890 matches
-
m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că vinerea seara eu port paralele cărăușilor și că eu merg în coada șirului de sănii. Apoi au ales și o noapte cu o vreme turbată ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni, taman când împărțeai banii la oameni, la o masă din colțul cel mai întunecos al crâșmei ședeau doi cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îl amenință: - Am să te reclam la firma dumitale. Ofițerul dădu din umeri: - Formularele de plângere sunt la dispoziție în hol. Dar, pentru anchetă, va trebui să te deplasezi pe socoteala dumitale la biroul nostru de la Ferd. - Aha, înțeleg, făcu turbat Cayle. Va să zică asta îți vine în ajutor, nu? - N-am făcut eu regulamentul, sună răspunsul. Nu fac decât să mă supun lui. Tremurând tot, Cayle se întoarse în salonul în care o văzuse mai înainte pe fata de la magazin. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi zise voinicul. Să nu te faci nevăzut, că te dau la gâscan. De nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul, cu ura-n suflet, că distinsul Nebune lea se făcu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor, să mă chemi, îi strigă din urmă un camarad. Toți izbucniră în râs, mai cerură băutură și uitară evenimentul pe atât de repede pe cât de tare se aprinseseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fiind unul din cele mai strălucite spectacole de acest gen din câte a pomenit Madridul dinastiei de Austria, cu cei mai aleși cavaleri ai Curții - printre ei tânărul nostru rege -, azvârlind cañas și ferindu-se de ele și Înfruntând tauri turbați din Jarama, Într-o revărsare de eleganță și curaj. Corida era, cum este și acuma, petrecerea favorită a populației Madridului și a multor alte locuri din Spania; și Însuși regele, ca și frumoasa noastră regină Isabel, deși fiică a marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care, la urma urmei se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau atât de Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere: de aceea a și zăbovit până să-i dea șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
printre zdrențele rămase de la el, scrisoarea pe care-o știi, pe care-a scris-o înainte de evadare, și scrisoarea de la nenorocita aceea, pe care poate n-a apucat s-o citească nici el. De la ea! Auzi ce inimă de câini turbați să trimită scrisoarea aceea odată cu hainele și rufăria lui, punându-mă să semnez de primire! "De azi-dimineață plâng tot timpul", scria jidovcuța de unde scria ea, cum o fi ajuns unde-a ajuns, când Alexandru o credea trecută prin crematoriu! "Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai de fatalism și disforie, de spectrul falimentului, al ratării personale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
funestele moșteniri ale lui 1789 și 1917. Simți pretutindeni o opintire, fie doctrinar-deliberată, fie inconștientă, către anarhie, anticreștinism, antiliberalism, antimonarhism, alterarea valorilor tradiționale, destrămarea ierarhiilor, subminarea Autorității. Când dibaci insinuat, când zgo motos orchestrat și, oricum, ultramediatizat, efortul stân gismului turbat de bogăție și îmbătat de ucigătoarea utopie a egalitarismului ajunge să coreleze cele mai variate și depărtate colțuri ale planetei. Un val de neotroțkism pare că vine să concureze tsunamiurile naturii, cele care, cu ma ter nă severitate, ne taxează
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
autohtone, de pe Litoral, lăsate să piară, dar înlocuite în schimb cu bieți palmieri aduși pe "bani verzi" și suferind exilul că și nefericitul Ovidiu (de pe acum tânjind la locurile natale, iar la iarnă vor simți, ca și poetul român, vântul turbat de la malul mării, unde îngheață valurile). Tot "actualitate": recent am intrebat în Italia cum de "se menține", în ciuda repetatelor "crize" de tot felul: "Familia", mi s-a spus, este "baza" - asa se țes afacerile, așa prosperă restaurantele și hotelurile, de
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
buget. Unde vorbesc țifrele orice comentar este de prisos. Proteste energice semnate de-o sumă de alegători au venit din Iași, din Giurgiu, din Bacău, din Brăila, din Craiova, de pretutindenea c-un cuvânt, în contra violațiunii secretului votului, în contra ingerențelor turbate ale agenților administrativi. În județul Botoșani, la Curtești, la Călinești, la Deleni, la Botoșani, alegerile col. IV au fost violentate în mod nemaipomenit. După ce două sate, Călineștii și Grigoreștii, au votat în cea mai mare parte pe aceiași delegați, rămânând
