709 matches
-
aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu mi-a inspirat niciodată dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-a fost dintotdeauna ceea ce s-a tot silit apoi să pară, chiar să devină... Tavi ridică din nou privirea neagră. Mâna ocrotitoare îl calmă, însă, prompt. A comis și gesturi regretabile, recunosc. Nu era doar ură, totuși. Nu doar turbare, să știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere Sdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc, Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mișcând poporul cu idei reci, îndrăznețe; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și desperați. {EminescuOpI 63} O! luptă-te-nvălită în pletele-ți bogate, Eroic este astăzi copilul cel pierdut! Căci flamura cea roșă cu umbra-i de dreptate Sfințește-a ta vieață de tină și păcate; Nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare. N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri Ori din codri răscolite, ori stârnite din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pietate religioasă, reproducem o strofă în versuri albe în care este evocat în mod sugestiv groaznicul flagel: Dar acum ce rău ne amenință necunoscut părinților noștri, necunoscut pământului nostru? Muncile Iadului urmează după dînsul! De unde vine? Unde își va stinge turbarea sa? Unde va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca vrăjmașul Cerului să ticăloșească până în sfârșit făpturile tale? Nu judecăm
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița, care se căznea să desprindă gheața ce ținea ușa de la tindă. Mămucă, încercară s-o înduplece și Saveta, dar azi e Ajunul Nașterii Mântuitorului. Trebuie să fii mai bună ca în celelalte zile! Bine te-o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această scrisoare, care circulase pe la toți generalii și vasalii clanului Oda, fusese redactată, în mod clar, sub îndrumările lui Nobunaga, astfel că, atunci când ajunse la războinicii din clanul Akechi, furia acestora se preschimbă din lacrimi, în turbare. În mod normal, clanul Akechi era considerat superior clanurilor Ikeda și Hori, situându-se astfel la același nivel cu Hashiba al lui Hideyoshi și cu Shibata. Și totuși, numele stăpânului lor fusese consemnat după numele acelor comandanți, pe lângă faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rău, astfel încât oamenii aceștia care veghează în lăcașul Dumnezeului cel Viu și Adevărat să mă aștepte tocmai pe mine? Ce e nebunia aceasta, încă o dată? Nu m-am înșelat știind că am să mor urât, mi-e clar, asemenea este turbarea care odată cu mine face să tremure de frică pe toți cei care privesc oroarea ființei mele. Aceasta a fost salvarea mea, Fiu al Omului, aceea ca eu să mor ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
revenit. Lupta continuă până când întâmplător, piciorul roibului s-a prins între crăcile unui stejar. In clipa aceea Rinaldo l-a apucat de grumaz și punându-și toată puterea la bătaie, a izbutit să-l trântească la pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i netezi coama, armăsarul a nechezat de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
putea. Trebuie să cauți a o dobândi prin alte mijloace decât acesta. Cu furie se repeziră caii lor unul asupra celuilalt, în noapte, pe pajiștea cea verde. Loviturile înfricoșătoare erau date și primite în lumina lunii. Agrican lupta plin de turbare. Roland era mai rece. Lupta a durat mai bine de cinci ore când regele tătar, furios că i se da atâta de lucru, a repezit adversarului său o lovitură neînchipuit de puternică. Aceasta-i tăie scutul în două, de parcă ar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
niciodată. Cei doi cavaleri au rămas împietriți la aceste cuvinte, spunându-și fiecare în sinea sa că lăsau rivalului său un frumos prilej de a triumfa asupra sa. Rinaldo, apropiindu-se de Bayard, a oftat plin de rușine și de turbare și a jurat că de îl va ajunge pe Roland, îi va smulge imima din piept. Apoi încălecându-l pe Bayard și dându-i pinteni, l-a lăsat pe regele Circaziei pe jos, în pădure. Să nu vă pară ciudat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se bătea pe jos, armăsarul se văzuse liber și o pornise după prințesă, fugind mereu dinaintea cavalerului până când îl aduse la ea. Dar Bayard, înșelat acum ca și stăpânul său de către spiriduș, s-a lăsat încălecat, iar Rinaldo, plin de turbare, l-a făcut să zboare pe drumul Parisului, părându-se tot timpul că nu aleargă destul de repede, cu toate că Bayard era mai iute decât vântul. Arzând de nerăbdare să dea ochii cu Roland, el nu a dormit decâ câteva ore în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
privirea și prin câte un „nemernicule“ surd, azvârlit printre dinți, ori de câte ori se intersectau prin curtea liceului. Iar Vasile Moare lăsa capul În pământ, de parcă ar fi regretat; nu, nu regreta, era o furie pe care nu putea să o exprime, turbarea mută pe care o simțea și În preajma Violetei, În preajma tuturor celor pe care cuvintele lui nu Îi puteau atinge. , spusese deja În locul lui un tip care se chinuia, undeva În occident, să se mântuiască prin cuvânt. Când i-a povestit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vadă agresorul, Însă un pumn bine țintit l-a culcat la pământ. Individul era scund și, după mișcări, mai În vârstă decât Cristian. În tăcere, apoi, l-a lovit de câteva ori cu picioarele, În coaste, În cap, cu o turbare cum lui Vasile Îi fusese rar dat să vadă. De atâta efort, individul horcăia, iar Vasile a remarcat cât de familiar Îi era horcăitul acela, cât Îl Înfricoșase cândva și cât Îl scârbea În clipa de față. — Nu, nu e
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zoală, a început să urle, ca un descreierat. Au sărit vecinii, trecătorii. L-au dus la spital. Și-a tratat, ochii, mai bine de jumătate de an. În sfârșit, s-a văzut realizat. S-a văzut, pus la adăpost, de turbările vieții. Handicapat - nevăzător. Și-a cumpărat un baston alb, s-a îmbrăcat în haine deschise la culoare, și-a luat fiul de mână, și a plecat în stațiune. La odihnă și tratament. Acolo s-a împrietenit cu cineva. Sfătuit să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la gură, ca în ultima fază a turbării, la televiziunea națională contra poetului. Oare dobitoaca aia de mamă, care l-a născut pe acest tâmpit, mamă despre care se spune că a siderat o ditamai adunare europeană când vorbea cu ură despre țara ei România, așa a educat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prea mult. În ziarul local de azi e un alt manechin mort. Este un anunț care zice: În atenția clienților magazinului de animale de companie Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. În timp ce străbatem ceea ce a fost cândva o țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-au putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
viața lui, iar acum ar avea prilejul să o strângă și pe cea comunală. Apoi se grăbi să iasă din Palat, trecând printre polițaii speriați, care dăduseră fuga din pricina zgomotului. Pe stradă, apelă la Întreaga sa energie ca să-și potolească turbarea din minte. Se gândi Încă o dată la misiunea sa. Mai era Încă timp, Înainte de ora stingerii. Străzile ce duceau spre San Marco mișunau de oameni lipsiți de orice ocupație, după ce clopotele anunțaseră sfârșitul zilei de lucru. Însă, cu toată aglomerația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și pe mine, când ați pus atâta lume pe drumuri. Și dacă se descoperă că nu eu sânt alesul? - Cum să nu fiți dumneavoastră alesul? - Dragă, uită-te la fotografia lui Robin! De la mustață în sus, l-a apucat cu turbare. - Dar noi ce păzim? - Dar noi ce-am păzit?! - În primul rând, puse discuția pe degete aceeași Cocondy. Ce calități, cerute în testament, trebuie să îndeplinească moștenitorul?... Adică dumneata. "Desăvîrșit" ești. Te-a ascultat o lume întreagă. Cântecele dumitale au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]