină. Ne va însoți tumultul vrerii, Și lângă corul de dorinți , Vom da în patima plăcerii, în șarmul nopților fierbinți. Iubesc profund tot ce-mi oferi, Din zbuciumul des răvășit, Simt liniștea unor poveri Tu ești tot ce mi-am dorit! Referință Bibliografică: TU EȘTI
TU EȘTI TOT CE MI-AM DORIT de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380083_a_381412]
-
alătură descrierii momentului revederii părinților, prilej care, presupun, face ca sufletul multora dintre noi să tresalte și acum de bucurie, de fericire. Vocea auctorială ne poartă spre propriile amintiri și, acolo unde este cazul, spre mici procese de conștiință, căci tumultul vieții ne depărtează încet, dar sigur, de părinți, de dragostea și de problemele lor reale, la care nu mai adaug și gândul la despărțirea finală ce nu poate fi nicodată evitată. „Pentru Emanuela părinții reprezentau marea ei slăbiciune. Reprezentau icoanele
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
în visul tău Așa cum îți dorești îmbrățișare. De mă gândesc ! ... Nu poate fi chiar rău ! Atuncea când aud a ta chemare. Ce îmi răsună în urechi demult Căci nu am șansă și nicio scăpare. În astă viață, în al său tumult Nu vreau decât a ta îmbrățișare. Și dacă simți că uneori mai doare Este firesc ! ... Că a trecut mult timp ! Totuși să știi c-a mea îmbrățișare E gestul ce ajunge foarte scump. Ai să îl afli într-o bună
UN GEST FOARTE SCUMP de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382117_a_383446]