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsînd-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei de îngeri. Căci îi cunoșteau, pe fiecare în parte, erau Fidelii, cei rămași întru Domnul la marea zaveră, cei înmiiți în glorie, pe când ceilalți se prăbușiseră în sub-divin, sub-uman, sub-animal, înfășurați în spirala sângerie a blestemului veșnic. În
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dezvelind picioarele cu unghii de calcedonie. Cântarea de slavă îi rămase în gât, și în locul ei un urlet gutural, ca de lup tânăr, i se tîrî afară din gură. Ochii, limpezi de la facerea lumii, se tulburară de lacrimi, și îngerul turbat se azvârli deodată, schimonosindu-și chipul dumnezeiesc, în fântâna de foc, pe urmele ultimului diavol, pe care-l apucă de coada cu ghimpi veninoși. Pe cât se-ndepărta pe cărarea spre Iad, pielea 1 se-acoperea de puroaie și fistule, membrele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea pe spinarea celui care se pusese capră. Toți ceilalți făceau la fel ca el. Sau striga "Furculițele!" și-și înfigea ghearele-n spatele lui. Ceilalți copii își înfigeau și ei ghearele. Dar dacă Mimi striga, să zicem, "Săritura leului turbat!", cel care era capră putea fi aproape sigur că a scăpat, fiindcă atunci făceau sărituri de pe loc, și mereu se găsea cineva care să sară mai puțin decât el. a se punea atunci capră. Mircea nu era printre cei mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puterii de viață și moarte au ros ca un vierme și i-au transformat în victime sigure. Călugării augustinieni nu ucid niciodată oameni. Ei acceptă însă că acela care vrea, la rândul lui, să ucidă nu e om, ci fiară turbată, și e de datoria celor puternici să îl vâneze. Creștinii refuzau să îi omoare chiar și pe aceia care le decapitau copiii și îi omorau cu miile. Era felul lor de a fi credincioși. De aceea au și inventat povestea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
exista acolo în mințile lor, fără îndoială, și speranța. - Zerri m-a învățat că pentru a izbândi în luptă nu trebuie să rămâi imobil, ci să ajungi să-ți privești adversarul în ochi. Amintirea ei m-a transformat în fiară turbată, la fel cum ar fi facut-o și imaginea ei dacă ar mai fi trăit astăzi și ar fi fost amenințată în vreun fel. Zerri mi-ar fi făcut copii frumoși, care, cine știe, poate că ar fi fost mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai potolite. Fata aceea însă... Din punctul nostru de vedere era de-a dreptul neputincioasă. Xtyn părea însă să țină la ea într-un fel pe care nimeni nu l-a înțeles niciodată. Moartea ei l-a transformat în fiară turbată și noi n-am înțeles de ce. Maestrul începu să râdă. - Bieți kyrallieni... Nu e de mirare că a eșuat experimentul religios la care ați fost supuși. - Nu înțeleg. - Nu poți să accezi la Dumnezeu fără iubire. Pentru mine e clar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
își duse, deodată, mâinile la ceafă, se îndreptă, palid la față, întreg trupul îi încremeni, apoi se aruncă la pământ și porni să se rostogolească și să se zbată, scrâșnind din dinți, azvârlind din picioare și mârâind ca un câine turbat. Stupefiați de zvârcolirile lui, hunii din jur se traseră îndărăt, fixându-l cu teamă și scârbă, în vreme ce Simplicius, cu degetele încleștate pe imaginea sfântă, rostea, cu glas scăzut, o rugăciune înfrigurată. Chiar și Khaba, care încă strângea sabia în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din noi a zis, ca M[ăria] Ta! "Ce putem? Sîntem slabi! Moldova-i mică! Poporu-i slab! " ȘT[EFAN] Popor! popor! ARB[ORE] Popor, da! O, cumplit e când se frământă, înfricoșat când se răscoală! Marea turbure și veninoasă! Furtună turbată și despletită! O, ați reușit a face din el numai niște umbre sclave și scunde, umbre a stâlpilor palatelor voastre!... Dar D[umne]zeu vă ferească de mânia lui! D[umne]zeu vă ferească! ȘT[EFAN] Portare! Credeți-mă pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de frică și să cadă. 6 2258 ai fugit cum fuge o idee din capul unui muritor când nu e bine concepută. B. GLASUL MAGDALINEI 2 2257 Somnul - moartea-n zâmbet, moartea-n vis. 3 2258 Știu c-o fi turbata nebunie ce-și înfige ochii în privirea [mea], cercuin- du-mi ochii cu vânăt, pielița cu gălbeneală - galbenă luminare de ceară care arde unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascuns în colț obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebui superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare {EminescuOpVIII 274} Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orce vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]